Aboneaza-te la newsletter





Filmografiile Simonei: Catch me if you can (2002)

Februarie 2021

Gen: dramă/ biografie  
Durată: 2h 21min
Regizor: Steven Spielberg  
Scenarist: Jeff Nathanson – filmul se bazează pe cartea lui Frank Abagnale Jr. și Stan Redding
Roluri principale: Leonardo di Caprio, Tom Hanks, Christopher Walken
Filmat în: SUA
Limba care se vorbește în film: engleză
Premii și nominalizări: nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun actor în rol secundar (Christopher Walken) și Cea mai bună muzică (John Williams), la Golden Globes pentru Cea mai bună interpretare a unui actor într-un rol principal (Leonardo di Caprio), câștigător al premiilor BAFTA (Christopher Walken), Art Directors Guild (Excellence in Production Design), Broadcast Films Critics Association Awards etc., contorizând un număr de 16 premii și 46 de nominalizări.

Orice film regizat/produs de Steven Spielberg (câștigător a trei premii Oscar) va fi, conform orizontului de expectanță pe care renumele acestuia îl deschide, un succes. Și nu e de mirare: între cele mai populare și cele mai iubite filme de care cinefilii s-au bucurat de-a lungul timpului se numără: Jaws (1975), E.T (1982), Lista lui Schindler (1993), Jurassic Park (1993), Saving Private Ryan (1998), Minority Report (2002), The Hundred-Foot Journey (2014), Bridge of Spies (2015), The BFG (2016), pentru a aminti doar câteva dintre ele. Care sunt ingredientele succesului său? Probabil talentul său de a răscoli imaginația copiilor și adulților deopotrivă, ideile curajoase și originale și pionieratul în materie de tehnici și tehnologii cinematografice. Se înscrie filmul pe care vi-l prezint în următoarele rânduri în același orizont de expectanță? Cu siguranță că da, pentru că ingredientul Spielberg e dublat de prezența a trei actori notabili: Leonardo di Caprio, Tom Hanks și Christopher Walken. 
Trebuie însă să precizez că, inițial, pentru rolul jucat de di Caprio, regizorul s-a gândit la Johnny Depp, care părea oarecum mai matur, iar vizavi de Tom Hanks, reticența de a-l contacta a fost cauzată de frica lui Spielberg că, neoferindu-i rolul protagonistului, va fi refuzat. Dar un rol bun e un rol bun, chiar dacă nu e rolul principal și spunând aceasta, Tom Hanks a anticipat priza peliculei la public.
Filmul e ecranizarea unei povești adevărate, dar incredibile. 
Titlul filmului e lansat ca o provocare, într-un joc de-a șoarecele și pisica, de Frank Abagnale Jr. (Leonardo di Caprio) pentru Carl Hanratty (Tom Hanks). Frank e un adolescent  fermecător care a reușit la nici 19 ani să escrocheze milioane de dolari folosindu-se de falsificarea de cecuri bancare, dându-se drept pilot de avion, medic, avocat, iar Carl e un agent FBI, calculat și aparent cinic, un monoman care-și urmărește cu pasiune obsesia. În confruntarea aceasta cu resorturi antagoniste, ambii reușesc să fie simpatici pentru că fiecare dintre ei se adresează unui alt nivel emoțional al spectatorului. La început de film, Frank pare a trăi o viață de vis: părinții săi sofisticați, dulcegi, dansează în sufragerie rememorându-și întâlnirea dintr-un mic orășel francez. Sunt ceea ce se cheamă americani senini din pătura de mijloc a anilor șaizeci, însă căsătoria lor stă sub vălul unei iluzii și se destramă subit și dureros. Afacerile tatălui sfârșesc în faliment, iar mama face, neașteptat, alte alegeri sentimentale. În postura de martor neputincios, Frank are o relație specială cu tatăl său (Christopher Walken) de la care învață că lucrurile nu trebuie luate niciodată în tragic și că ludicul și ambițiile uriașe sunt călăuze necesare în lupta pentru supraviețuire. Învață că legile ni le mai facem și singuri și că vorbele dulci sau un lănțișor de aur oferit femeii potrivite pot să accelereze periculos, dar plin de adrenalină drumul spre scopul pe care ți-l propui. Dacă la început în glumă tânărul joacă rolul unui profesor de franceză angajat ca suplinitor, mai apoi, după fuga de acasă, alter-egourile devin deghizări frauduloase. În slujba lor el pune o evidentă inteligență lipsită de compas moral, dar și o putere de seducție spontană. Sub acest strat al adultului încrezător și stilat se întrezărește discret latura sa puerilă care iese la suprafață în alegerea numelor sale temporare: fiecare alias trimite, mai mult sau mai puțin indirect la un super-erou, iar în fiecare super-erou, citim freudian imaginea nerecuperată a tatălui. Christopher Walken e fabulos în acest rol și ceva din fragilitatea tragică a personajului punctează întreg desenul epic cu cronologii frânte ale peliculei. 
Pe de altă parte, în dublul antagonic urmăritorul e Carl, a cărui slujbă e să restabilească echilibrul unui sistem moral/legal. În aceste condiții, ale pactului ficțional în care arhetipal câștigă Binele, simpatia noastră – condiționată etic – se revarsă mai ales asupra sa. Agentul acționează eficient și obiectiv, deslușind indicii, anticipând mutări, dar ceea ce îl face cu adevărat simpatic este calitatea sa umană indubitabilă. Deși angajat într-un sistem de opoziție prin natura contextului, el are pentru Frank un soi de aplecare paternă, protectoare. Poate că asta este una dintre reușitele filmului: granițele între bine și rău sunt hașurate și nuanțele sunt mai subtile decât ar putea să pară la o primă vedere. Dacă luăm în considerare și decorurile, costumele (reușite de altfel) ale perioadei prezentate, atmosfera pe care o generează, neașteptatele schimbări de ritm și situație care rețin natural atenția privitorului, incipitul care e privire peste umăr a unui final incomplet, dar mai ales faptul că toate acestea s-au întâmplat cu adevărat, atunci e ușor de înțeles de ce pelicula își merită locul în lista dumneavoastră de viitoare vizionări.

Autor: Simona Ardelean