Aboneaza-te la newsletter





Rafturi și grăunțe de duh

Septembrie 2019

O adevărată psihoză, o spaimă a descotorosirii de cărți la câțiva prieteni: cui să ofere biblioteca? Cine să citească după dispariția lor? Plus atâta praf, ne-recitire etc. Unde vreau să ajung? La începutul verii am fost norocos să primesc două (!) cărți cu autograf de la DAD (Dumitru Augustin Doman). Imediat am fost vrăjit de fragmentarul stabilit, de lectură pe care o poți întrerupe, dar și sublinia mereu. Exact din cele două cărți am înțeles cum vorbesc, așteaptă și mor multe cărți în biblioteci.  
Cele două volume primite sunt Moartea după moarte și Spuma zilelor (poate că m-am gândit la Boris Vian!) și a nopților de lectură. Despre cărți. Citate din diverși autori, comentate, subliniate, plus propriile gânduri adesea șocante: „Afară stă să se înnoreze și-l aud pe Dumnezeu oftând”. DAD crede că moartea e cunoaștere, că e „un uriaș și blând animal care ronțăie continuu vieți, ca și cum ar ronțăi grăunțe de carne și duh”. 
Cei mai citați autori: Jules Renard, Cioran, Baudelaire, Tolstoi, Bunin, Cehov, Grigurcu, Dostoievski. A citi sau a nu citi? „A arăta biblioteca proștilor e similar cu a-ți expune sufletul în fața criminalilor de război”. Poate muri o carte? Da, pentru că „o mână scheletică o pune în raftul-sarcofag și peste vreo sută de ani din raft curg cuvinte, litere, praf, cenușă”. Cărți celebre, de recitit, cărți moarte, invazia veleitarilor, efemer, peren, scepticism, semnale de alarmă… „Un tur de bibliotecă precum un tur de bufet suedez la o sindrofie: o măslină de aici, o tartină de acolo, un peștișor cu lămâie de pe tava golită de jumătate…”. Eseu, poezie, jurnal, aforisme, panseuri, notații, speranțe, dezabuzare, pesimism – totul cu luciditate, verticalitate, înțelepciune, magie, umor, har. DAD nu poate scrie altfel, el e conștient, totuși, că scripta manent, că textele „atârnă informe în sârma ghimpată, ca niște absențe”. Că nu dispar. Scriitorul speră „că peste decenii opera lui să-l curețe de impurități”. O imagine hiperbolică și sugestivă: textul ca râul, printre munți și dealuri, „bâjbâie, dar își găsește mereu vadul său”. Cititorul ar trebui să anticipeze ce va rămâne din opera unui autor contemporan. În orice caz, DAD e un cititor împătimit: „Mă simt împlinit seara, când constat că am făcut peste zi ceva …lucrativ, adică gratuit: am citit”. 
Cărți din cărți, adică orice am face ne întoarcem spre bibliotecă, spre meditație, spre toată literatura lumii, „genială ori anostă, mediocră sau strălucită”. Cărțile lui DAD m-au trimis spre rafturile pline de volume, să redescopăr „grăunțe de duh”.

Autor: Alexandru Jurcan