Aboneaza-te la newsletter





Arca poeziei: Dino Campana (1885 - 1932)

Martie 2021

„Opera lui (...) ia naștere la începutul secolului XX, în perioada și în atmosfera trecerii de la decadentism la avangarde, deosebindu-se, totuși, de ambele orientări prin vizionarism, onirism și explorarea artei și literaturii ca mit. În domeniul literelor, poetul se formează, în bună măsură, ca autodidact, absorbind în plus influența mediului cultural și literar de la Florența începutului de veac…”  (Fiorenza Ceragioli, Prefață). Critica italiană de poezie a identificat descendența lui Ungaretti din acest autor.

 

 

Femeie genoveză

Tu mi-ai adus câteva alge de la mare
În părul tău, și un miros de vânt,
Ce a sosit gonind din depărtare plin
De ardoare, în trupul tău de-aramă:
- O, porți divina
Simplificare în silueta-ți cea subțire – 
Nu dragoste, nu chin, o nălucire,
O umbră a necesității ce plutește
Senină de neșters prin suflet
Și o preschimbă-n bucurie, în senină vrajă
Ca înspre infinit vântul siroco
Cu el s-o poată duce.
Ce mică este lumea și cât e de ușoară în ale tale mâini!

(Traducere de Aurora Firța-Marin, în Cânturi orfice, Editura Humanitas, București, 2017)

Autor: Dino Campana