Aboneaza-te la newsletter





Filmele octogenarelor

August 2019

Unii se plâng că n-au vitalitate la 40 de ani, că nu mai au ce să spere, că timpul e implacabil, dar două femei regizoare repun sub semnul întrebării starea aceea de lehamite. E vorba de Agnès Varda și Márta Mészaros. Rulează pe ecrane filmele lor recente (din 2017), realizate la 88/86 de ani, încât orice speranță poate reveni în forță. 
Agnès Varda, secondată de J.R., a realizat un vibrant imn adus bătrâneții prin documentarul Visages villages/ Chipuri, locuri (2017). Octogenara și tânărul, uniți prin același proiect (road-documentar) despre grandoarea celor „mici”, cu camioneta Photomaton, tind spre o complicitate generoasă, umanistă. Întâlnesc oameni, îi fotografiază și le afișează pozele uriașe, ca o compensație la micimea plată a vieții. J.R. are vitalitate, mister, disimulându-și viața privată. Brăzdează Franța, discută cu agricultori, docheri, poștași, oameni simpli, apoi îi imortalizează pe postere uriașe, cu melancolie, poezie și delicatețe. Ce lăsăm în urma noastră? Care e scopul? Răspuns: „puterea imaginației”.
Amestecul celor două personalități, plus o călătorie cu sensuri multiple – iată o miză generoasă. Proiectul e atipic, colajele magnifice, fără a uita că „arta e făcută să surprindă oamenii”. Cei doi vizează imortalitatea, însă fotografiile sunt efemere precum viața. Filmul prezintă evidențe, dând speranțe și încredere.
Un episod emoționant: micul cimitir și întrebările abisale, cu tăceri pe măsură. Apoi vizita la Godard, durerea ușilor închise, briza istorică a Noului Val, crisparea cineastei mitice (Varda). Din nou postere pe pereți, containere, ziduri. Doar marea nu le păstrează, ea șterge amintirile cu o înțelepciune simptomatică și dură. Ieșire din anonimat. Lipsa întrebărilor. A eluda cu măsură. J.R. filmează picioarele cineastei, care are o revelație inedită referitoare la propriul său corp. Apoi, repede, în cărucior, ca să străbată imensul muzeu Louvre.
Márta Mészaros, la 86 de ani, nu se dezminte. În filmul său Aurora Borealis (2017) creează suspans, mister, lucrează cu niște actrițe de excepție, absolut incendiare și, mai ales, alege imagini obsedante. Camera de filmat schimbă unghiuri, înlătură orice patetism, într-un slalom neobosit printre ravagiile războiului „care nu se termină niciodată” – vorba unui personaj. Omul poate realiza mult, doar atât nu poate: „să-și atingă nasul cu limba”. La 82 de ani, actrița Mari Tὃrὃcsik (o revăd mereu în filmul Iubire) demonstrează aceeași apetență de joc, de transfigurare, oferind carnație unui personaj marcat de contorsiunile istoriei.

Autor: Alexandru Jurcan