Aboneaza-te la newsletter





Proză scurtă pentru „Caiete Silvane”

Ianuarie 2012

Şoarecele din vaza cu flori Sunt dirigintele unei clase de excepţie şi mă numesc Bucur Darius. Elevii s-au îngrijit de ambianţa clasei: flori, etajere, culori, confort. Nu am avut nicio problemă până săptămâna trecută... nici nu vreau sa-mi amintesc! Pe catedră se află mereu o minunată vază pentru flori. În ziua aceea ea adăpostea trei crini tonici, parfumaţi, solizi. Deodată... nu se poate!... am zărit un şoarece atârnat de una din tulpini. Mi-am muşcat buzele, n-am vrut să urlu, chiar dacă fac alergie la şoareci. Totuşi, am întrebat: - Cine a pus aici fiara asta? - Care fiară? a zâmbit eleva de serviciu. E o veveriţă de pluş... Nu vă place? - E un şoarece, fetiţo! Nu mă face tu incompetent! Nu sunt miop! - E o veveriţă!!! strigară câţiva elevi. - Dacă nu recunoaşteţi că e şoarece, dacă persistaţi în bătaia de joc, vă scad nota la purtare, distruşilor! Deodată s-a deschis uşa. Directorul adjunct auzise zarva şi intrase. A trebuit să-i spun ce şi cum. - Dar... domnule Bucur... a zis el- se vede clar că e o veveriţă de pluş. - Cum puteţi să vă solidarizaţi cu aceşti derbedei, domnule director? - Domnule Bucur... în acest caz...trebuie să consultaţi un doctor. Nu mai aveţi voie să predaţi în şcoala noastră, dacă puteţi confunda şoarecele cu veveriţa. Nu atingeţi competenţele de rigoare, nu aveţi suficientă percepţie a realităţii, nu cumulaţi baremele optime! ... Acum sunt internat la spital. Nu vreau să recunosc o minciună. Acolo era un şoarece, cu siguranţă. Au venit câţiva elevi în vizită la mine în salon. Unul avea pe piept o veveriţă de pluş. - Vedeţi, copii, asta e o veveriţă!! - E grav, domnule diriginte, a zis băiatul. Mai grav decât credeam... Nu e o veveriţă, acesta e un şoarece. Asistenta de serviciu a apărut şi mi-a făcut o injecţie dureroasă. În salon mirosea a alune prăjite.

Autor: Alexandru Jurcan