Aboneaza-te la newsletter





Arome pariziene

Septembrie 2020

Camille Aubray ne propune o impresionantă poveste despre artă și dragoste, condimentată cu arome gastronomice pariziene, Cina cu Picasso, apărută la Editura RAO, București. Camille Aubray este mai puțin cunoscută cititorului din spațiul românesc, însă apreciată la nivel internațional, distinsă cu bursa Fundației Edward F. Albee. A studiat literatura la Universitățile din Londra și Toronto și a predat cursuri de scriere la Universitatea din New York. S-a remarcat de asemenea ca redactor și producător pentru mai multe emisiuni americane de știri. 
Cina cu Picasso urmărește destinul a trei generații pe o perioadă de opt decenii, o saga cu iz parizian, un roman de familie în care se întrepătrunde discret un destin remarcabil, cel al lui Picasso, surprins într-o criză interioară, o perioadă mai puțin cunoscută din biografia marelui artist care a revoluționat arta secolului XX, perioadă asupra căreia autoarea se documentează acribios și o toarnă în tiparele unui roman incitant. Povești captivante, iubiri, pasiuni și trădări recompun pas cu pas istoria unor destine. 
Romanul debutează cu un Prolog, datat 2016, Riviera Franceză și un proverb provensal: „Apele tulburi aduc beneficii pescarului înțelept”, care accentuează importanța perseverării în momentele dificile din existență pentru a reuși. Narațiunea la persoana I glisează între două momente temporale, 2016, respectiv 1936 în reconstituirea unor istorii pariziene. Céline, personajul-narator, narează povestea vieții bunicii Ondine, o tânără, de 17 ani, „ce locuia într-o casă modestă, de culoarea mierii” și își petrece mare parte din existență în bucătăria unui mic restaurant de familie, Café Paradis. Cina cu Picasso este o scriere sinestezică, în care olfactivul, gustativul se combină într-o nuanță pariziană, în rafinate sortimente create cu artă. Chiar din incipit cititorul este familiarizat cu savuroasa gastronomie franceză, o explozie de arome și culori într-o prezentare artistică: „Ondine sesiză primele arome ale prânzului din acea zi: tarte cu măsline și ceapă, numită pissaladiére, tocană de porc cu mirt și vin roșu”; „Bouillabaisse (...) necesita șase feluri de pește și fructe de mare”, „Ondine ridică repede capacul ceaunului și inhală încântată. Țelină, ceapă, usturoi, roșii, chimen, ardei iute, pătrunjel, cimbru, frunze de dafin și mirosul special de coajă de portocală folosită de obicei în sudul Franței”. Ondine află secretele unei bucătării rafinate de la un bătrân călugăr, Tata Jacques, care descrie poetic șofranul ca fiind „un sărut între fânul proaspăt cosit și mierea de castan”. Aromele delicate se vor combina cu nuanțele și formele uneori vii, alteori estompate ale pânzelor misteriosului client, care sosește în mica localitate franceză. Madame Belange, mama lui Ondine, îi vorbește de noul client care a închiriat o vilă „de pe culmea dealului” și căruia fata trebuie să-i livreze mâncarea în fiecare zi. Dragostea secretă dintre Ondine și Luc va suporta o amânare, este neacceptată de familia fetei pentru că, potrivit tatălui, Luc trebuia să aibă o sumă în bancă înainte de a se căsători, astfel, băiatul e nevoit să plece pe mare pentru a strânge bani: „O să mă întorc la tine, îi promisese el, sărutând-o cu gingășie înainte de a ieși pe fereastră și de a coborî pe unde urcase. Odată ce voi deveni un om de succes, imaginează-ți ce mândru va fi tatăl tău să mă considere ginerele lui”. Educată la măicuțe, Ondine s-a deprins cu arta, muzica și limbile străine, dar tatăl îi ordonă să se ocupe de arta mai pragmatică, gătitul, cusutul, servitul mesei și să îl uite pe Luc. Ascultătoare, Ondine încuviințează spusele tatălui, dar va trăi cu cele mai intime gânduri și momente petrecute alături de iubitul ei. 
Identitatea musafirului se dezvăluie treptat: „Un pictor important care vrea să lucreze fără să fie deranjat, în liniște și pace. (...) este cunoscut în lumea artistică drept Picasso”. Prezența străinului devine motiv de bârfă în mica localitate pariziană, suscitând și la povești cu iz polițist: „acel nou chiriaș este un spărgător de bănci care se ascunde acolo cu banii furați, încuviință însuflețită nevasta măcelarului”. Personalitatea artistului se descoperă din tablourile sale pe care Ondine le privește consternată. 
Pictorul se izolează în această parte a lumii din cauza despărțirii de Olga, dar și de propriile creații, toate generând o criză interioară: „Întregul proces de separare de creațiile sale îl deprima profund, făcându-l să fie trist zile în șir”. 
În Ajunul Crăciunului, 2013, într-o vizită pe care Céline o face mamei la New York, află despre relația bunicii Ondine cu Picasso. Întreaga poveste însă avea să fie descoperită treptat de Céline în incursiunea ei prin trecutul frământat al bunicii. 
Cina cu Picasso nu e doar un roman de atmosferă, ci și un roman polițist, roman de aventură culturală, gastronomică, de familie, o scriere complexă derulată pe paliere distincte care se întrepătrund și se recompun într-un intermezzo armonic. Cadoul pe care îl primește Céline de Crăciun de la mama ei este un caiet cu rețete ce i-a aparținut bunicii Ondine, o adevărată moștenire nu doar spirituală, ci și materială.  
Scrierea se dovedește și o interesantă incursiune în culisele artei secolului XX; Ondine are onoarea de a găti și pentru prietenii lui Picasso, printre care ilustrul Henri Matisse. Personalitatea contrastantă și imprevizibilă a lui Picasso se dezvăluie treptat cititorului „într-un minut blând și amabil, iar în următorul, indiferent și chiar ostil”, contrariind-o chiar și pe Ondine, care trăiește sentimente diferite față de marele artist, când dragoste, afecțiune, când furie provocată de relațiile pe care pictorul le are cu diferitele femei din viața sa. Deși atât de diferiți, cei doi au o pasiune comună, atracția pentru forme perfecte, pentru culoare și frumos. Arta aromelor se conjugă armonios cu arta culorilor într-un roman brodat cu senzații, pigmentat cu pasiuni intimiste; un roman despre armonii, armonia culorilor, a aromelor: „Următorul fel de mâncare conținea o felie de confit de rață, un sos dulce-acrișor de portocale, după care am savurat o salată delicată”. Picasso dispare din viața lui Ondine, însă ea află că este însărcinată. Sfatul lui o va urmări întreaga viață: „Trebuie să ucizi ceva în fiecare zi doar ca să trăiești”. În acest sens, va schimba destinul hărăzit de familia ei de a se căsători cu un brutar înstărit, Renard, și va decide să evadeze. În drumul spre gară se reîntâlnește cu Luc și pornesc într-o aventură deopotrivă incitantă și periculoasă. Acțiunea devine antrenantă, dinamică, luând aspectul unei pelicule cinematografice, în care imaginile se succed cu repeziciune, derulându-se între un ieri îndepărtat și un azi în căutarea trecutului, un adevărat puzzle despre existențe când banale, când ilustre. Autoarea construiește un univers ficțional efeminat asemenea universului lui Picasso, care, așa cum reiese din tușele lui, pare a fi de gen feminin. Narațiunea se țese în jurul unor destine feminine care o și animă: „fiecare pânză succesivă era o explozie de culoare – pasteluri amețitoare cu albastrul Mediteranei și pasteluri vesele de Paște, în roz, galben și verde, alcătuind un peisaj de sâni fecunzi, dealuri, copaci și marea, ca și cum Picasso sărbătorea puterile feminine ale întregului pământ, fertilitatea și renașterea”. Stilul iconic și pe alocuri incoerent al pânzelor lui Picasso contrastează cu stilul clar și concis al autoarei: „Am observat că Picasso, în felul său iconic și incoerent, pictase un fund în formă de inimă, vizibil prin rochia albastră în carouri a fetei, de parcă lumina de fundal ar fi făcut pânza translucidă”. 
Cina cu Picasso este un roman al căutării atât interioare, cât și exterioare, o aventură graduală care ține cititorul în suspans, un joc derulat în spatele culiselor pariziene în încercarea de a se descoperi pânza Fata la fereastră, pictată de Picasso, o capodoperă mai puțin cunoscută de specialiști. Cine este fata de la fereastră, dacă va fi recuperată pânza și cum, sunt tot atâtea întrebări care vor fi elucidate în această incursiune prin labirintul creat de un Dedal al intrigilor, Camille Aubray. 

Autor: Imelda Chința