Aboneaza-te la newsletter





Intermezzo narativ

Iulie 2018

Cristiana Sabou este proaspătă absolventă a Şcolii Gimnaziale „Gheorghe Lazăr” din Zalău şi a debutat în cadrul Cenaclului Silvania cu trei proze scurte intitulate Necopil, Vibraţii, Izvorul cu nume. Căile înţelepciunii. Cristiana a fost de asemenea laureată la concursul de creaţie literară „Tinere condeie”, 2017, iar prozele deja menţionate au fost jurizate în cadrul aceluiaşi concurs, ediţia 2018.
Membrii cenaclului au remarcat calitatea naraţiunilor, maturitatea scriiturii, dar şi punctele vulnerabile ale prozelor lecturate. Prozatorul Florin Horvath a apreciat acurateţea creaţiei, ideatica propusă de Cristiana, dar şi dezinvoltura cu care aceasta abordează un plan sau altul. Poetul şi jurnalistul, Daniel Săuca, mai vehement şi cu atitudine critică, plasează discursul narativ al Cristianei în descendenţa celui postdecembrist, şi îşi manifestă reticenţa în ceea ce priveşte perspectiva literară a acestui tip de scriitură. Poetul şi traducătorul Daniel Hoblea menţionează faptul că straniul prozelor citite rezidă în melanjul între conceptual şi sentimental. Sentimental, Cristiana îşi trădează vârsta, dar din punct de vedere conceptual, scrisul este surprinzător, fiind un interregn confesiv, eseistic, liric. 
Preşedintele cenaclului, poetul Marcel Lucaciu, remarcă stilul unitar ce constă în analiză şi autoanaliză, o analiză foarte detaliată, care pleacă de la simboluri, de la abstracţiuni filtrate printr-o afectivitate extraordinară. Criticul încearcă o încadrare a textelor, Izvorul cu nume este o legendă, Necopil, un început de roman, iar Vibraţii face parte din categoria amintirilor. Maturitatea artistică a Cristianei se datorează lecturilor dublate de talent, sensibilitate, fantezie specifică vârstei adolescenţei. 
Poetul şi prozatorul Ion Piţoiu-Dragomir surprinde amestecul dintre copilărie şi maturitate, scriitura fiind în esenţă un joc cu lumea conceptelor şi nu cu conceptele. 
Dincolo de maturitatea afişată, universul conturat este ludic, iar tonul naraţiunilor este deopotrivă confesiv şi reflexiv. Prozele nu sunt altceva decât o căutare a propriului eu, trădând nevoia apartenenţei la grup, specifică vârstei, etapei tranzitorii dinspre copilărie spre adolescenţă.

Autor: Imelda Chința