Aboneaza-te la newsletter





O carte dincolo de timp... şi de spaţiu...

Februarie 2021

Octavian Lazăr Cosma: Spinii din buchetul 
memoriilor

„O carte dincolo de timp”. Aşa numea Iancu Dumitrescu în presa vremii („Săptămâna”, 30 iulie, 1971) lucrarea „Oedip-ul enescian” a lui Octavian Lazăr Cosma. Parafrazând, voi spune că „Spinii din buchetul memoriilor”, volumul I, a cărui lectură îndelungată tocmai am încheiat-o, este o carte dincolo de timp... şi de spaţiu. 
Apărut la Editura Academiei Române (Bucureşti, 2019), volumul I al memoriilor marelui om de cultură şi muzicolog Octavian Lazăr Cosma este editat cu sprijinul Centrului de Excelenţă al Facultăţii de Compoziţie, Muzicologie, Dirijat al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti. În cele 764 de pagini, descoperim într-adevăr o lume, o lume întreagă în evoluţia ei în timp, pe care autorul ne-o dezvăluie atât ca subiect asumat, implicat direct, cât şi ca martor obiectiv, atent şi avizat observator, care nu ezită să emită pertinente şi argumentate judecăţi de valoare asupra propriilor fapte, a acţiunilor celorlalţi şi impactului lor asupra vieţii societăţii, în toate aspectele ei. Oameni, mulţi şi multe feluri de oameni, de la rudele şi consătenii din Treznea, până la profesori, oameni de cultură şi de stat, personalităţi, agreate sau controversate; instituţii, multe instituţii, de învăţământ şi de artă; locuri, multe locuri – de la spaţiul arhetipal al Treznei natale, la locaţiile şcolilor urmate – Blaj, Cluj, Leningrad, Bucureşti – sau al multor locuri pe unde l-a purtat vocaţia, profesia, viaţa – în ţară şi în străinătate (URSS, SUA, Austria, Germania, Polonia, Ungaria, Bulgaria ş.a.). 
Şi, revenind la o afirmaţie anterioară, voi preciza că lectura îndelungată nu s-a datorat neapărat masivităţii volumului – aproape 800 de pagini în format mare (16/70x100) –, ci dorinţei de a citi nu pe diagonală, ci cu zăbavă această carte, pentru a asimila cât mai multe informaţii şi a prelungi o plăcere intelectuală. Mi-aduc aminte de adolescenţă şi tinereţea... timpurie, când citeam în paralel cărţi cerute în bibliografia şcolară şi cărţi de dragoste. Cu cele de dragoste şi de aventuri dormeam sub pernă şi le citeam cu parcimonie, să nu se termine prea repede... Da, cred că există un timp al cărţilor. Al scrierii şi al lecturării lor. Memoriile lui Octavian Lazăr Cosma, însă, sunt interesante în aceeaşi măsură pentru tineri şi pentru adulţi. În primul rând pentru că „Spinii din buchetul memoriilor” redau atât frumuseţea, gingăşia şi bucuria oferite vieţii de trandafirii prinşi în buchet, cât şi asprimea, înţepăturile şi rănile spinilor, deloc puţini..., în toate „anotimpurile” vieţii autorului. 
Momentele importante ale vieţii, Octavian Lazăr Cosma le delimitează prin titluri concise şi edificatoare, astfel încât poţi reveni cu uşurinţă la un episod care te interesează şi pe care vrei să-l reciteşti. Sunt, cred, peste 200 astfel de titluri. Spre exemplificare, spicuim: Sălajul patriarhal al copilăriei (pag. 15); Masacrul care a însângerat Treznea (pag. 30); Orfan de ambii părinţi (pag. 3); Nu-mi regăseam copilăria (pag. 41); La Blaj (pag. 47); Aportul lui Ioan Ardeleanu Senior (pag. 49); Şcoala şi internatul (pag. 56); Cu paşaport, la bunica, în Transilvania de Nord (pag. 89); În urgia războiului (pag. 99); Arestarea lui Ionel (dr. Puşcaş, n.n.) (pag. 137); Vraja primului spectacol de operă (pag. 141); La Cluj, la Conservator (pag. 150); Student la Conservatorul din Leningrad (pag. 204); Mă lansez în muzicologie (pag. 234); Fac cunoştinţă cu Lena (pag. 264) (De duioşie şi dragoste sunt dominate paginile şi fragmentele despre familie, despre soţia Lena, pianistă, despre copiii Mihai şi Corina, despre sora Doina, profesoară de limba şi literatura română la Cluj-Napoca, despre nepoatele de la Cluj); Membru al Uniunii Compozitorilor (pag. 308); Se cristalizează un proiect muzicologic despre „Oedip” (pag. 396); Oedip-ul enescian (pag. 451); Itinerar american (pag. 485); Cum am gândit „Hronicul” (pag. 536); Conferenţiar universitar la 37 de ani (pag. 549); Mă înscriu la doctorat (pag. 563); Şef al catedrei de Muzicologie (pag. 633) etc. Cei care au cultură muzicală sau cei care doresc să şi-o formeze şi s-o îmbogăţească găsesc în memoriile muzicologului Octavian Lazăr Cosma numeroase date despre compozitori, dirijori şi interpreţi, referiri la spectacole de operă, balet şi concerte simfonice, solişti de operă, instituţii muzicale, presă şi literatură muzicală, cenaclu şi conferinţe pe teme în domeniu, evenimente muzicale etc. Iată câteva titluri: Spectacole în serie – Romeo şi Julieta (pag. 212); Muzica baletului „Gayaneh” – o încântare (pag. 219); Opera „Vrăjitoarea” – revărsare de lirism; (pag. 222) „Sadko” – muzică hieratică (pag. 223); Evgheni Mravinski – maestru al baghetei (pag. 224); Recucerit de opera „Război şi pace” (pag. 245); La concertul simfonic dirijat de George Georgescu (pag. 304); Festivalul „George Enescu” în cădere liberă (pag. 636); Corala de avangardă „Madrigal” (pag. 417); Mihail Jora – pe catafalc (pag. 550); Operă – Hamlet (pag. 560); „Concert-dezbatere” (pag. 587) etc.
Adevărate cronici de artă, cu judecăţi de valoare pertinente, sintetizează marele muzicolog într-o frază-două: „(...) am asistat la un spectacol care m-a captivat, este vorba de seara românească ce alătura capodopere semnate de autori autohtoni: mai concret, baletul La piaţă de Mihail Jora, opera comică O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu şi baletul Priculiciul de Zeno Vancea, toate în câte un act. Trei bijuterii inspirate din periferia mahalalei şi din obiceiurile satului bănăţean” (pag. 314); „S-a cântat Sonata de Schubert, lungă şi monotonă, însă rafinată (...) Tehnică ireproşabilă, superioară, cu mult faţă de vârfurile obişnuite de tineri pianişti” (pag. 669); „Asist la reprezentaţia operei Tosca cu pretenţie de eveniment (...) cel mai în formă interpret a fost, fără nici o îndoială, Corneliu Fânăţeanu (...) era de o prospeţime şi forţă cum n-am mai întâlnit” (pag. 670); „Am ascultat Simfonia nr. 5 de Serghei Prokofiev. E o încântare să aprofundezi muzica acestui compozitor cu fantastică inventivitate, rafinament armonic şi orchestral” (pag. 697); „29 ianuarie 1978. La Ateneul Român, Sergiu Celibidache dirijează orchestra Filarmonicii George Enescu. (...) La bis, Rapsodia Română nr. 1 de George Enescu, redată cu însufleţire, dirijorul fiind pus pe dansat, mai corect, pe jucat (...) concertele s-au dovedit evenimente unice în peisajul muzical, atât de sărăcăcios în celebrităţi” (pag. 724). 
Un volum imens de muncă presupune scrierea acestei cărţi, efort ce se întinde pe parcursul multor ani, jurnalele şi însemnările autorului explicând, de altfel, semnificativele şi plasticele amănunte prezente din abundenţă în paginile memoriilor. De remarcat memoria de invidiat, logica ireproşabilă şi scriitura deosebită, de-o plasticitate demnă de un mare scriitor, care, alături de beneficiile cititorului – plăcerea lecturii, bogăţia şi diversitatea informaţiilor –, fac din această carte, dincolo de timp şi spaţiu, un preţios document. Inteligenţa, simţul umorului, tâlcul, ironia... elegantă, spiritualitatea într-un cuvânt, se regăsesc în fiecare pagină, surprinzând cititorul prin prospeţimea unui asemenea gen de lectură.
Legătura sufletească a lui cu Treznea şi cu oamenii ei, pe care nici timpul, nici distanţa n-au putut-o rupe sau altera, prietenia de-o viaţă cu dr. Ioan Puşcaş, cu ing. Nicolae Labo şi cu alte figuri luminoase din copilărie (înduioşătoare şi profunde referirile la bunica maternă), şcoală şi studenţie, dorul şi nostalgia locurilor natale, întoarcerea în satul natal („Este minunat la Treznea, comună încărcată de verdeaţă şi lumină”; pag. 692) şi participarea la evenimentele şi sărbătorile comunităţii străbat ca un fir roşu amintirile Academicianului Octavian Lazăr Cosma. 
Şi aşa, „provincial”, voi încheia aceste modeste însemnări de lectură spunând că da, noi, locuitorii comunei-martir a neamului românesc Treznea, ne mândrim că din satul nostru s-a ridicat o asemenea personalitate: Academicianul Octavian Lazăr Cosma, muzicologul-autor al unei adevărate şi valoroase biblioteci muzicale, din care amintim: Hronicul muzicii româneşti – 11 volume; Oedip-ul enescian; monografiile marilor instituţii muzicale din ţara noastră – Conservatorul din Bucureşti, operele din Bucureşti şi Cluj, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România etc. La toate acestea, se adaugă monumentala lucrare „Spinii din buchetul memoriilor”. Aşteptăm cu nerăbdare volumul 2, pregătit şi el pentru tipar.
La împlinirea vârstei de 88 de ani – în 15 februarie a.c. – îi dorim Academicianului Octavian Lazăr Cosma viaţă îndelungată şi sănătate, să ne mai poată dărui bucuria şi bogăţia cărţilor sale. Sperăm să ne îngăduie vremurile să lansăm la Treznea şi Zalău cele două volume de memorii – Spinii din buchetul memoriilor. 
La mulţi ani, domnule Profesor Octavian Lazăr Cosma! Şi primiţi, vă rugăm, ... buchetul recunoştinţei şi preţuirii noastre.

Autor: Ileana Petrean-Păușan