Aboneaza-te la newsletter





Etno Art. Expoziţia artiştilor din Zalău la Debreţin

Octombrie 2014

S-a născut un termen (...) „Etno-art”. Curentele, mişcările, şcolile artistice ale secolului şi-au exercitat influenţa dinspre occident spre orient. Etno-art s-a născut în Transilvania, iniţiatorii acesteia fiind Molnár Dénes, Székely Géza şi Szabó Vilmos. Se extinde spre Ungaria, are adepţi deja de mai mulţi ani şi în Ungaria, se pare că, cel puţin în cadrul culturii maghiare, se transmite spre Occident. Scopul artiştilor este salvarea din faţa pierzaniei a mediului rural, în cadrul căruia s-a născut eternitatea. Case părăsite, străzi nelocuite, „realizarea unui memento obiectelor noastre şi anturajului nostru în ideea recuperării a ceea ce mai poate fi recuperat”.

Józsa T. István (cu ocazia expoziţiei personale Szabó Vilmos, Galeria Korunk, Cluj, 1998)

 

Conceptul expoziţiei este următorul: cuprinderea creaţiilor artistice care întruchipează o expresie artistică fondată pe atitudinea ce consideră importantă cunoaşterea tradiţiei populare şi moştenirea culturală de acest gen. Surprindem aici de fapt o căutare de origini, o identificare a rădăcinilor noastre, interpretarea diversificată, chiar negarea (dar cu dragoste faţă de ea) a unei moşteniri spirituale, vizuale, artistice de cultură populară naţională. E un fel de nutriţie spirituală. O întoarcere spre cel etern. Iată deci statement-ul de aici de la Debreţin, sau cel de acasă de la Zalău. Şi acesta formulat bunăoară în imagini şi neteoretizat până în acest moment, doar acum, de dragul unei eventuale identificări şi - să recunoaştem - în urma unei influenţe (asumate benevol) de spirit etno-art, exercitată asupra noastră de arta şi persoana lui Szabó Vilmos. Îi suntem tributari memoriei lui la fiecare pas - privind chiar şi numai aspectul lucrărilor expuse.

Artiştii expozanţi se exprimă toţi într-un limbaj propriu, în viziune figurativă, cvasi-abstractă, suprarealistă sau cu mijloace expresioniste. Plastica mică, grafica mică şi de şevalet, pictura în ulei, pastelul sau tehnicile mixte în care aceste lucrări sunt realizate, redau o imagine clară a artei contemporane din Zalău, din Sălaj.

 

Scurt periplu de artă sălăjeană

Szunnyoghy Farkas, coleg de şcoală cu Ady Endre la Zalău, mai târziu artist-profesor la Kecskemét, îi enumeră pe artiştii-profesori de desen ai Colegiului Reformat Wesselényi din Zalău de la sfârşitul secolului al XlX-lea. Aceştia sunt Versenyi Gábor, Greguss Imre „un artist în toată firea care a umblat la München şi expune la Budapesta”, urmaţi de Hosszu Lajos, Becser János, Hoppe Lipót. Kovács István era un pictor însemnat în capitală. Se mai face referire şi la Váncza Mihály, cel care era „pictorul absolvent al colegiului”, ba mai mult, cel care este „unul dintre pionierii picturii secolului XIX”. Kapus Samu, Félegyházi Gyula, Grabovieczky Leon, Szunnyoghy Farkas, Kerekes Gyurka şi Moldován János sunt elevii de la Colegiu ai acestor profesori, ajungând şi ei artişti mai târziu. Contemporanul lor este pictorul din Pericei, Ioan Sima, care în urma carierei sale de artist din Cluj a dobândit titlul de artist emerit al artei româneşti, urmând ca după donaţia sa de peste trei sute de lucrări, galeria de artă din Zalău să-i poarte numele. Artişti sălăjeni precum Victor Gaga, Petre Abrudan, Cornel Brudaşcu, Aurel Contraş au contribuit la prestigiul artei sălăjene din cadrul artei româneşti de după 1945. A devenit renumită în Ungaria artista textilistă Bódis Erzsébet originară din părţile zonei Călata ataşate judeţului Sălaj. Moldován János, amintit mai sus, este activ în anii patruzeci în Zalău, odată cu el fusese profesoară de desen la Zalău şi doamna Erdei Erzsébet.

Începând cu Szabó Vilmos, artiştii ajunşi la Zalău în anii şaptezeci, împreună cu cei sălăjeni de origine, vor recupera lipsurile artei locale ridicând-o la nivelul celei din linia de front. Ei sunt: Fodor György, Benczedi Lili, Máyer Zsombori Erzsébet, Balajti Károly, Demeter Attila, Nagy Levente, Aszalos Judit, Sepsi József, Mihele Ioan, Adorján Ilona, Barta Nagy Ilona, Ágoston Zsolt, Longodor Ioan, Ilea Gheorghe, Doru Goron, Katona György, Márkus Lászlo, Hajdu Attila. Pe ei îi vor urma tinerii din a căror comunitate mai numeroasă îi amintim doar pe Szatmári József Ottó, Vári-Váncza Edith, Szabó Attila, Keresztes József Róbert, iar din rândul celor mai tineri, pe Ilyes Timea Sarolta, Ghiman Adrian, Bajusz Katinka, Rózsa Róbert şi Bándi Dániel Dávid.

Autor: Szabó Attila