Aboneaza-te la newsletter





Poem pentru „Caiete Silvane”: Vasile George Dâncu

Februarie 2021

Poemul de seară: „Scrisoare către personalul medical feminin de la Secția covid Cluj-Napoca”

 

Dragile mele, 
Voi,
Care mă tratați
De covid
Într-un spital, 
Vă scrutez atent –
Mascate,
Împachetate
În haine de protecție.
Nu vă văd 
Decât ochii
Și, împrejurul lor,
Un pic din frunte
Și rădăcina nasului.
Așa că
Încerc, omenește,
Să vă reconstitui
Celelalte părți
Ale corpului. 
Cum arată părul vostru,
Gleznele, genunchii, 
Șoldurile, sânii, brațele?
Și cum arătați voi,
Ca întreg?
Oare cum sunteți ca
Iubite, mame, bunici, 
Fiice, surori, vecine?
Sper ca intuiția 
Să nu mă înșele!
De fiecare dată când 
Îmi puneți o perfuzie
Mă gândesc oare
Cum arată 
Mâinile cu care
Încercați să injectați în noi,
Aici și acum,
Viața?
Sper să vă iasă,
Spre binele nostru.
Și cred că sunt frumoase
Mâinile voastre.
Doar privindu-vă în ochi
Și simțindu-vă mâinile
Câteva secunde,
Încerc să văd
Și ceea ce e dincolo de 
Echipamentul anticovid:
Bunătatea sufletului vostru
Și mintea ageră.
Cred, dragile mele, 
Că sunteți
Pe măsura reconstituirii mele:
Frumoase, bune
Și pline de înțelepciune.
Sper ca, după ce ieșiți de aici,
Afară în lume
Și acasă în familie,
Să fiți fericite.
Mă rog pentru asta!

Ajunul Crăciunului, 2020
Spitalul Clinic de Boli Infecțioase 
Cluj-Napoca


(Dintr-un viitor volum de Vasile George Dâncu: „Odihnă înverzită”)

Autor: Vasile George Dâncu