Aboneaza-te la newsletter





Poeme pentru „Caiete Silvane”: Alexandru Jurcan

Octombrie 2014

De parcă aș fi corabia ta

 

Aburii nopții alunecau în burta vidului

mi-am calmat demonii fideli ai inimii

fire diafane din sticlă smulsă

urcau spre poarta închisă a lunii

„nu mă fotografia!” – ai strigat

„desenează-mă, de parcă aș fi stânca

sau corabia ta, poate nespusul ce doare

ori cărarea blândă ca un aluat de zodii”

… atunci am luat o spumă de topaz

și am desenat sărutul tău pe fruntea mea ninsă

 

 

 

Țipătul oglinzilor

 

Mai ești în măruntaiele gărilor

sub apăsarea trenurilor oarbe?

orice lumină are un început de ceață -

când vei auzi țipătul oglinzilor mele

să urci pe spinarea locomotivei albe

să nu te oprești până în simfonia sângelui

ce ne-ar putea uni în a doua viață…

Autor: Alexandru Jurcan