Aboneaza-te la newsletter





Filmo-grafiile Simonei: The Theory of Everything

Februarie 2015

Numele lui Stephen Hawking mi s-a fixat în memorie la finalul liceului şi nu datorită orelor de fizică sau celor de filosofie, ci datorită unui film, Donnie Darko. De altfel, filmul este răspunzător pentru ulterioara mea fascinaţie vizavi de Jake Gyllenhaal, a unor coşmaruri temporare legate de un iepure straniu (construit, cred pentru a o îndepărta definitiv pe Alice din Ţara Minunilor) şi a unui titlu misterios care părea să deţină misterele tuturor lucrurilor aşa cum face numărul 42 în Ghidul autostopistului prin Univers (The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy) a lui Douglas Adams.

Acţiunea filmului Donnie Darko este plasată în anul 1988, an în care Stephen Hawking îşi publică celebra Scurtă istorie a timpului, iar Donnie se luptă cu variantele temporale şi cu cea de-a patra dimensiune. În mintea mea, cartea lui Hawking a rămas pe catedra clasei în care învaţă Donnie, ca un cifru. 

Pe Hawking l-am regăsit apoi în serialul de comedie The Theory of Big Bang într-o notă amuzantă, dar mereu memorabilă pentru super-minţile personajelor, tineri cercetători într-o prestigioasă universitate americană, dar şi într-o notă plină de compasiune în recenta şi disputabila campanie media cunoscută sub numele de Ice Bucket Challenge. Cei interesaţi de campanie au putut astfel afla că omul de ştiinţă suferă de boala neuronului motor (o formă de scleroză neurodegenerativă), numită si boala Lou Gehrig, lucru care-i explică imobilizarea în căruciorul cu rotile şi nevoia de folosire a unui sintetizator vocal, în condiţiile în care creierul său genial, nu este câtuşi de puţin afectat.

Anul 2014 îl transformă pe Stephen Hawking în personaj de film. The Theory of Everything (Teoria Totului) a fost nominalizat de cinci ori la Oscar şi a câştigat prin actorul Eddie Redmayne, în 2015, un Golden Globe şi un premiu Screen Actors Guild pentru cea mai bună interpretare. Tânărul actor este, în opinia mea, fenomenal. Interpretarea sa este plină de forţă, dar şi de sensibiliate în condiţiile în care rolul îi impune restricţii de mişcare şi eforturile sale trebuie să fie dublate de mimică şi gestică. Pe Eddie Redmayne îl văzusem anterior în seria de televiziune Stâlpii pământului, ecranizarea celebrului autor de romane istorice, Ken Follett, şi atunci când în incipitul filmului l-am regăsit în distribuţie, am ştiut că vizionarea va merita efortul.

Filmul narează istoria de viaţă a lui Stephen Hawking şi a soţiei sale, Jane (Felicity Jones), prezentând simultan evoluţia bolii şi descoperirile ştiinţifice ale acestuia. Parcursul este unul înduioşător şi are ceva din fascinaţia imaginilor din A Beautiful Mind (2001, cu Russell Crowe), dar, în acelaşi timp este şi foarte uman. Asumarea unei relaţii maritale de către Jane, tânără studentă la Cambridge în anii ’60 şi renunţarea acesteia la studiile sale pentru a-l îngriji pe genialul său soţ a cărui speranţă de viaţă fusese estimată la doi ani, naşterea celor trei copii şi îngrijirea acestora în paralel cu a soţului său, nu pot să nu sensibilizeze privitorul. Viaţa lui Hawking este un miracol medical, iar dăruirea soţiei sale pe tot parcursul celor treizeci de ani petrecuţi împreună e o lecţie. Treizeci de ani - pentru că soţii Hawking au divorţat atunci când în viaţa lui Stephen a apărut Elaine Mason, o asistentă care i-a reorientat interesul. După mine, dacă e să indic eventuala carenţă a acestui film, episodul înstrăinării celor doi nu a fost pe deplin exploatat, fiindcă Jane se retrage demn şi tacit într-un con de umbră nemeritat. Jocul ei actoricesc se rezumă dictat la o atitudine mascat solemnă şi recunoscătoare, deşi greutatea pârghiei regizorale a lui James Marsh o favorizase până atunci.

Teoria totului nu cuprinde totul pentru că relaţia cu Elaine este abandonată de regizor, deşi în viaţa reală, Stephen şi Elaine au fost căsătoriţi timp de 11 ani, iar mariajul lor a fost presărat cu numeroase scandaluri şi acuze de abuz fizic şi emoțional aduse acesteia.

 Poate însă că s-a preferat această condensare a biografiei la episoadele fericite ale vieţii savantului pe care-l regăsim în film ca pe un om amuzant, încăpăţânat, genial desigur, dar şi sociabil, cald. Înainte de toate, The Theory of Everything este povestea de dragoste dintre Stephen şi Jane şi ţinteşte să inspire publicul, să-l emoţioneze, lucru care-i reuşeşte pe deplin.

Stephen Hawking este astăzi una din cele mai mari minţi ale planetei şi considerat - pe bună dreptate - succesorul lui Einstein. Iată cum filmul, după aproape 15 ani, a însemnat pentru mine umplerea cu emoţie a unei coperţi de carte pe care - nu ştiu prin ce minune a memoriei selective - mintea mea o păstrase nealterată.

Autor: Simona Ardelean