Aboneaza-te la newsletter





Iertări succesive

Iunie 2014

După câteva eșecuri în meserii fără câștig palpabil, Pavel Negru a decis urgent o schimbare de macaz. A devenit vegan  convins - gata ouă, carne, lapte, brânză! – plus că a făcut un curs special de discursuri funebre. Era invitat de onoare la înmormântări de lux, unde discursurile trebuiau să provoace sentimente accentuate, chiar misterioase. Pavel devenise expert, mai ales la partea cu iertările:

- Își cere iertare de la soția dărâmată de durere, pentru că a frustrat-o de posibile călătorii, că nu a fost la înălțimea…

  Avea tot mai multe cereri, iar energia lui scădea vizibil. Expresia verbală se tocea, încremenea în monotonie, iar formulele se repetau plicticos. A început să bea alcool, să aibă mai multă forță în exprimare. S-a întâmplat, însă, gafa supremă, când s-a adresat unei soții îndurerate, după ce băuse două sticle de vin: 

- Iartă-mă, nevastă dragă, știu că te-am sacrificat mereu. Acum, aici, de la înălțimea acestui penibil catafalc, mărturisesc că am fost un curvar notoriu. Te-am înșelat cu toate prietenele tale, care plâng aici lângă tine. De ce am făcut-o? Pentru că  erai posesivă, idioată, incultă, jalnică…

- Afarăăă! - a răcnit soția mortului. Te dau în judecată, discursomanule! Discursoare ce ești!  Discăcatule!!

L-au luat cu forța și l-au aruncat în primul șanț întâlnit pe drum. Pavel a simțit o durere acută în piept. În gând, i-a iertat pe toți, mai ales pe sine însuși. Se auzeau clopotele plângând, iar cortegiul funerar a pornit spre groapă. Curtea mortului a rămas pustie. Pavel s-a ridicat cu greu și a intrat în casa durerii, aruncându-se obosit pe primul pat întâlnit în cale.

Autor: Alexandru Jurcan