Aboneaza-te la newsletter





Înmormântare cu măști

Mai 2017

Mă obsedează înmormântarea din filmul israelian Cele șapte zile, realizat de Ronit Elkabetz și Shlomi Elkabetz în 2008. Pentru că sirena avertizează, iar oamenii își pun grăbiți măștile antigaz acolo în fața gropii. Un fel de grotesc dramatic sau războiul ca oaspete cotidian. Omul se obișnuiește cu orice… 
Apoi se duc toți să stea șapte zile împreună pentru reculegere și doliu familial, sub spectrul rigid al religiei lor. Rând pe rând măștile-metaforă cad, sub impulsul certurilor. O frăție minată sub o fațadă putredă. Doar mama suferă pentru mort, pentru fricțiunile celor vii, pentru superficialitatea jelaniei. Sub starea de doliu trăiesc mereu dorințe acute: unul ar vrea să fie primar, alta s-ar mărita din disperare, iar problema banilor vine să distrugă pretinsa iubire frățească. Ca în piesa lui Sartre (Huis clos), ei trebuie să se suporte, să doarmă împreună pe saltele dușmănoase. La un moment dat cineva sforăie, toți se trezesc brusc și începe un râs isteric, ca o regăsire a copilăriei, tot mai invadată de încrâncenări adulte.
Mă gândesc, desigur, la Sieranevada de Cristi Puiu. Acolo e un parastas și așteptarea preotului. Într-un spațiu restrâns, fierb la foc mic psihodramele și tensiunile societății post-Ceaușescu, plus nevrozele lumii globalizate. Oamenii mișună prin camere în ritm de râsu-plânsu. Mizerii cotidiene, reproșuri, vomă, internet, politică locală și universală – nimic dus până la capăt. Afară e zăpadă, iar între oameni e îngheț, ca pe lanțurile înzăpezite de pe Sieranevada.
Îmi vine în minte și noul film al lui Xavier Dolan – Doar sfârșitul lumii – în sensul adunării familiei, la întoarcerea lui Louis, după 12 ani de absență. O tensiune purulentă, un verbiaj drept mască, vorbe ce ascund vidul. În fața morții, Louis luptă să ordoneze un puzzle care să-i justifice existența, dar lipsa de comunicare trezește o singurătate atroce.
Iată, așadar, familii reunite pentru evenimente majore, dar care s-au înstrăinat îngrijorător, iar punțile de comunicare sunt tot mai șubrede și ipocrite. Noroc cu măștile impuse de destin sau de precauția perfidă a indivizilor.

Autor: Alexandru Jurcan