Aboneaza-te la newsletter





Consideraţii despre trecerea instituţiilor juridice din Sălaj sub administraţie românească în anul 1919

Iulie 2018

În acţiunile concrete de preluare a instituţiilor de stat maghiare şi de organizare a celor româneşti, un rol deosebit l-au avut prefecţii judeţeni, numiţi de Consiliul Dirigent şi avocaţii români de pe aceste meleaguri, care şi-au lăsat cancelariile şi veniturile mari pentru a intra în administraţie şi magistratură. Ei au fost cei care au organizat administraţia şi justiţia românească, desăvârşind astfel Unirea Românilor, în epoca premergătoare hotărârilor Conferinţei de Pace. Astfel că nu va fi nicio surpriză să-i întâlnim implicaţi direct în impunerea justiţiei româneşti în Transilvania. Practic, procedura era aceeaşi la aproape toate instanţele, conducătorii fiind somaţi să depună jurământul de credinţă faţă de Regele Ferdinand I şi Statul Român, ori să predea conducerea.
În studiul de faţă ne propunem să evocăm câteva aspecte referitoare la trecerea instituţiilor juridice din Sălaj sub administraţie românească, lăsând „documentele să vorbească” şi, în acelaşi timp, să aducem în atenţia publicului numele avocaţilor implicaţi, dintre care amintim pe Dr. Gheorghe Pop, Dr. Vasile Gyurko, Dr. Alexandru Aciu, Dr. Coriolan Meseşian, Dr. Cornel Centea, Dr. Petru Vaida, ce se cuvine a fi rememoraţi cu respect şi recunoştinţă. 
Prin apelul „Către Naţiunea Română din Transilvania, Banat şi Ţara-Ungurească”, lansat după memorabila Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 de către Consiliul Dirigent, ca urmare a decretării Unirii cu Vechiul Regat, se anunţa că „pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei, Adunarea Naţională a instituit un Mare Sfat Naţional, iar acesta, în ziua de 2 Decembrie a.c. (19 Noiembrie) a ales pentru guvernarea provizorie a ţării un Consiliu Diriguitor”1. 
Astfel, în Consiliul Dirigent, ca şef la Resortul Justiţiei, a fost numit Dr. Aurel Lazăr, avocat în Oradea, iar ca secretar general al resortului a fost numit, în şedinţa Consiliului Dirigent din 5 februarie 1919, Dr. Alexandru Marta, care îşi va ocupa postul începând cu 1 martie2. Până atunci a funcţionat ca avocat, fiind apoi consilier la Curtea de Apel din Seghedin. A fost un neînfricat luptător naţional, iar mai târziu a ajuns în funcțiile de prim-preşedinte al Curţii de Apel Oradea şi al Curţii de Apel Timişoara. Dr. Ioan P. Papp, în lucrarea „Instaurarea justiţiei româneşti în Ardeal”, îi face un profil excepţional, considerând că el a avut rolul cel mai important în organizarea justiţiei româneşti din Transilvania3. 
În primul număr al Gazetei Oficiale, sub semnătura şefului de resort de la Codificare şi fost judecător la tribunalul Cluj, Dr. Emil Haţieganu, apărea un „Apel” prin care toţi funcţionarii români de la judecătorii, tribunale şi tablele regeşti, precum şi acei avocaţi, auditori militari, care voiesc a trece în serviciul justiţiei, erau invitaţi să se anunţe în scris, ori prin telefon, şefului resortului de justiţie, pentru a putea întocmi tabloul funcţionarilor români de la Justiţie4. 
Primul decret dat de Consiliul Dirigent Român din Sibiu în 24 ianuarie 1919 se referea la „funcţionarea în mod provizoriu a serviciilor publice, aplicarea legilor, despre funcţionari şi întrebuinţarea limbilor”5. Acesta prevedea, în art. II, că toţi funcţionarii numiţi sau aleşi de orice categorie rămân în funcţiile lor. Din consideraţii de serviciu şi, îndeosebi, din punct de vedere a liniştii publice însă, orice funcţionar, judecător, notar public, poate fi pus în disponibilitate, eventual pensionat din oficiu. În art. III se prevedea că limba oficială în serviciile publice este cea română.
Pe baza acestui decret al Consiliului Dirigent, Resortul Justiţiei a dat, în cursul lunii februarie 1919, Ordonanţa nr. 121 referitoare la judecători, avocaţi şi notari publici6, prin care se spunea printre altele că organele judiciare, magistraţii, procurorii, avocaţii şi notarii publici etc. vor depune un nou jurământ oficios sau declaraţie solemnă de credinţă Regelui Ferdinand şi Statului Român. Acei care nu vor depune imediat jurământul ori declaraţia solemnă îşi vor pierde oficiul, precum şi dreptul la pensie, iar avocaţii, notarii publici etc. nu vor mai putea funcţiona în această calitate.
De asemenea, prin „Decretul nr. IV pentru statorirea unor denumiri româneşti în Administraţie şi Justiţie”7 din 7 februarie 1919, semnat de Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului Dirigent şi şeful Resortului de Interne şi Dr. Aurel Lazăr, şeful Resortului de Justiţie, în scopul de a fixa în mod unitar unele denumiri în limba română din legile şi normele de până acum, a decretat la art. 1 […] c) în justiţie: în loc de judecătoria cercuală (járásbiróság) judecătoria de ocol, cu indicarea reşedinţei puse la nominativ; tribunalul se va indica, de asemenea, cu numirea reşedinţei în care se afla, d. e. tribunalul Cluj, tribunalul Bistriţa; în loc de tabla regească curtea de apel, în loc de curie, curtea de cassaţie şi justiţie, în loc de jude cercual judecător de ocol, în loc de jude la tabla resp. curie consilier la curtea de apel resp. cassaţie; judecătorii cu un nume colectiv se vor numi magistraţi (magistratura).
După adoptarea Ordonanţei 121, printr-un Ordin circular din 8 februarie 1919, semnat de Aurel Lazăr, adresat judecătorilor şefi, se explicitau prevederile Ordonanţei şi se dădeau îndrumări detaliate cu privire la procedura de urmat în procesul de preluare a judecătoriilor: „Vă rog ca fără amânare să convocaţi pe toţi judecătorii, notarii şi funcţionarii subalterni ai judecătoriilor, în şedinţă veţi comunica celor prezenţi preluarea oficiului... Veţi accentua, în special de la început că scopul şi dorinţa Consiliului Dirigent sunt ca trecerea justiţiei sub imperiu român să se înfăptuiască pe lângă respectarea libertăţilor naţionale, fără orişice jignire a intereselor publicului ce caută ajutorul justiţiei şi fără deteriorarea decorului oficios şi a independenţei morale şi materiale a corpului judecătoresc, a funcţionarilor justiţiei şi a corpului advocaţilor”8. 
Astfel, într-o primă etapă, prin Ordonanţa 121, s-a extins jurisdicţia statului român asupra instanţelor judiciare din cele 15 judeţe cuprinse în circumscripţia Curţilor de Apel Cluj şi Târgu Mureş, aflate în acel moment sub controlul Consiliului Dirigent. În urma campaniei armatei române din lunile aprilie – mai 1919 au trecut sub autoritatea statului român şi judeţele Arad, Bihor, Sătmar, Sălaj şi Ugocia, iar prin Ordonanţa Resortului de Justiţie nr. 1200 din 18 iunie 1919, referitoare la forurile justiţiare din teritoriul nou eliberat, s-a decis ca jurisdicţia Curţii de Apel Debreţin asupra teritoriului aparţinând Tribunalelor Sighetu Marmaţiei, Satu Mare şi Zalău şi jurisdicţia Curiei ungare, forul judiciar suprem din ţară, asupra tuturor teritoriilor amintite înceta. Tribunalele şi judecătoriile din judeţele menţionate se subordonau Curţii de Apel Oradea9. 
Prin decretul Consiliului Dirigent – Resortul Afacerilor Interne din 27 martie 1919 şi semnat de dr. Iuliu Maniu – se arată că „se numeşte pe ziua de 1 aprilie 1919 de prefect al judeţului Sălaj pe dl. dr. George Pop şi-l investeşte cu toate puterile determinate de lege”10. Pentru a putea proceda la preluarea şi apoi la instalarea administraţiei româneşti în Sălaj, noul prefect a făcut propuneri de persoane care ar putea să ocupe posturi de conducere în noua administraţie. După cum rezultă din procesul-verbal de preluare din 25 aprilie 1919 a Prefecturii judeţului Sălaj, aceasta a fost preluată de către prefectul dr. George Pop şi căpitanul Valeriu Vlaicu. În aceeaşi zi, era numit ca subprefect dr. Octavian Felecan, iar ca primpretor în plasa Cehu Silvaniei a fost numit dr. Alexandru Pop, care au şi depus jurământul de credinţă11. 
Pentru preluarea instanţelor din Sălaj a fost desemnat, conform documentelor studiate, prefectul judeţului Sălaj, dr. Gheorghe Pop. În data de 8 mai 1919, prefectul îl invita pe Medgyessy Géza, ca pe substitut (persoană care înlocuieşte temporar pe titularul unei funcţii – n.n.) preşedinte al tribunalului, să se prezinte în biroul său pentru depunerea jurământului12, după care prefectul raporta Resortului de Justiție din cadrul Consiliului Dirigent următoarele: „La Tribunalul din Zălau au depus jurământul Medgyessy Géza preşedinte de senat, judecătorii Gyenge Mihály, Dr. George Janovics, Dr. Szilágyi Lajos, Kőszeghi Géza, Dr. Horváth József, Kapeller Zoltán, notari la tribunal Dr. Bodor József şi Balta Zoltán; la judecătoria de ocol Benke János. Preşedintele tribunalului şi un jude sunt încă refugiaţi. Au depus jurământul la tribunal toţi oficianţii de manipulare şi toţi servitorii. Au denegat jurământul judecătorii de la tribunal Sebes Lajos, Csics Ákos şi de la judecătoria de ocol Unger Géza şi Dr. Sati János”. În acelaşi raport prefectul anunţa că „judecătoriile din provincie acum se organizează” şi că „Dr. Horváth József şi Kőszeghi Géza, judecători la tribunal sunt transferaţi la Cluj”13. 
Un alt raport al prefectului adresat Consiliului Dirigent la data de 9 mai 1919 surprinde situaţia judeţului Sălaj şi propunerile de persoane care să ocupe posturi în administraţia judeţeană: „După preluarea puterei în judeţul Sălagiu cu dislocarea jandarmeriei am restabilit liniştea în judeţ. Inteligenţia noastră şi ţăranii deţinuţi sau încarceraţi mare parte s-au reîntors la casele lor, însă câteva persoane remarcabile şi marcante până azi încă nu au sosit acasă. Această împrejurare e causa, că pe toate liniile pînă azi nu ne-am putut organiza având a aştepta perioadă îndepărtată... Sunt câteva posturi […] pentru domnii internaţi”14. Astfel, referitor la instanţele din Sălaj, în acelaşi raport, prefectul îl propunea pe dr. Vasiliu Gyurko de conducător judecător la Judecătoria Jibou, de jurisconsult judeţean îl propunea pe dr. Ioan Gheţe, avocat în Zalău, cu observarea că dacă Alexandru Ţiple, jude de tablă în Cluj, nu va fi transferat de preşedinte la Tribunalul din Zalău, ulterior îl va propune de preşedinte pentru Tribunalul din Zalău. În acelaşi raport, prefectul afirma că „judecătorii de la Tribunal 4-5 vor să depună jurământul, şi că şi ceilalţi se vor supune mai târziu”15 , iar separat propunea Resortului de Justiţie ca pentru posturile de conducători la judecătorii să fie numiţi: dr. Vasiliu Gyurko, avocat în Jibou, de conducător judecător la Judecătoria de ocol din plasă; dr. Ioan Ember, judecător în Cehu Silvaniei, de judecător conducător la Judecătoria de ocol din Cehu Silvaniei; dr. Virgil Mureşian, avocat, de judecător conducător la Judecătoria de ocol Tăşnad şi pe dr. Petru Vaida, avocat, de procuror pe lângă Tribunalul din Zalău”. La acelaşi raport erau anexate chestionarele domnilor Vasiliu Gyurko şi Petru Vaida16. 
Prin raportul înregistrat la nr. 80 – 1919 pref. trimis Consiliului Dirigent, Resortul Justiţie, prefectul Dr. Gheorghe Pop raporta: „La tribunalul şi judecătoria din Zălau, afară de patru juzi, nu sunt aplicaţi să depună jurământul ci numai declaraţia următoare ∙⁄∙ . Rog aviz telegrafic, ce ţinută să ocup faţă de ei!?”17 Şeful Resortului de Justiţie, Dr. Aurel Lazăr îi răspundea categoric din Oradea printr-o telegramă datată în 13 mai 1919: „Pretindem jurământul prescris, nu putem ceda până ce nu capeţi ord., în special de la tribunal apoi la fiecare judecătorie câţi juzi au depus jurământul şi să-mi comunici şi numele lor. Aurel Lazăr, şeful resortului de justiţie”18. 
Dintr-un alt raport din 17 mai 1919 al preşedintelui Tribunalului Zalău, Medgyessy Géza, redactat în limba maghiară şi trimis prefectului judeţului Sălaj, ca răspuns la solicitarea scrisă a prefectului nr. 69/1919 din 8 mai 1919, aflăm că personalul Tribunalului Zalău a depus jurământul de fidelitate în cadrul şedinţei generale din 14 mai, următorii: „Judecătorii: Medgyessy Géza, Gyenge Mihály, Dr. Horváth József, Kapeller Zoltán, Dr. Janovits György Ernõ, Dr. Szilágyi Lajos, Kõszeghi Géza, Benke János, judecător de ocol; Dr. Bodor József şi Balta Zoltán – notari; Varga Ferencz – director general; Cservenyák Gyula, László Gyula, Varga Ferencz – directori de cabinet; Sóos Károly, Váradi Sándor, Baczó Ferencz – cancelarişti. Lugossy Károly – condicar funciar; Csvary Lajos – director; Szekér Ferenc, Szathmáry Béla, Kerékgyártó Ferencz, Liptay Elek – cancelarişti la judecătoria de ocol; Kaizer Károly – servitor la tribunal; Hieronimusz Gáspár şi Takács Gyula – servitori la judecătoria de ocol, respectiv Mihály Margit, Zsiga Ilona, d-na Varga Ferencz, Seres Jolán – diurnişti la tribunal; Kaizer Sándor şi Molnár István – diurnişti la judecătoria de ocol”, iar în data de 16 mai „au mai depus jurământul de fidelitate: Hireczke József şi Magyari Sándor – servitori la tribunal. […]. Din cadrul personalului tribunalului şi judecătoriei de ocol au declarat că refuză depunerea jurământului: Sebe Lajos şi Csics Ákos, Unger Géza – judecători la tribunal, respectiv judecătorul de ocol Sati János. […]”19. În finalul raportului, preşedintele Medgyessy Géza îl informa pe prefect că: „procuratura consideră că nu sunt îndreptăţit să cer depunerea jurământului de fidelitate de la personalul procuraturii, deoarece este vorba – în cazul de faţă – de un jurământ de fidelitate faţă de regele României şi Consiliul Dirigent, de subordonarea unui alt stat şi, prin urmare, se consideră că doar un exponent al clasei dominante, şi anume dl. prefect, este îndreptăţit să pretindă depunerea jurământului de fidelitate de la personalul procuraturii, o instituţie paralelă cu tribunalul şi nu subordonată acestuia”20. 
La 30 mai 1919, prefectul judeţului Sălaj, dr. Gheorghe Pop, raporta Consiliului Dirigent, Resortul Justiţiei că Tribunalul şi Judecătoria de ocol din Zalău şi-a început activitatea, după ce opt judecători, la tribunal șapte, la judecătoria de ocol unul şi toţi oficianţii au depus jurământul. Mai menţiona că: „Medgyessy Géza, preşedintele de senat şi Gyenge Mihály, judecător la tribunal au depus jurământul de fidelitate în mâinile mele”21 şi solicita ca Gyenge Mihály să fie înaintat la rangul de jude de (tablă) Curte de Apel, în clasa a VI-a de plată, având serviciu de 30 de ani. De asemenea propunea: la judecătoria de ocol din Crasna de judecător-conducător pe Virgil Barbolovici, subjude pensionat, pentru judecătoria din Tăşnad pe Virgil Mureşan, judecător la judecătoria de ocol din Târgu Mureş şi ruga să fie transferat la Tăşnad, iar la Procuratura din Zalău anunţa că procurorul dr. Petru Vaida şi-a început activitatea şi propunea să fie „împărţit” în clasa a VI-a de plată. Odată cu raportul erau înaintate şi două anexe: A. despre depunerea respectiv denegarea jurământului şi B. chestionarul procurorului dr. Petru Vaida22. 
Din raportul prim-procurorului dr. Petru Vaida de la Tribunalul Zalău, datat în 14 august 1919 şi înaintat Comitetului administrativ al judeţului Sălaj, aflăm că: „în lipsă de altă persoană potrivită, am preluat interimar agendele ministerului public de la Tribunalul Zalău la insistenţa domnului prefect al judeţului Sălaj, dr. Gheorghe Pop în 22 mai 1919”23. Iată cum e descrisă preluarea instituţiei: „în 23 mai dimineaţa, conform procesului verbal început, încă sub nr. 7/816/1919 pres. suşternut la resortul de justiţie m-am prezentat la localul procuraturei, unde, în prezenţa domnilor dr. Ioan Gheţie, jurisconsult judeţean şi Corneliu Sima secretar judeţean, am încunoştinţat pe primprocurorul Baroty Zoltan şi pe procurorul Jenes Gabor, că în calitate de procuror nou la Tribunalul Zalău, în urma împuternicirii primită de la prefectul judeţean, încredinţatul Consiliului Dirigent, am venit să preiau conducerea oficiului procuraturii cu toate actele, avutul în numerar, articolele de preţ, arhiva, biblioteca, uneltele economice, industriale şi mobilierul întreg pe lângă inventar, avizându-i totodată că la rămânerea lor în oficiu o condiţie principală depunerea jurământului de fidelitate, şi că denegarea jurământului, «ipso facto» (prin chiar acest fapt, înţeles de la sine, implicit – n.n.) pierderea oficiului şi a dreptului de pensie. La aceasta numiţii procurori în 28 mai a.c. şi-au oferit serviciile prin scripta suşternută, de mine tot sub nr. de sus la şeful resortului de justiţie, din nou rugând dilatarea (amânarea – n.n.) jurământului până la pacea definitivă. Ca să nu rămână lucrurile oficioase îngrămădite, la propunerea domnului Prefect, i-am lăsat în oficiu, sperând, că vor depune jurământul. După venirea domnului prefect de la Sibiu, la 21 iulie a.c. ne mai primind respirul dorit de ei, în 22 iulie au părăsit oficiul”24.
Mai departe, în acelaşi raport, Petru Vaida prezintă situaţia găsită în instituţie şi la închisoarea centrală din Zalău, lipsa funcţionarilor care să ştie citi şi scrie româneşte, situaţia posturilor vacante şi că dintre: „strajameşterii şi vigilii vechi numai Iosif Zegrean a mai depus jurământul. Ca să nu rămână deţinuţii fără păzitori s-au mai amânat luarea jurământului de la celelalte, până ce mi se vor insinua persoane potrivite în locul lor”25. De asemenea, se arată în acelaşi raport, a propus şefului Resortului de Justiţie, neavând la nicio judecătorie de ocol, persoane încredinţate cu afacerile ministerului public: la Zălau pe domnul dr. Ioan Iuga, fost asesor în Zalău; la Şimleu Silvaniei pe dr. Iuliu Pop Mureşan, avocat în Şimleu Silvaniei; la Crasna pe dr. Coriolan Gheţe, candidat de avocat în Crasna; la Tăşnad pe dr. Coriolan Steer, avocat în Tăşnad; la Cehu Silvaniei pe Gheorghe Bancoş, pretor în Cehu Silvaniei; la Jibou pe Virgil Pop, pretor în Jibou26.
Pe data de 2 iunie 1919, avocatul Cornel Centea din Cehu Silvaniei înainta prefectului judeţului Sălaj o cerere prin care îşi „oferea serviciile în interesul României Mari” şi solicita să fie denumit de jude conducător la Judecătoria de ocol Zalău27. Cu adresa nr. 252 din 3 iunie 1919, Prefectura judeţului Sălaj înştiinţa Tribunalul Zalău că domnul dr. Cornel Centea a fost propus Consiliului Dirigent de jude conducător la Judecătoria de ocol Zalău şi solicita să depună jurământul de fidelitate prescris şi să fie introdus în oficiu28, iar prin adresa din 9 iunie 1919 trimisă Consiliului Dirigent, Resortul Justiţiei era înaintat chestionarul domnului avocat Cornel Centea şi se aducea la cunoştinţa factorilor responsabili că a depus jurământul şi şi-a început activitatea29. Remarcăm faptul că procesul verbal referitor la depunerea jurământului de către Cornel Centea era redactat în limba maghiară cu excepţia jurământului.
Din corespondenţa dintre prefectul Sălajului şi secretarul general de la Resortul Justiţie, dr. Marta rezultă şi o stare de încordare. La 5 iunie 1919, Consiliul Dirigent – Resortul Justiţiei trimite o telegramă, semnată de secretarul general dr. Marta, adresată Prefecturii judeţului Sălaj cu următorul conţinut: „Resortul justiţiei n-are cunoştinţă să fie prefectul înzestrat cu puterea de a numi şi a transfera juzi peste tot a dispune în aceste materii încât ar fi o lege, decret, ordonanţă, în această privinţă. Binevoiţi a o comunica şi resortului de justiţie ca să şi poată face propunerea cătră Consiliul Dirigent spre sistarea acestui resort ca superflu”30. La această solicitare, prefectul dr. Gheorghe Pop înainta la 10 iunie 1919 Consiliului Dirigent – Resortul Justiţiei, următorul raport: „primesc telegramă în care mi se impută, că aş fi numit şi transferat juzi şi că să fac propunere pentru sistarea resortului de Justiţie. Telegrama că atari le aflu de superflue fiindcă eu nici n-am numit nici n-am transferat nici un judecător, cunoscând, ca fost avocat în 26 ani, legile, decretele şi ordonanţele. Am propus spre denumire şi transferare judecători, mai mult nu. S-au transferat la Cluj doi judecători fără a fi întrebat în chestie, deşi la transferare aveam să-mi fac observările motivate însă nu mi-sa dat ocasiune”31. La 11 iulie 1919, acelaşi secretar general al Resortului Justiţie, dr. Marta trimitea prefectului judeţului Sălaj o „adresă de mulţumire” din partea Consiliului Dirigent pentru contribuţia adusă la preluarea justiţiei din Sălaj: „Primiţi, Vă rog, mulţumitele resortului de justiţie pentru intervenţia D-Voastră cu ocasiunea preluării justiţiei din judeţul Sălagiu şi Vă rugăm să binevoiţi a-i da şi în viitor preţiosul D-Voastră sprijin”32.
După ce în mai multe rapoarte din luna mai 1919, prefectul judeţului Sălaj, dr. Gheorghe Pop a propus Consiliului Dirigent – Resortul Justiţiei mai multe persoane33 pentru a fi numite în funcţia de preşedinte a Tribunalului Zalău, în ziua de 18 iunie 1919: „s-a prezentat înaintea prefecturii dl. Dr. Vasile Gyurko avocat în Jibou, care prin telegrama nr. 2171/1919 preş. a Resortului Justiţiei a documentat, că e numit de prezident al Tribunalului din Zălau şi a depus în mâinile prefectului jurământul de fidelitate”34. În aceeași zi, prefectul raporta Consiliului Dirigent, Resortul Justiţie că: „domnul dr. Vasile Gyurko denumit preşedinte la Tribunal a depus jurământul de fidelitate şi şi-a preluat Tribunalul”35, iar printr-o adresă trimisă Tribunalului Zălau informa: „rog să fie spre cunoscinţă, că domnul Dr. Vasiliu Gyurko denumit president la Tribunalul Zălau – azi a depus jurământul prescris”36.  
Preluarea Judecătoriei de ocol Cehu Silvaniei s-a efectuat în ziua de 21 mai 1919 de către dr. Ioan Ember, judecător. În ziua de 24 mai 1919, el înainta prefectului judeţului Sălaj următorul raport: „preluarea conducerii judecătoriei de ocol din Ceul-Silvaniei o am efeptuit la 21 mai 1919 şi acum decurge preluarea obiectelor după inventar. În răstimp s-au declarat dintre judecători în privinţa jurământului de fidelitate singur fostul conducător Vidovich Ödön, care la 21 mai 1919 a denegat depunerea jurământului. Au mai denegat depunerea jurământului dintre funcţionari Baczó Géza oficial de cancelarie şi dintre servitori Láposi Kis István, ambii cu datul de 22 mai 1919. Tot cu acelaşi dat au depus jurământul respectiv promisiunea solemnă de fidelitate Kovács Géza şi Milkó Károly şi Retegi Árpád scriitori (irnokok), Varga András servitor, Váncza György vigil la carcer (fogházőr) şi Nóti E. Géza egsecutor care din urmă e şi diurnist la judecătorie. Având numiţii, cari au depus jurământul respectiv promisiunea solemnă de fidelitate – dimpreună cu subscrisul – competinţele restante cuprinsă în conspectul (kimutatás) aici în 2 exemplare acludat (anexat – n.n.), vă rog, ca conziderând împrejurările grele de traiu de azi, să se asemneze actele la Perceptoria din Ceul-Silvaniei cu posibila urgenţă şi raportul de faţă să se suştearnă la Consiliul Dirigent şeful resortului justiţiei în senzul ordonanţei Nr. 121”37. Drept urmare, prefectul invita la 31 mai 1919 Perceptoratul din Cehu Silvaniei, ca „judecătorilor şi oficianţilor de la Judecătoria de ocol din Ceul Silvaniei, pre lângă cvită legală vidimată de conducătorul judecătoriei, să le solviţi salarele şi competinţele restante şi curente”38, iar conducătorului judecătoriei îi returna un exemplar din conspectul oficianţilor care au depus jurământul şi îi aviza că salarul şi competinţele lor şi le pot ridica de la perceptoratul din Cehu Silvaniei.
Dintr-un alt document al conducătorului judecătoriei de ocol Cehu Silvaniei, datat în ziua de 27 mai 1919, adresat prefectului judeţului Sălaj ca răspuns la provocarea nr. 142/1919, raporta următoarele: „la judecătoria de sub conducerea mea în ziua de azi s-au declarat în privinţa jurământului oficios de fidelitate judecătorii Szász István, Tormássy Géza şi dr. Pap Gyula precum şi notarul dr. Gazda Ödön şi scriitorul Pavelka Frigyes, denegând toţi depunerea jurământului. Ca motiv principal o amintesc frica de transferare – înainte de ce ar decide Conferinţa de Pace în chestia teritorială – în atare loc, unde toţi magistraţii au denegat jurământul; în care caz atât materialminte, cât şi moralminte ar fi incapabili a suporta greutăţile traiului. Conducătorul cărţii funduare Szilágyi Jenő cu datul 25 mai 1919, a depus jurământul oficios. Dreptacea me rog să i-se asemneze şi lui competinţele restante […]”39. Mai departe, raporta că: „diurniştii Mészáros Ferencz şi Mester Dezső cu datul 22 Mai 1919 iar Pavelka Rudolf tot diurnist cu datul 25 Mai 1919 au denegat depunerea promisiunei solemne şi toţi au şi părăsit posturile. Au mai rămas doi diurnişti: Nóti E. Géza şi Kelin Róza, dar nici aceştia nu lucră fiindcă cel dintâi e bolnav şi asta din urmă a fost bolnavă pe concediu la Tîrgu – Murăşului şi acum nu-i să edă legitimaţie de călătorit să se reîntoarcă. Astfel la judecătorie sum singur judecător, 1 conducător de cartea funduara, 3 scriitori, 1 servitor şi 1 vighil la carcer”40. În final, sublinia că preluarea judecătoriei, respectiv a carcerului după inventar, s-a înfăptuit cu lipsa mai multor obiecte şi solicita ca raportul său să fie înaintat domnului şef al Resortului Justiţiei al Consiliului Dirigent cu rugămintea de a se întregi după posibilitate personalul instituţiei41. 
În data de 15 iunie 1919, prefectul judeţului Sălaj, dr. Gheorghe Pop înainta Resortului Justiţiei raportul redactat în limba maghiară, întocmit la 10 iunie 1919 de Medgyessy Géza, preşedintele Tribunalului Zalău, referitor la depunerea jurământului de fidelitate, respectiv denegarea lui de către personalul judecătoriei de ocol din Cehu Silvaniei. Astfel arăta că: „au depus jurământ de fidelitate, respectiv legământul de fidelitate, în data de 22 mai 1919, corespunzător prevederilor ordonanţei nr. 121/just. a ministrului justiţiei din cadrul Consiliului Dirigent Român, următorii: Kovács Géza, Mikó Károly şi Rettegi Árpád – copişti, Nóti E. Géza – executor diurnist, Varga András – servitor şi Váncza György – gardian, iar în data de 25 mai 1919 – condicarul funciar Szilágyi Jenõ. Au refuzat depunerea jurământului, respectiv a legământului, în data de 22 mai 1919: Baczó Géza – cancelarist, Mészáros Ferencz şi Mester Dezsõ – diurnişti, Láposi Kiss István – servitor; în data de 25 mai 1919, diurnistul Pavelka Rudolf, judecătorii de ocol Szász István, Tomassy Géza şi Dr. Papp Gyula; în data de 27 mai – notarul Dr. Gazda Ödön şi copistul Pavelka Frigyes. Toţi aceştia şi-au părăsit funcţiile”42. De asemenea, prefectul solicita Consiliului Dirigent ca la Judecătoria de ocol Cehu Silvaniei, pe lângă conducătorul dr. Ioan Ember „ar fi inomis de lipsă să se denumească barem un judecător fiind plasa cea mai mare din judeţ şi agendele multe”, iar pe conducătorul judecătoriei îl propunea să fie numit cu rang şi plată de jude de Tablă43. 
La Judecătoria de ocol din Şimleu Silvaniei, preluarea s-a desfăşurat în mai multe etape. În 7 mai 191944, dr. Alexandru Aciu era numit de către prefectul judeţului Sălaj în funcţia de primpretor al plasei Şimleu Silvaniei şi depunea jurământul de fidelitate pentru ca, prin raportul trimis de prefect în 28 mai 1919 Consiliului Dirigent, Resortul Internelor, informa: „pe domnul Dr. Alexandru Aciu pe care l-am fost propus de primpretor în Şimleul Silvaniei l-am transferat la judecătoria de ocol din Şimleul Silvaniei. Rog să fie dispenzat. De primpretor în plasa Şimleul Silvaniei îl propun pe domnul Dr. Valer Vicaş avocat în Şimleu”45. Astfel, în 20 mai 1919, Alexandru Aciu, în calitate de însărcinat temporar cu conducerea judecătoriei de ocol Şimleu Silvaniei, solicită fostului şef, Muzsay János şi celorlalţi salariaţi să depună jurământul. Ei solicită amânarea acţiunii până la decizia finală a Conferinţei de Pace, declarând că îşi vor continua activitatea. Iată câteva fragmente din procesul verbal: „În urma solicitării verbale a Dr. Aciu Alexandru, însărcinat temporar cu conducerea judecătoriei de ocol, conducătorul judecătoriei de ocol, Muzsay János, a convocat personalul judecătoriei de ocol. La consfătuire a fost prezent reprezentantul Consiliului Dirigent Român din Sibiu – Dr. Aciu Alexandru – care a comunicat funcţionarilor că are însărcinarea de a le solicita să depună următorul jurământ de fidelitate: «Eu ... jur pe Atotştiutorul Dumnezeu, de a fi credincios Regelui Ferdinand I şi Statului român, de a respecta cu sfinţenie legile ţării şi decretele şi ordonanţele Consiliului Dirigent şi de a îndeplini cu onoare, conştiinţă şi nepărtinire funcţiunile ce-mi sunt încredinţate şi a păstra secretul oficios. Aşa să-mi ajute Dumnezeu». 
Declară, de asemenea, că nu doreşte întrebuinţarea nici unei forme de presiune, dar funcţionarii care nu depun jurământul sunt consideraţi că au renunţat la drepturile de salarizare şi pensionare şi la funcţia pe care o ocupau şi că activitatea judecătoriei de ocol se va desfăşura în continuare pe baza legislaţiei maghiare adoptate până la data de 18 octombrie 1918 şi, respectiv pe baza deciziilor Consiliului Dirigent Român din Sibiu. Conducătorul judecătoriei de ocol, Muzsay János, după ce arată că el nu doreşte influenţarea nici unui funcţionar, le solicită celor prezenţi să-şi expună punctele de vedere faţă de solicitarea formulată de Dr. Aciu Alexandru. După expunerile judecătorilor de ocol, Csiszér Gábor şi Gazda László, respectiv a primoficialului Tyuskay István, funcţionarii prezenţi au luat în unanimitate următoarea hotărâre: Corpul de magistraţi şi de funcţionari ai judecătoriei de ocol Şimleul Silvaniei roagă – prin intermediul reprezentantului politic Dr. Aciu Alexandru – Consiliul Dirigent Român din Sibiu să se amâne depunerea jurământului de fidelitate până la decizia finală a Conferinţei de pace privind apartenenţa acestui teritoriu. Corpul de funcţionari nu refuză depunerea jurământului de fidelitate şi cere această amânare doar din motive de conştiinţă şi liniştire a sentimentului naţional al funcţionarilor maghiari. Îşi oferă serviciile şi munca regimului ocupant românesc şi declară că este dispus să continue activitatea în conformitate cu cerinţele exprimate de Dr. Aciu Alexandru”46. 
La 22 mai 1919, în sala de dezbateri nr. 17 a Judecătoriei de ocol Şimleu Silvaniei, pe baza datelor şedinţei din 20 mai 1919, ca urmare a ordonanței nr. 131/1919 a Consiliului Dirigent Român din Sibiu, respectiv a dispoziţiilor telefonice ale Prefecturii Sălaj din 21 şi 22 mai 1919, cele două părţi se întâlnesc din nou, în prezenţa prefectului judeţului Sălaj, Dr. Gheorghe Pop, rezultatul fiind acelaşi: „Dr. Aciu Alexandru, numit în funcţia de conducător al judecătoriei de ocol, comunică funcţionarilor convocaţi că a înaintat – prin intermediul prefectului de Zalău – Consiliului Dirigent cererea lor consemnată în cadrul procesului-verbal întocmit la 20 mai de a amâna depunerea jurământului de fidelitate până la decizia definitivă a Conferinţei de pace privind apartenenţa acestui teritoriu. Însă, în conformitate cu Dispoziţiile reprezentantului Consiliului Dirigent – prefectul Dr. Pop Gheorghe – întreabă că, în conformitate cu cele consemnate în cadrul procesului-verbal, dacă sunt dispuşi să depună jurământul de fidelitate astăzi sau nu. Comunică, în acelaşi timp, consecinţele care rezultă în privinţa drepturilor băneşti în cazul refuzului. Cei care au semnat procesul-verbal din 20 mai 1919, care este o anexă a procesului verbal prezent, respectiv Muzsay János – conducătorul judecătoriei de ocol, Csiszér Gábor – judecător de ocol, Lénárt Sándor – judecător de ocol, Gazda László – judecător de ocol, Koncz Sándor – notar, Schlecht Lajos – condicar funciar, Sugatagi Ödön – primoficial, Jancsovics András – primoficial, Tyuskay István – primoficial, Haller József – copist, Kedves György – copist, Roska Vertán – executor judecătoresc, Roth Mária – diurnist, Faff Sándor – diurnist, Formanek Mária, Mészáros Anna – diurnist, Elekes László – diurnist, Erdélyi Farkas – servitor, Bíró István – servitor, cu excepţia diurnistului Ghiţă Coriolan, declară că sunt dispuşi să-şi continue activitatea în condiţiile specificate în cadrul procesului-verbal din 20 mai, dar refuză depunerea jurământului de fidelitate şi solicită amânarea depunerii acestui jurământ până la cunoaşterea deciziei definitive a Conferinţei de pace privind apartenenţa acestui teritoriu. Momentan, până la primirea deciziei Consiliului Dirigent, Dr. Aciu Alexandru le solicită continuarea activităţii în special domnului conducător al judecătoriei de ocol, cerere acceptată de cei prezenţi […]. Diurnistul Ghiţă Coriolan declară că este dispus să depună jurământul […]”47. 
Pe data de 6 iunie 1919, prin intermediul primarului din Şimleu Silvaniei, dr. Alexandru Aciu înainta prefectului judeţului Sălaj o „Declaraţie” prin care renunţa la postul de şef al Judecătoriei de ocol din Şimleu Silvaniei în favoarea domnului dr. Coriolan Meseşian, motivând această decizie prin următoarele: „[…] Sosind acasă dl. Dr. Coriolan Meseşian adv., considerând, că şi eu am fost 7 săptămâni internat şi în calitatea mea modestă de director al «Silvaniei» interese obşteşti, îmi reclamă cam deodată activitatea la institutul numit, în firma credinţă, că activitatea mea publică, socială şi românească nu va fi nesocotită şi la timp voi găsi şi eu locul, unde interesele româneşti şi o justă apreciere m’ar reclama – declar, că renunţ la postul de şef al judecătoriei de ocol, din Şimleu, rog să se dispună de acest post în favorul dlui Dr. Meseşian […]”48. În aceeaşi zi şi prin acelaşi emisar, primarul Ioan Deleu, dr. Coriolan Meseşian, avocat în Şimleu, înainta prefectului o „Declaraţiune” prin care era gata să accepte conducerea judecătoriei de ocol la caz de nevoie49. 
Cu adresa nr. 295 din 12 iunie 1919, Prefectura judeţului Sălaj informa Tribunalul Zalău că domnul dr. Coriolan Meseşian a fost propus Consiliului Dirigent să fie denumit de jude conducător la Judecătoria de ocol din Şimleu Silvaniei şi solicita să se ia de la dânsul jurământul prescris de fidelitate50, iar prin adresa din 9 iunie 1919 trimisă Consiliului Dirigent, Resortul Justiţiei era înaintată declaraţiunea domnului Alexandru Aciu, prin care „abzice” de post şi solicita ca în postul de conducător – judecător să fie denumit cu rang de jude de Tablă clasa VI domnul dr. Coriolan Meseşian, avocat în Şimleu51. În aceeaşi zi, prefectul Gheorghe Pop îi telegrafia lui Coriolan Meseşian din Şimleu: „Te-am propus de şef judecător la Judecătoria de ocol din Şimleu. Te rog să preiei judecătoria”52. 
Astfel, în 12 iunie 191953 se prezintă la prefectură dr. Coriolan Meseşian, advocat în Şimleu Silvaniei şi în mâinile prefectului şi în prezenţa domnului Medgyessy Géza, jude de tribunal în Zălau, depune jurământul de fidelitate, iar în ziua de 15 iunie 1919 prelua conducerea Judecătoriei de ocol din Şimleu Silvaniei. În aceeaşi zi înainta Înaltului Resort al Justiţiei din Sibiu următorul raport, în şase puncte: „Am onoarea a Vă raporta că eu, cu data de azi, am preluat conducerea judecătoriei de ocol din Şimleul Silvaniei, pe baza îndrumării nr. 259-1919. pref. a d-lui prefect Dr. Gheorghe Pop din judeţul Sălaj, datată la Zalău, 12 iunie 1919. I. Binevoiţi a-mi elibera actul de denumire în regulă, la cazul încuviinţării dispoziţiilor luate de dl. prefect. II. În legătură cu situaţia de la judecătorie Vă fac cunoscut că atât magistraţii acestei judecătorii, cât şi personalul de birou conform proceselor-verbale luate de antecesorul meu dl. Dr. Aciu Alexandru, aici sub 1 şi 2 acluse, în privinţa depunerii jurământului oficios şi de fidelitate se roagă de respingere până în pronunţarea Conferinţei de pace, în ce priveşte adnectarea de obşte a cercului judecătoriei Şimleul Silvaniei. Vă rog preţuitele dispoziţii asupra acestei cereri a magistraţilor şi personalului de birou. III. Ţin să vă informez că la judecătoria noastră pentru a putea isprăvi agendele prevăzute în paragrafele 7-11 ai articolului de lege 44 din 1868, reclamă doi magistraţi pentru agendele în limba maghiară şi alţi doi magistraţi subalterni pentru agendele în limba oficioasă română, rămânând ca pentru lipsurile altor câteva mii de slovaci din o singură comună, Valea Târnei, să se sistematizeze un post de interpret slovac pe lângă judecătorie. IV. Conspectul de leafă şi alte competenţe a celor aplicaţi la judecătoria noastră îl alătur sub 3, cu observarea că subscrisul mi-am început cariera juridică ca avocat la 1-a mai 1900, mi-am continuat praxa până la 1-a ianuarie 1916, când am intrat în armată, făcând serviciu până la demobilizarea din octombrie a. tr., iar mai pe urmă am fost târât de ostatic al armatei secuieşti, apoi bolşevice, din 1-a martie a.c. până în 26 mai cur. V. Din interes public Vă mai rog să binevoiţi a ne trimite toate numerele «Gazetei Oficiale» a Consiliului Dirigent, sosindu-i judecătoriei singurii numeri apărute de la ocuparea Şimleului de către armata română, adică numerii de la 28 în sus. VI. Având, în fine, în vedere greutăţile de azi în circulaţia poştelor, când eventual uşor s-ar pierde actele de înstrăinare a imobilelor pretinse spre înaintare la Resortul de Agricultură în scopul autorizării, fapt ce ar putea cauza daune imense părţilor negociante şi multă pierdere de timp – nu ar putea oare urma această autorizare în fiecare judeţ din partea prefectului ori a preşedintelui de tribunal ori a unei comisii de 3, care, fie că ar descinde în acest scop în tot a doua lună singuraticele oficii de cărţi funduare, fie că amintitele acte li s-ar înainta spre autorizare numai lor”54.
Judecătoria de ocol Jibou a fost preluată în data de 10 iunie 1919 de dr. Gyurkó László, întreg personalul depunând jurământul de fidelitate. Din procesul verbal întocmit în chestiunea depunerii jurământului de către corpul de magistraţi şi funcţionari de la judecătoria de ocol Jibou, aflăm că au fost prezenţi: 1. Dr. Gyurkó László – trimisul Consiliului Dirigent Român din Sibiu; 2. Dr. Gáspár Béla – judecător de ocol; 3. Adorján Zoltán – condicar funciar; 4. Bandy Dezsõ – primoficial; 5. Bozó László – cancelarist; 6. Sallak András – copist; 7. Urai Péter – diurnist; 8. Salamon Ilona – diurnist; 9. Halász Márkus – gardian; 10. Csatlós Béni – servitor. În calitate de trimis al Consiliului Dirigent Român din Sibiu, Dr. Gyurkó László a primit jurământul de la: Dr. Gáspár Béla – judecător de ocol, Adorján Zoltán – condicar funciar, Bandy Dezsõ – primoficial, Bozó László – cancelarist, Sallak András – copist, precum şi de la Urai Péter – diurnist, Salamon Ilona – diurnist, Halász Márkus – gardian şi servitorul Csatlós Béni55. La 12 iunie 1919, dr. Vasile Gyurko înainta prefectului judeţului Sălaj procesul verbal luat la Judecătoria de ocol Jibou cu ocazia depunerii jurământului şi îl ruga să facă dispoziţia necesară ca Perceptoratul din Jibou să plătească salariile şi competinţele restante oficianţilor judecătoriei56. 
Pe data de 18 iunie 1919 prefectul judeţului Sălaj, dr. Gheorghe Pop raporta Consiliului Dirigent, Resortul Justiţie că la Judecătoria de ocol din Jibou personalul a depus jurământul de fidelitate în mâinile domnului Prezident al Tribunalului Zalău şi ruga să fie numiţi la posturile lor57. 
Din raportul lui Vasile Gyurko, preşedintele Tribunalului Zalău, datat în 2 septembrie 1919 înaintat Consiliului Dirigent Român, Resortul de Justiţie aflăm că Judecătoria de ocol Tăşnad a fost preluată la 27 august 1919 şi cu acea ocazie unii au depus jurământul de fidelitate, iar alţii nu. De asemenea, în conformitate cu propunerea verbală a dlui şef judecător dr. Virgil Mureşan, solicita următoarele: „[…] 1. să fie încadrat judecătorul Both István ca judecător şi cu astă dată a-l avansa cu două gradaţii, adică în clasa VII gradaţia I. 2. pe conducătorul de cărţi funduare Magyari János şi pe oficianţii Teodor Sonea şi Éber Károly jr., în postul lor de până acum, cu avans câte una gradaţie […]”58. Raportul mai menţionează că: „Judecătorul Koháry József şi notarul Dr. Veress László au denegat depunerea jurământului de fidelitate, Koháry József la moment a fost absolvat de la funcţiunea sa, notarul Dr. Veress László însă fiind necesitate de serviciul său i s-a impus serviciul şi mai departe, până ce va fi înlocuit. Deoarece a fost oprită solvenţiunea magistraţilor şi oficianţilor care n-au depus jurământul, am făcut paşi necesari pentru ca să poată primi – cei care au depus jurământul – competenţele de până acuma şi Vă rog, binevoiţi a dispune asemnarea recerută. Oficianţii Huber Gyula, Székely Mihály şi Mészáros Lajos sunt în vacanţă, din acest motiv n-au fost provocaţi la jurământ şi numai după reîntoarcerea lor la oficiu voi raporta asupra acestora. În calitate de servitori au fost în serviciu Nyika Imre şi Fazekas József, încât şi aceştia au depus jurământul în tabloul sub 1, anexat am arătat datele lor recerute prin ordonaţiunea sub nr. 5953-1919, şi rog, binevoiţi a dispune asemnarea competenţelor lor. Fiindcă afară de dl. şef judecător Dr. Virgil Mureşan a rămas în postul său Both István, care e judecător de clasa prima, şi personalul auxiliar şi manipulant, la judecătoria de ocol Tăşnad se poate considera deplin organizată”59. 
La 15 septembrie 1919 preşedintele Tribunalului Zalău, Vasile Gyurko transmitea Consiliului Dirigent Român, Resortul Justiţiei o completare la raportul asupra preluării Judecătoriei de ocol Tăşnad şi raporta că: „[…] Iuliu Hubert şi Ludovic Mészáros în 9 l.c. au depus jurământul prescris în § 4. al ordonanţei nr. 121/1919.just., iar Székely Mihály a denegat depunerea jurământului”60. De asemenea, se arată în acelaşi document, şeful judecătoriei dr. Virgil Mureşan: „[…] pe cancelaristul Mihai Székely – deşi a denegat jurământul – l-a reţinut şi pe mai departe în funcţie şi roagă, asemnarea competenţelor sale cu începutul 1 iulie 1919, care competenţă a fost oprită la timpul său. Pe motivul că în urma denegării jurământului cade în categoria acelora care în lipsă de încadrare toate drepturile şi le-au pierdut, am denegat eliberarea competenţelor restante, intrând însă în serviciul, la ordonarea d-lui şef judecător – am dispus ca competenţele lunii curente să fie eliberate. La caz când aţi afla la loc şi eliberarea competenţelor scadente înainte de a prelua judecătoria, binevoiţi a-mi ordona aceasta ca să fac dispoziţia recerută”61.
Referitor la preluarea judecătoriei din Crasna nu au fost identificate documente, iar în chestiunea depunerii jurământului de fidelitate de către avocaţi, dintr-un raport datat în 3 iunie 1919 al domnului Dr. Ioan Ember, conducătorul Judecătoriei de ocol din Cehu Silvaniei, adresat prefectului judeţului Sălaj aflăm că aceştia au fost provocaţi şi dintre ei numai Dr. Mihai Pop a depus jurământul62. Dr. Szász Antal, Dr. Kertész Samu, Dr. Gazda Sándor şi Dr. László Sándor „nu s-au declarat în merit” şi printr-o rogare separată, au cerut amânare63. La această solicitare, în 11 iunie 1919, prefectul reînapoia cererea domnilor avocaţi din Cehu Silvaniei, iar conducătorului judecătoriei îi cerea să-i provoace încă o dată să depună jurământul, făcându-i atenţi la urmările denegărei64. De asemenea, în 12 iunie 1919, prefectul judeţului Sălaj, aducea la cunoştinţa Judecătoriei de ocol din Zalău că: „Consiliul Dirigent cu ordonanţa nr. 121/1919 (vezi Gazeta Oficială nr. 11 şi 15) a ordonat provocarea avocaţilor la depunerea jurământului de fidelitate, dându-vă procedura aceasta competinţei Dvoastre”65 şi le cerea să procedeze în sensul ordonanţei suscitate. 
La 3 septembrie 1919, secretarul general al Resortului de Justiție, dr. Alexandru Marta, comunica preşedinţilor de tribunale şi prefecţilor următoarele: „Mi s-a adus la cunoştinţă, că în contra tuturor dispoziţiunilor luate până acum, diferite autorităţi judiciare şi îndeosebi notarii publici folosesc şi acum sigile cu inscripţii, ca: «Magyar néptársaság, állami közjegyző, Szatmárnémeti etc.» Ordonez prin urmare din nou că folosirea sigilelor ungureşti cu orice referire la statul ungar să fie sistate […]”66. Cu executarea şi supravegherea îndeplinirii acestui ordin încredinţa pe preşedinţii tribunalelor şi prefecţii judeţelor în circumscripţia lor.
Acestea sunt doar câteva din documentele depistate de noi, ce se păstrează în fondul Prefectura judeţului Sălaj de la Arhivele Naţionale din Zalău, referitoare la trecerea instituţiilor juridice din Sălaj sub administraţie românească şi care surprind momentele dificile din acea perioadă, dar şi contribuţia avocaţilor din Sălaj la procesul amplu de integrare a acestui domeniu de activitate în structurile României Mari. Întrebat de Corneliu Coposu, în serile liniştite petrecute împreună cu Iuliu Maniu la Bădăcin, care sunt cele mai importante realizări din viaţa lui, acesta i-a răspuns că după Unirea de la 1918, care este de departe cea mai mare realizare, a urmat introducerea regimului românesc în Transilvania. Acela a fost un moment crucial când 80% din funcţionarii vechiului regim austro-ungar au refuzat jurământul de fidelitate. Atunci s-a înregistrat voluntariatul a 420 de preoţi, a 180 de medici şi a 600 de avocaţi români care au renunţat la meseriile lor ca să ocupe posturi de pretori, de notari, să intre în magistratură pentru a scoate din impas administraţia din Transilvania67. 
Într-adevăr, aşa cum se poate observa şi din documentele inserate în prezentul studiu, instalarea administraţiei româneşti în judeţul Sălaj s-a realizat datorită eforturilor deosebite pe care le-a făcut elita românească, în special cea juridică. A fost nevoie de multă muncă dezinteresată în slujba naţiei, a fost nevoie de diplomaţie, dar şi de hotărâre, pentru a reuşi integrarea firească a Sălajului în cadrul României Mari.
Acum, când cu toţii sărbătorim Centenarul Marii Uniri, se cuvine să rememorăm acele zile de mari prefaceri istorice pentru naţiunea română şi să cinstim memoria marilor noştri înaintaşi sălăjeni care au făcut istorie.
Note:
1. Gazeta Oficială publicată de Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria, nr. 1, 1/14 Decembrie 1918, Sibiu, p. 1.
2. Ioan P. Papp, Instaurarea justiţiei româneşti în Ardeal, „Transilvania” (Sibiu), 1945, anul 76, nr. 1-2, p. 4, vezi şi Gheorghe Iancu, Justiţie românească în Transilvania (1919), Editura Ecumenica Press, Cluj-Napoca, 2006, p. 26.
3. „Acest om mic de statură, ager şi vioi, de o cultură Juridică superioară şi vastă, cu o voinţă de fier neînduplecabilă, de concepţii înalte şi largi, Român intransigent şi mare patriot, deplin cunoscător al organizaţiei judecătoreşti cu enorma mulţime de norme juridice ale ei, caracter pur, integru şi dârz, cu o putere de muncă excepţională, s-a pus imediat la lucru, recrutându-şi colaboratorii săi, şi procedând urgent la preluarea instanțelor şi organizarea Justiţiei româneşti în Transilvania, realizarea cărora este meritul acestui distins magistrat de înalte concepţii, care a fost maestrul şi conducătorul nostru al tuturor Juriştilor români de aici de pe acele vremuri, […] Dr. Marta a fost apoi spiritus rector al conducerii centrale a resortului Justiţiei, cu mare autoritate, respectat de şeful resortului, de întreg Consiliul Dirigent, de toată magistratura şi de serviciile Justiţiei, pentru ştiinţa, energia, hotărârea sa şi pentru puritanismul său impunător[…]”.
4. Gazeta Oficială, nr. 1, 1/14 decembrie 1918, p. 1.
5. Idem, nr. 6, 14/27 ianuarie 1919, pp. 25-26.
6. Idem, nr. 11, 22 februarie 1919, pp. 12-13.
7. Gazeta Oficială a judeţului Sălaj (Zalău), anul I, nr. 1, 3/16 mai 1919, p. 2.
8. Gheorghe Iancu, op. cit., p. 27.
9. Gazeta Oficială a judeţului Sălaj, nr. 16, 8 august 1919, p. 57.
10. Idem, nr. 1 din 3/16 mai 1919, p. 1.
11. Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Sălaj (în continuare S.J.A.N. Sălaj), fond Prefectura judeţului Sălaj, Prefect-administrativ, dosar II-26/1919, f. 1.
12. Ibidem, dosar II-69/1919, f. 1. 
13. Ibidem, f. 3.
14. Ibidem, dosar II-82/1919, f. 1.
15. Ibidem.
16. Ibidem, f.3.
17. Ibidem, dosar II-80/1919, f. 1.
18. Ibidem, f. 2.
19. Ibidem, dosar II-69/1919, f. 2.
20. Ibidem.
21. Ibidem, dosar II-210/1919, f. 6.
22. Ibidem.
23. Idem, fond Prefectura judeţului Sălaj, Comitetul administrativ, dosar XI-22/1919, ff. 1-5. 
24. Ibidem, ff. 1-2.
25. Ibidem, f. 2.
26. Ibidem, f. 3.
27. Idem, fond Prefectura judeţului Sălaj, Prefect-administrativ, dosar II-252/1919, ff. 1-3.
28. Ibidem, f. 1.
29. Ibidem, f. 3
30. Ibidem, dosar II-277/1919, f. 1.
31. Ibidem, f. 2.
32. Ibidem, dosar II-984/1919, f.1.
33. Este vorba de: Alexandru Ţiple, Ioan Gheţie, Medgyessy Géza şi Vasile Gyurko.
34. S.J.A.N. Sălaj, fond Prefectura judeţului Sălaj, Prefect-administrativ, dosar II-389/1919, f. 1.
35. Ibidem, f. 2.
36. Ibidem.
37. Ibidem, dosar II-216/1919, f. 1.
38. Ibidem, f. 3.
39. Ibidem, dosar II-244/1919, f. 1.
40. Ibidem.
41. Ibidem.
42. Ibidem, dosar II-312/1919, f.1.
43. Ibidem, f. 2.
44. Ibidem, dosar II-62/1919, f. 1.
45. Ibidem, dosar II-210/1919, f. 2.
46. Gheorghe Iancu, op. cit., pp. 393-394.
47. Ibidem, pp. 394-395.
48. S.J.A.N. Sălaj, fond Prefectura judeţului Sălaj, Prefect – administrativ, dosar II -295/1919, f. 1-5.
49. Ibidem, f. 2v.
50. Ibidem.
51. Ibidem.
52. Ibidem.
53. Ibidem.
54. Gheorghe Iancu, op cit. pp. 395-396.
55. Ibidem, p. 407.
56. S.J.A.N. Sălaj, fond Prefectura judeţului Sălaj, Prefect – administrativ, dosar II-346/1919, f. 1.
57. Gheorghe Iancu, op. cit., pp. 407-408.
58. Ibidem, p. 413.
59. Ibidem.
60. Ibidem, p. 414.
61. Ibidem.
62. S.J.A.N. Sălaj, fond Prefectura judeţului Sălaj, Prefect – administrativ, dosar II -296/1919, f.1.
63. Ibidem
64. Ibidem, f. 2.
65. Ibidem, dosar II-309/1919, f.1.
66. Ibidem, dosar II-1593/1919, f.1.
67. http://gazetadecluj.ro/contributia-lui-iuliu-maniu-la-marea-unire-de-la-1918.

Autor: Daniel-Victor Săbăceag