Aboneaza-te la newsletter





Polifonii culturale

Aprilie 2019

În peisajul critic și eseistic contemporan se impune o voce interesantă, aceea a Deliei Muntean, profesor, secretar general de redacție la Nord Literar, cadru didactic asociat la Universitatea de Nord din Baia Mare. Debutul revuistic este înregistrat în 1982, iar cel editorial în volumul colectiv Prima verba, 1999. În 2000 îi apare volumul De la comunicare la cuminecare. Dimensiuni ontice în opera lui Vasile Voiculescu și în 2010 vede lumina tiparului Provocări ale modernității. Pornind de la Mircea Cărtărescu. 
Incursiuni în lumea cărților a apărut în 2018, la Editura Mega, Cluj-Napoca și reunește o colecție impresionantă de texte, publicate în diferite reviste de cultură, texte ce definesc structura interioară și profilul cultural al unui om pasionat de lectură. Volumul, cu o prefață semnată de reputatul critic literar Gheorghe Glodeanu, este o antologie de eseistică și critică literară ce reflectă acribia unui lector competent, cu un evident spirit analitic. Scrise într-o perioadă de peste un deceniu, 2005-2017, cele 65 de studii accentuează preocupările autoarei pentru spații culturale distincte, dar și pentru domenii diferite. Cum ființa nu mai este o insulă, ci parte din continent, autoarea abordează interdisciplinar scriitori din Rusia, Italia, Israel, Polonia, Franța, și bineînțeles din spațiul autohton, volumul fiind un malaxor eseistic cu referire la poeți contemporani deja consacrați sau în etapa debutului, prozatori, critici literari, eseiști și chiar antropologi. Este așadar un volum cu o impresionantă deschidere spre universalitate, ce conjugă voci distincte ale culturii de aici și de dincolo de frontiere. 
Provocări postmoderne vizează reîntoarcerea omului contemporan la dimensiunea dionisiacă a condiției umane. Incursiunea Deliei Muntean poposește în anticamera actului creator într-o abordare psihanalitică. Creația devine rod al unui efort continuu, este asumare, confruntare cu propriile temeri, depășirea limitelor și autocunoaștere: „Pentru mine, scrisul implică o responsabilitate pe viață și pe moarte. Prețuiesc și respect enorm actul de a scrie. E ca și cum ai construi o casă, un templu. Fiecare propoziție e sacră, n-o poți așterne pe hârtie de azi pe mâine”, mărturisește Gheorghe Crăciun. Zămislirea creației este sinonimă cu nașterea creatorului: „Din perspectivă psihanalitică, durerea ce însoțește demersul creator e explicată prin asocierea nașterii operei cu însăși (re)nașterea autorului”. 
Ample studii îi sunt consacrate lui Mircea Cărtărescu, fapt ce accentuează preocuparea deosebită a Deliei Muntean pentru opera autorului. De la romanul Orbitor, care devine o mărturie a consecințelor pe care le-a exercitat comunismul asupra individului, dar și a colectivității, la poezia de dragoste, autoarea realizează o panoramă a operei cărtăresciene, receptând totodată și temerile artistului în ceea ce privește destinul creației, care își va urma drumul firesc după momentul manifestării, frământări consemnate în jurnalul său: „Mi-e frică de viitor – consemnează diaristul – mă tem că n-am făcut nimic și n-am să mai fac nimic. Inventez, în minte, cronici distrugătoare la carte. Scăderea catastrofală a reputației mele. Disprețul dând pe dinafară: iată-l pe Cărtărescu cel adevărat”, în esență, un Cărtărescu hipersensibil, exigent peste măsură, exigență izvorâtă dintr-o asumare a scrisului și din conștiința frământată a unui scriitor total.
Este remarcabil efortul autoarei de a aborda scriitori aparținând unor paliere diferite, arătând o disponibilitate pentru actul cultural în toată ecloziunea lui. Demersul interpretativ conjugă studii despre beletristică, psihanaliză, cât și antropologie, ceea ce evidențiază ușurința cu care autoarea glisează dinspre un registru spre altul, un exemplu elocvent fiind Cosmogonie și antropologie în gândirea patristică, eseu despre opera lui Ioan-Gheorghe Rotaru.
Itinerariul exegetic se oprește asupra unui scriitor austriac, Jean Améry, sub semnătura căruia apare volumul Despre îmbătrânire. Revoltă și resemnare, o carte despre experiențe, despre relația autorului cu timpul, dar și cu moartea. O carte-sumă, interesantă sub toate aspectele ei, o imixtiune literară, biografică, sociologică, filosofică, psihologică, subliniază autoarea. Cu un destin potrivnic, Jean Améry, pe numele adevărat Hans Mayer, a fost considerat ca având rădăcini nesănătoase și silit să-și asume originea evreiască. Va traversa un întreg travaliu ca prizonier politic și va cunoaște lagărele de concentrare unde a trăit experiențe-limită. Chiar după eliberare va resimți mutilarea interioară: „Oricine a fost torturat rămâne torturat”, și va încerca să se elibereze prin scris de traumele izolării. 
Un registru distinct este cel propus de opera lui George Achim, o incursiune într-un tărâm luxuriant, al cărei protagonist este un nostalgic ce ne răsfață simțurile cu dulcețuri târzii și parfumuri distilate liric. Periplul exegetic ne introduce mai apoi în paleta culorilor lui Ioan Botiș și în simbolistica acestora, decriptată acribios de autoare. 
Scrisul ca supraviețuire este tema articolului Scriu ca să simt că trăiesc, în care Delia Muntean investighează jurnalul Norei Iuga, Berlinul meu e un monolog. Berlinul devine un al doilea centru spiritual al autoarei Sexagenara și tânărul, matrice cu valențe sacre: „La Berlin m-am născut a doua oară”, la Berlin trăiește emoția redescoperirii existenței. 
Un alt studiu la fel de incitant este cel despre Amos Oz, scriitor născut printre cuvinte, care va exista în și prin ele. Centrul devenirii sale va fi logosul căruia îi dedică întreaga existență: „Tot ce avea importanță era făcut din cuvinte”, mărturisește autorul născut într-o casă plină de cărți, din cartierul Kerem Avraham din Ierusalim. Relația cu cartea devine viscerală până la identificarea totală: „Speram ca atunci când o să fiu mare o să fiu o carte. Nu un scriitor, ci o carte”.
Din portative israeliene, condeiul autoarei se concentrează asupra unor voci din spațiul autohton, precum Mircea Mihăieș, Mircea Popa, Gheorghe Glodeanu, Daniel Corbu, Adriana Babeți, oferind lectorului o polifonie culturală. 
Remarcăm prin prezentul volum al Deliei Muntean, bucuria lecturii și a actului critic, dar și justețea observației. Fin și pertinent analist, autoarea creează și interpretează texte, oferind o diversitate culturală. Incursiuni în lumea cărților ne propune o bibliografie generoasă, cartea devenind ea însăși o lectură plăcută, deloc ostentativă.

Autor: Imelda Chința