Aboneaza-te la newsletter





Posibila apocalipsă

Iunie 2018

Dezastrul începe de la o rochie roșie, pe care Sara n-o mai poate îmbrăca, din cauza unor kilograme în plus. Ea vrea să ajungă pe platourile televiziunii – un vis exaltat de pensionară ridicolă. Astfel recurge la pastilele de slăbire, niște droguri bine camuflate, care o distrug încet și sigur. Fiul ei, Harry, alege calea drogurilor, secondat de prietenul Tyrone, sfârșind prin a-și antrena iubita în caruselul amețitor, până o împinge spre prostituție. Totul face parte din romanul Requiem for a Dream, scris în 1978 de Hubert Selby, care a trăit între anii 1928-2004. De mic a suferit de tuberculoză, iar la 18 ani și-a pierdut o parte din plămâni. A avut probleme cu… heroina, ba chiar a ajuns în închisoare din cauza ei. Citind romanul pomenit mai sus, remarc aceeași sintaxă abruptă, cu o punctuație lacunară, amintind de Faulkner ori de Beckett, iar în anumite dialoguri punctuația lipsește. 
Darren Aronofsky a ecranizat în 2000 Requiem for a Dream, cu actorii Ellen Burstyn, Jared Leto, Marlon Wayans și Jennifer Connelly. Interesante sunt imaginile în paralel, adică apare și un detaliu mărit, conținut în planul general. Când personajele se droghează, imaginile se succed vertiginos, predominând ochiul în prim-plan, însoțit de zgomotul scabros al pastilelor. Uneori trăim viziunile personajelor, cauzate de starea de tragică hipnoză. Cufundarea în infernul drogurilor se face într-un ritm tot mai precipitat. Maleficul și maladivul se însoțesc cu o dezumanizare forțată și prăpăstioasă.
Sara nu mai suportă, de fapt, singurătatea. Se simte bătrână, părăsită, debusolată. Fiul său Harry vine rar în vizită. O scenă impresionantă e aceea în care el are revelația dramei mamei sale și plânge în taxi. Nimeni nu poate ajuta pe nimeni, e un fel de predestinare uleioasă, implacabilă. De la scenele candide de dragoste până la violența dependenței flagrante e un simplu pas morbid. Neputința opririi e semnalată fără accente vădit moralizatoare. O neoprire ce sună a moartea spiritului, o anulare a vieții tonice. 
Filmul, ca și romanul, curge neostoit, cu sfidarea oricărei punctuații, într-o rostogolire fără speranță. Posibila apocalipsă îmbracă hainele perfide ale dependenței de droguri. De acolo de unde veghează, Selby poate fi mulțumit de prestația filmică a lui Aronofsky. 

Autor: Alexandru Jurcan