Aboneaza-te la newsletter





Filmografiile Simonei Lykke-Per (2018)

Mai 2019

Lykke-Per (A Fortunate Man) stă sub bagheta regizorală și scenaristică a lui Bille August, danez de origine, cunoscut pentru Casa spiritelor (1993) sau Mizerabilii (1998). Scenariul filmului este, de fapt, o colaborare a lui Bille August cu fiul său, Anders Frithiof August,  și o adaptare a romanului lui Henrik Pontoppidan, distins în 1917 cu premiul Nobel pentru literatură. Câteva dintre elementele biografice, precum copilăria aspră în Iutlanda, alături de familia de clerici a lui Pontoppidan, sunt integrate și în opera ecranizată, unde vor constitui fundalul pentru destinul inginerului Per Sidenius interpretat de Esben Smed.
Diferit de familia sa, care crede, dincolo de orice, în virtutea smereniei și a sărăciei, Per Sidenius se revoltă și părăsește ţinuturile natale pentru a studia ingineria în Copenhaga. Preocupările sale timpurii și obsesive pentru stăvilirea forţelor nimicitoare ale naturii și folosirea energiei sale în folosul omenirii îl fac un vizionar, care însă are de trecut câteva bariere: oprobriul familiei, sărăcia în care trăiește și lipsa de viziune a celor cu care studiază. Eforturile sale sunt canalizate exclusiv în atingerea scopurilor sale în defavoarea relaţiilor umane care devin mijloace, instrumente. O înlătură fără remușcare pe iubita săracă și ale cărei visuri burghez-matrimoniale i se păreau nesemnificative, atunci când în cale îi iese o bogată familie de evrei care i-ar putea finanţa lucrările. E îndrăgostit, pe rând, atât de frumuseţea fetei mai mici a acestei familii, cât și de inteligenţa celei mari, Jakobe (Katrine Greis-Rosenthal) cu care, în cele din urmă, se va și logodi. Spiritul său viu, plin de pasiune, care trădează genialitatea, îi aduce simpatizanţi și susţinători, cu atât mai mult cu cât este pe cale să devină parte a uneia dintre cele mai bogate familii. Dar tot el îi aduce și dușmani, pentru că inginerul nu consimte nici să împartă laurii și nici să facă necesare concesii. Danezul este un idealist convins de propria valoare și ale cărui ţeluri nu pot fi nicidecum elemente permutabile pe o tablă de șah. Fantomele creșterii sale tiranice se vor întoarce însă să-l bântuie, și morile de vânt, canalele de irigaţie, sistemele de drenaj pe care le gândește nu vor putea asigura un echilibru stabil în tumultoasa sa viaţă interioară. Familia revine episodic, peisajul natal îl tulbură și stricteţea educaţiei sale nu lasă loc de efuziuni sentimentale. Modul în care este construit personajul de-a lungul celor 2 ore și 42 de minute mi s-a părut fascinant. Spectatorul nutrește pentru personaj și milă, simpatie, dar și dispreţ, dezamăgire și asemenea mișcărilor rotative ale paletelor morii, emoţiile celui care vizionează filmul se repliază și se modifică într-o fluiditate dictată. Cea de-a treia legătură sentimentală a lui Per pare și ea la fel de superficială ca primele, deși în portretul fiului se regăsește cu surprindere, pentru că mintea și inima nu pot, separat, să producă mutaţii fundamentale. Jakobe este cea care, peste ani, îi va da ultima lecţie și este personajul al cărui joc actoricesc atinge poate coarda cea mai sensibilă a privitorului.
Per este un om norocos, dar norocul dublat de aroganţă se dovedește a fi un nisip mișcător. La nivel simbolic, acest zbucium al omului, pentru că Per este, într-o oarecare măsură fiecare dintre potenţialii privitori, este ilustrat de ceasul pe care generaţiile familiei sale îl lasă mereu moștenire celui mai nonconformist și mai încăpăţânat dintre fii. Ceea ce nu înţelege acesta e că dacă oglinda în care te privești poate fi acoperită de propria umbră ca imagine întoarsă, nu poţi fugi.
Costumele și atmosfera de epocă sunt cu fidelitate redate, și tonurile mute specifice cinematografiei nordice se încarcă aici, ocazionale, de vibraţii calde, neașteptate, care asigură cel puţin vizual un echilibru de compoziţie. De efect cinematografic este peisajul austriac în care cei doi protagoniști se vor găsi în câteva secvenţe semnificative, dar și ierburile galbene și înalte ale Iutlandei. Durata întinsă a filmului ar putea constitui o opreliște iniţială pentru cei grăbiţi, dar la final, constatarea unanimă – sper – va fi că orele sunt nu pierdute, ci câștigate. Sau poate durata îl va direcţiona pe spectator spre serialul de televiziune cu același nume pentru o versiune nu neapărat sacadată, ci respirabilă a aceleiași opere. Poate convingător va fi pentru vizionare premiul pentru Cel mai bun film pe care Bille August l-a obţinut în 2018 la Festivalul Internaţional de la Beijing, precum și nominalizarea la Premiul criticilor la Festivalul de la Hamburg. Sau poate va câștiga curiozitatea aplecării asupra unui film danez, în marea de filme americane de care suntem, zilnic, invadaţi.

Autor: Simona Ardelean