Aboneaza-te la newsletter





Spre libertate

Februarie 2019

Anna Seghers a fost o scriitoare germană de origine evreiască (1900-1983). Cartea sa A șaptea cruce descrie ororile din lagărele hitleriste, iar romanul Tranzit prezintă haosul din Marseille din 1940, când dezertorii, evreii, artiștii refugiați în Franța din 1933 așteaptă cu înfrigurare o fugă spre libertate, știind că Franța va fi ocupată în totalitate de naziști.
În 2018 a fost lansat filmul omonim, realizat după Tranzit de către regizorul Christian Petzold, cu actorii Franz Rogowski, Paula Beer, Godehard Giese etc. Georg e blocat în Marsilia, unde Marie Weidel plutește fantomatic în căutarea obsesivă a soțului. Un mare merit al filmului este crearea unei stări de angoasă. Hăituiala se creionează gradat, apoi survine schimbarea de identitate a lui Georg, o impostură necesară, sub sceptrul anxietății și utilității. De ce în acest film vocea din off nu distonează, nu mă deranjează? E vocea ascultătorului, putem zice a… scriitorului, a celui ce reorganizează discursul epic. Coloana sonoră e reușită, cooptând sunete suspecte, amestecate cu stridențe, subliniind starea precară a refugiatului. Decorul nu e grandios, filmul dorindu-și un fel de minimalism, preferând cartiere mărginașe și alegând sugestiile întunecate. E un spațiu franco-german plasat sub un fel de atemporal. Adică refugiați există mereu, ca să nu mai vorbim de prezentul nostru. Să fi dorit regizorul glisarea spre universal? Intenționat a creat starea incertă? Oricum, filmul convinge, Georg traversează un coșmar existențial, atinge chiar un triunghi amoros, apoi vorbește despre compunerile școlare. Adică? Îi plăceau excursiile școlare, însă mai apoi trebuia să scrie compuneri despre ele. O să creioneze, oare, marșul sordid spre libertate? S-a îndrăgostit de Marie? Cine suferă mai mult? Cel ce părăsește sau cel părăsit? Asta face filmul: te poartă în teritorii în care trebuie să găsești răspunsuri la întrebări arzătoare, fără să știrbească osatura filmului.

Autor: Alexandru Jurcan