Aboneaza-te la newsletter





Autoportret

Decembrie 2020

Exercițiul minții este volumul de debut al lui Sabin Mureșan, apărut la Editura Colorama, Cluj-Napoca, 2019, volum de poezii în ediție bilingvă româno-spaniolă, cu o Prefață semnată de Jesús Benitez Benitez și cu o traducere purtând semnătura lui Mario Castro Navarrete. Sabin Mureșan s-a născut în județul Cluj, este stabilit în Spania de 18 ani și membru al Cenaclului Literar de la Cluj din 2018.
Formula poetică pe care ne-o propune este una minimalistă, o meditație asupra devenirii condiției umane. Versul are un evident caracter reflexiv, cu note confesive, dar și cu nuanțe expresioniste. Volumul este construit compact, începe abrupt cu un vers ancoră în jurul căruia se va țese întregul discurs liric: „sunt o eroare” (reflexii I), încheindu-se în aceeași notă interpretată distinct: „sunt o eroare fericită” (reflexie finală).
Problematica timpului, a devenirii, polarizează discursul poetic, iar poemele sunt o meditație lirică asupra claustrării sau libertății, coagulate armonios. Particularitatea distinctă a prezentului volum se concentrează asupra interiorizării trăirilor, asupra glisării între cele două coordonate ale volumului, recluziunea într-un spațiu străin și deschiderea pe care i-o oferă. Experiența în lumea din afară este de natură afectiv-cognitivă, uneori asumată, alteori reprimată: „în sistemul în care/ nu mai suntem/ deși aparținem/ ospitalității/ unde cu profundă exaltare/ suntem condamnați a trăi”; „în proces/ între spuse și nespuse/ nu voi mai fi/ copil al mâniei/ în generația mea/ risipită/ printre străini/ și locuitori temporali”.
Discursul liric traduce fragilitatea existențială, incertitudinea ființei, iar dincolo de cuvinte se distinge solitudinea într-un spațiu care uneori devine apăsător. Poetul experimentează stări contradictorii, spații distincte, intersecții ale unei conștiințe frământate, critice: „vântul/ bate/ pasărea cerului/ care/ mi-a vândut/ conștiința/ citită/ cu mâinile murdare” (reflexii II). 
Ceea ce poate diminua sau amenința nota de autenticitate a rostirii poetice este prea evidenta cerebralitate și sincopa înregistrată în sfera afectivității. Eul prea lucid înlătură emoția fără anestezie: „nebun și liber/ cu importanță/ exagerată/ m-am răsturnat/ peste tabla de șah/ bufon la curtea/ împăratului” (terapia nebunului); „sufăr de boală mentală/ dau petreceri/ vătămătoare/ și totuși/ nu pot fura/ dintr-o ființă vie/ corpul meu/ de duminică” (negație).
Exercițiul minții este asemenea unui hublou prin care privim atent asupra semnificațiilor discret inserate, parcimonios exprimate. Trăirea pare devitalizată, emoția estompată, iar limita îl condamnă la a fi prizonierul propriei sale deveniri: „gândurile/ mi se plimbau/ cu descifrare/ iar eu/ cântăream/ molecule/ de oțel/ credeam/ că o să construiesc/ visuri/ solide”; „deasupra timpului/ se învârte/ ca de obicei/ colivia/ și eu/ amestecat/ în toate/ nu știu să mor”. 
Se pot distinge condiția de insecuritate a ființei, starea de criză, spasmele moral-psihologice, recompunând, la unison, un ins vulnerabil: „să nu mă/ trădezi în agonie/ apoi/ să nu mă vinzi/ în timpuri de delir/ în răni deschise/ și dacă poți/ iubește-mă/ sau omoară-mă/ printr-o simplă absență” (al doilea eu), dar și nevoia eliberării: „am visat parfumul libertății/ în duelul/ minții/ și am îngropat trădarea/ în obiceiul/ de a ne minți/ frumos/ când/ batem clopotul/ pentru închinarea/ definitivă”.
Volumul este un exercițiu liric temperat, așezat, molcom, cu irizări, care nuanțează profilul unui debut interesant de urmărit.

Autor: Imelda Chința