Aboneaza-te la newsletter



ďťż

Implicat in criza fluturilor

Iulie 2010

Ca mostenitor testamentar al campului, George a adunat toti fluturii, ca sa le vorbeasca despre camerele de supraveghere, care maresc gradul de securitate... Are nevoie, intr-adevar, de un clopot de sticla? Singura lui prioritate sa fie securitatea fluturilor? E vorba de piesa „Ceai de Fluturi” de Flavius Lucacel (Editura Limes, 2009, plus versiunea in limba engleza semnata de Madalina Cadariu). Avea nevoie Lucacel de parabola? Cred ca autorului ii repugna realitatea pura, astfel ca aluneca intr-un suprarealism tonic, intr-un spatiu inchis, cu mult subtext. Imediat se aud voci care-l apropie ireverentios de Ionesco, numai ca Flavius Lucacel se distanteaza net prin alura de basm si prin ludicul sprintar. In teatrul sau „imposibil” tonul amenintator sucomba intr-un fel de joaca. Supraveghetorii nu au alura de rinoceri; simti ca ii poti invinge cu o briza de ironie. Uneori Lucacel e prea insistent in demonstratii, usor didacticist, alergand insa cu dezinvortura in spatiile voit nedefinite. Ovidiu Pecican il asociaza pe Flavius cu Urmuz, situandu-l in antiliteratura, ba chiar crede ca „aglutineaza cultul absurdului si pop-art-ul.” Claudiu Groza remarca insinuarea „in constructia dramatica a elementelor livresti, amestecate abracadabrant de personaje, o anumita mitomanie a acestora, o ironie subtila si o cruzime crunta a subtextului”. Le merge bine fluturilor? Isi accepta conditia? Cum arata iarba diminetilor lor cetoase? Narcomanii sunt prezenti, dar si supravegherea, legislatia, informarea... Ce isi doresc fluturii? Lucruri marunte: „o floare deasupra capului, cateva firice de roua, dimineti si nopti fericite.” Poate ca libertate si polen. Paine si circ, nu? Iar acum... sa trecem la posibilul act scenic, adica reprezentarea piesei. Ce ar fi dificil? Anumite forme verbale lungi („suferiseram”, „inteleseseram”), cateva fraze facile, subtextul destul de „deja-vu”... Ce ar fi interesant? Decorul, costumele, povestea, feeria, muzica implicita, sarbatoarea ochiului. Cu alte cuvinte, Lucacel trebuie sa schimbe miza, sa adanceasca suspansul, sa desamorseze aluziile anoste. Asta in cazul reprezentarii scenice, deoarece – ca teatru scris- textul ramane plauzibil, in sfera unui teatru care inca isi mai asteapta cititorii. Iar acum...o alta recunoastere : premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor filiala Cluj ! Alexandru JURCAN

Autor: Alexandru JURCAN