Aboneaza-te la newsletter





„Frumoasele zile din Aranjuez s-au dus”

Februarie 2021

Versul cu care începe poemul dramatic Don Carlos al lui Friedrich Schiller (Die schönen Tage in Aranjuez sind nun zu Ende) este prezent în dicționarele ce cuprind și comentează expresii și citate celebre, exprimând regretul pricinuit de trecerea unui răstimp lipsit de griji. Cuvintele adresate de Domingo, duhovnicul regelui Filip al II-lea, regele Spaniei, prințului moștenitor, Don Carlos, înainte de plecarea acestuia din Aranjuez (...) sunt traduse de Alexandru Philippide astfel: Frumoasa vreme din Aranjuez s-a isprăvit. Ne-a surprins faptul că I. Berg în al său Dicționar de cuvinte, expresii, citate celebre ilustrează această „locuțiune universală” cu un citat dintr-o scriere timpurie a lui M. Sadoveanu, Crâșma lui Moș Precu (1904), o carte care în intenția autorului cuprindea „scene sătești și moravuri sătești”: „…aveau nota trei la latină. Cu toate acestea au fost vremuri fericite acelea! S-au trecut însă frumoasele zile din Aranjuez”. De aceea, am încercat să găsesc o explicație recitind Anii de ucenicie (1944). Și căutarea ne-a lămurit.
În toamna anului 1897, Mihail Sadoveanu ajunge elev al Liceului Național din Iași (vechea Academie Mihăileană ale cărei cursuri le urmase și tatăl prozatorului). Stăpânit de „aprigă râvnă intelectuală”, liceanul va fi apreciat de profesorii care se bucurau de un respect deplin. Profesorul de elină, Vasile Burlă, filolog al „Junimii”, rămâne în amintirea elevului prin digresiile prilejuite de vreun pasaj din Iliada și Odiseea: „Bucuria mea era când domnul Burlă trecea de la vreo blăstămăție a divinilor locuitori ai Olimpului la gramatica românească și la politica regatului”. Xenofon Gheorghiu, profesorul de latină, era un adânc cunoscător al clasicismului: „Toate aforismele nobile, pe care le-au inventat înțelepții antici, ni le trecea încet-încet nouă în vreme ce analizam autorii latini”. Cu Ion Paul, profesorul de germană, fost profesor de estetică la universitatea din Cluj, elevul Sadoveanu devine prieten „de cum a aflat că încerc a da o versiune românească a poemului Die Kraniche des Ibykus (Cocorii poetului Ibykus) al lui Schiller”. Acum, după acest ocoliș, nu ne mai miră prezența unui citat din poetul și scriitorul german într-o scriere din tinerețe. Mai rămâne să vedem cine erau cei cu nota trei la latină. Aflăm din aceeași sursă. Nu toți colegii săi erau aplecați spre învățătură. Cei din „tagma pletoșilor” nu urmăreau decât „patalamaua” care însemna pentru ei „traducerea noțiunii de slujbă cu leafă”. Cu un astfel de trecut școlar, Costică Pipirig, personajul din Crâșma lui Precu, devine ajutor de notar la Broșteni, înșelând astfel așteptările părinților și dascălilor. 
Se știe că versul lui Schiller a cunoscut o carieră literară bogată, fiindcă face posibilă transcrierea unei largi game de trăiri pe care evocarea le presupune. La nivel compozițional, versul schillerian poate deschide sau încheia o scriere. Trecerea frumoaselor zile aduce tristețe celor care s-au bucurat de privilegii, așa cum se poate vedea într-o pagină din Caragiale (Reportaj). Din jurnalistica lui O. Goga (Mustul care fierbe), despre care G. Călinescu scria că „are calități literare și rezistă la apăsarea timpului” (Istoria…, p. 612), am ales aceste rânduri: „Să nu deznădăjduim. Oricât de îndrăzneață în capriciile ei, viața păstrează o tendință de echilibru sigură și implacabilă. Frumoasele zile de la Aranjuez încep să se cam isprăvească. Azi aici, mâine în altă parte, normalitatea cere triumful ei și oamenii se repun la locul lor. Celebritățile urcate pripit în vârful piramidei capătă de obicei amețeli și cad”. Puse într-o propoziție interogativă, aceleași cuvinte trezesc nădejdi: „Presa își pierde dreptul de a mai fi în mod direct în serviciul opiniei publice! Dar să nu ne pierdem speranța! Într-o zi s-ar putea să ne recăpătăm libertatea pierdută… Când? După terminarea războiului? Se vor întoarce frumoasele zile din Aranjuez?... Să bem pentru această speranță…” (Marin Preda – Delirul). 
Să amintim și faptul că, în anul 2012, scriitorul austriac Peter Handke (laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 2019) publică în franceză și germană piesa Les Beaux Jours d’Aranjuez – Un dialogue d’été/ Die schönen Tage von Aranjuez: Ein Sommerdialog, după care Wim Wenders a realizat în 2016 filmul cu același nume.
Încheiem cu un fragment din Discursul de recepție la Academia Română al lui Marius Sala intitulat Cei doi stâlpi ai înțelepciunii, în care sunt evocați Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. Întorcându-se de la un congres desfășurat la Amsterdam, Iorgu Iordan și „elevul” său Marius Sala fac un popas la Bruxelles. „La plecare, pe scara avionului, l-am văzut (pe Iorgu Iordan – n.n.) congestionat la față. S-a oprit, s-a uitat în spate, a făcut cu mâna, și-a scos batista albă și, intrând în avion, mi-a recitat, în germană, primul vers din Don Carlos al lui Schiller. N-am vibrat la cele spuse și, enervat că nu știam textul, mi l-a tradus în română: «S-au dus frumoasele zile din Aranjuez». Până la București nu mi-a vorbit decât despre «frumusețea» doamnei belgiene față de care era «sâmțitor» (chiar și pistruii erau aleși) și despre alte persoane de care se simțea atras”.
Amintirea zilelor, clipelor trăite, înainte de pandemie, în „castelul” nostru, nu luxos și tainic, precum cel din Aranjuez, ci unul primitor și ocrotitor, sporește dorința fiecăruia de a reveni la normalitatea după care tânjim, dar care se tot amână.
Nu ne rămâne decât să ne consolăm cu învățătura altor „cuvinte înaripate”: Panta Rhei, „Totul curge”.

Autor: Gheorghe Moga