Aboneaza-te la newsletter





Cetățeanul de onoare după 40 de ani

Septembrie 2020

Tot timpul mai există revelații… Acum e filmul argentinian Cetățeanul de onoare , regizat de Mariano Cohn și Gastón Duprat. Mult timp am evitat să-l văd, din cauza titlului, iar acum, după vizionare, îmi sun prietenii și îi rog să vadă urgent filmul. Satiră, umor negru, dramă, comedie, cinism, ceremonii grotești, tristețe și singurătate – totul excelent orchestrat, cu o viziune crudă și tandră în același timp. 
Să-mi domolesc entuziasmul, să mă ordonez… Vedeți scena cu cele trei capete de miel de pe tava culinară. Cum sunt? Surâzătoare, în moartea lor prăjită. Ar putea fi o metaforă filmică, deoarece tot ce vedem în continuare păstrează o privire oximoronică. 
Daniel Mantovani a plecat din orășelul argentinian Salas acum 40 de ani. E scriitor și mereu se inspiră din locul de baștină. Zice că „personajele mele n-au reușit să plece de acolo, iar eu n-am putut să mă întorc”. După ce a primit premiul Nobel (Borges nu l-a avut, dar în ficțiune, iată, îl are un compatriot de-al său!), își pierde inspirația, refuză conferințe, evenimente, dar răspunde invitației din Salas… să fie declarat cetățean de onoare. A făcut bine că s-a dus acolo unde personajele sale au anumite corespondențe cu locuitorii? 
Efectul de real e asigurat de alura de documentar, de reportaj. E filmat cu camera pe umăr, în maniera Dogma. Daniel cel dezabuzat va găsi la Salas ignoranță și brutalitate, va traversa un coșmar kafkian, cu mersul unui albatros baudelairian. Nu și nu, el nu vrea să accepte regulile jocului, traversând calomnii și ostilitate grotescă. Știe el că nimeni nu-i profet în satul lui? Spre final le va spune… „sper să rămâneți o societate ipocrită”.
A reîntâlnit-o pe Irene, pe care a iubit-o atunci… Căsătorită. Copii. Soțul nu are resentimente, îl invită la cină. O să vedeți în ce se transformă acest personaj, care vrea să frizeze perfecțiunea. Ați observat? Fac ce fac să nu povestesc, să nu spun, să las stânca surprizei neatinsă. Ba vă spun cum a debutat sosirea lui Daniel la Salas. Au trimis de la primărie o mașină spre capitală. O rablă cu un șofer supraponderal și bizar. Fără telefoane, au stat o noapte în mașina defectă. Au făcut foc cu cărțile scrise de Daniel. Șoferul a mai rupt o carte, că nu avea hârtie igienică la tufă. Râsu-plânsu! Însă momentul e premonitoriu pentru șederea la Salas. 
Scriitorul a câștigat, el are ultimul cuvânt, i-a revenit inspirația, adică a folosit totul pentru cartea Cetățeanul de onoare. Știe că un scriitor e narcisist, că are nevoie de hârtie, creion, înfumurare, egocentrism. În rolul lui Daniel joacă Oscar Martínez. Prestația sa excelentă a fost recompensată la Veneția cu cupa Volpi. 

Autor: Alexandru Jurcan