Aboneaza-te la newsletter





Malaxorul de aprilie pandemic

Aprilie 2021

■ De citit „După un an de pandemie” de Marta Petreu în „Apostrof” (nr. 370/martie 2021). Un scurt fragment: „Singurul produs românesc de export pare a fi omul, populația: atunci când nu e exportată ca mână de lucru de vreo firmă oarecare, populația se autoexportă benevol. Ce spun oare demografii despre următoarele fenomene cumulative: migrația populației, de obicei a celei tinere, în afara granițelor țării; scăderea natalității din România, încununată de un spor natural mereu negativ? Pot ei oare calcula cât timp... ne-a mai rămas?” Se pare, totuși, că vom mai rezista ceva vreme: „Rapoartele statistice arată că până în 2050, populația României va fi de doar circa 15 milioane, din care o treime vor fi pensionari” (dw.com/ro).
■ O nouă carte, un nou roman al scriitorului Florin Horvath: „Acolo unde se-nfiripă iertarea” (Zalău, 2021). Un volum ce face parte din seria: „Nașterea Daciei”; „Testament din țara lucrurilor ascunse”; „Acolo unde se-nfiripă iertarea”; „Vlaherne, un dar al Daciei în inima Bizanțului” (aflat în lucru). Pe coperta a IV-a textul escortă sună astfel: „Până și steagul dacilor era un simbol cutremurător: balaurul cu cap de lup, adică imaginea principiului, a cărui gură de lup este «Poarta Solară», trecerea pe tărâmul nemuririi. Și, mai înainte de Decebal, Ioan vede aievea chipul mărețului Orfeu, întruchipat în încremenirea Sfinxului din Carpați. Vestitul, sacrul, cap al lui Orfeu, după decapitare (desputernicire) plutea pe apele fluviului Hebrus, nu oricum, ci asemeni unui cap profetic, vorbind, oferind deplin și inconfundabil soluția: marea iertare, pentru gestul de a fi fost sacrificat! Așadar, acum Ioan înțelege deplin spusa geamănului lui Decebal, spusa lui Liman, cel care înțelege mesajul orfic, spunându-i lui Vălurel: «plec spre cele 40 de iezere sfinte! O să poposesc acolo o vreme, acolo, unde se-nfiripă iertarea!...»” Florin Horvath este membru al Asociației Scriitorilor din Județul Sălaj și al Cenaclului literar „Silvania”.
■ Salutăm colegial, prietenește apariția unei noi cărți semnate de Ioan-Pavel Azap: „Zgomot de sticlă spartă”, cu ilustrații de Cristian Cheșuț (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2020). Proze „cazone” și nu numai. Mi-a plăcut „Pandele și Revoluția”. Și Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României. Și nu numai. Poftă bună... la râs!
■ Răsfățuri... Andrei Pleșu, „Despre domni” („Dilema veche”, nr. 884, martie 2021): „Poate sunt depresiv. Poate sunt într-o criză de iubire a «aproapelui». Dar fapt e că nu prea mai am cu cine sta de vorbă. Nu pentru că am eu un nivel de conversație «boreal». Ci pentru că nu mai găsesc «oameni cu care să bâjbâi în același întuneric» (Andrei Scrima) și care să mă însoțească, în bâjbâiala mea, ca niște domni. Întâlnesc mai curând inși zăvorâți în propriile lor certitudini, autiști inabordabili, «doctrinari» agresivi, certăreți impenitenți, bombănitori previzibili, scandalagii, țoape. Mi-am greșit generația...” Un text mai vechi, „actual”. Semn și că pandemia a accentuat degradarea amintită.
(D.S.)
 
■ A fost publicat anuarul Episcopiei Sălajului – 2020, cu binecuvântarea Episcopului Sălajului. Denumit Credință şi viață în Hristos, volumul a fost dedicat Preasfințitului Părinte Petroniu la împlinirea a 55 de ani de viață şi 20 ani de arhierie. „Locul meu este printre sălăjeni, iar acum, după aproape treisprezece ani petrecuți pe aceste meleaguri, pot să afirm cu tărie faptul că cei mai frumoși ani ai vieții mele i-am trăit cu multă bucurie între minunații mei frați din Sălaj”, a arătat cel dintâi episcop titular în Sălaj. Apărut la editura eparhiei sălăjene, anuarul prezintă administrația eparhială, protopopiatele, parohiile, mănăstirile şi preoții ortodocși români din județ. Anuarul redactat de preotul Mihai Dobocan include și cronica ilustrată a Episcopiei Sălajului, articole și pastorale ale PS Petroniu (inclusiv despre experiența infectării cu noul coronavirus, „cea mai grea încercare a vieții”, după cum o caracterizează ierarhul) şi studii semnate de preoți din Sălaj.
 
■ Numărul 2 (464) din februarie 2021 al revistei Argeș redă un amplu interviu cu Andrei Zanca, personalitate complexă a culturii române contemporane, poet, prozator, eseist și traducător din limbile germană, franceză, engleză, spaniolă și italiană, realizat de Niculina Oprea. „Procesul de scriere, cel autentic după mine este un act de dăruire, un Dar. Ați văzut o privighetoare cerând să fie plătită pentru cântul ei?” a precizat poetul stabilit în Germania. Revista care în 2021 aniversează 55 de ani de la prima apariție propune și cronici interesante. Nicolae Oprea a scris despre cartea Generația ’80. Un excurs istorico-critic, semnată de Ioan Lascu, Adrian Alui Gheorghe despre Pedagogia poveștii. A fost odată pe când poveștile nu aveau televizor de Constantin Necula, Mircea Bârsilă despre cel de al treilea volum de poezii al lui Florentin Sorescu, Amaretto, iar Leonid Dragomir despre lucrarea Socrate în blugi. Sau filosofia pentru adolescenți de Laurențiu Staicu. În revista editată de Centrul Cultural Pitești este publicat și un eseu despre un episod sensibil din cariera unui viitor șef de stat, François Mitterand și criza din Algeria (1954-1962), sub semnătura diplomatului Cosmin Victor Lotreanu.
 
■ O privire rapidă asupra numărului 3-4 (75-76) din martie-aprilie 2021 al revistei Scriptor dezvăluie un conținut consistent. Proiectul Editurii Junimea din Iași propune următoarele secțiuni: semina sapientiae, muti magistri sunt libri, colloquium, aqua script, historia magistra vitae, et in arcadia ego. Sunt incluse fragmentele unor volume în curs de editare la Junimea, precum: Printre vânătorii de orbi de George Vulturescu, mersul prin iarba necosită de Andrei Zanca, Turnuri şi dame de Silvian Florea, Colecționarul de vise de Florin Toma, Pași pe calea recunoștinței fără de sfârșit de Virgil Stoica, Sfârșitul manipulării. Ghid de haiducie media de Valentin Inceu și Teatrul și spiritul vremii de George Banu. În paginile revistei sunt prezente și interviuri. Ştefan Hostiuc, redactor-șef al revistei „Mesager bucovinean” a răspuns întrebărilor Anastasiei Dumitru, iar poetul Liviu Mățăoanu a dialogat cu Robert Șerban. Interviul acordat de poetul Emil Brumaru (1938-2019) în cadrul emisiunii moderate de Grigore Ilisei, „Divanuri duminicale”, din anul 2001 și răspunsurile la Chestionarul scriptorian ale scriitorului și traducătorului Horia Gârbea completează secțiunea colloquium. Comentarii, recenzii și cronici au semnat: Vasile Iancu, Ioan Holban, Constantin Cubleșan, Ioan Răducea, Gruia Novac, Bogdan Mihai Mandache, Maria Pilchin, Liviu Apetroaie, Frăguța Zaharia, Stelian Țurlea și Traian D. Lazăr.
 
■ Și cel mai recent număr al revistei Convorbiri Literare, 3 (303) din martie 2021, are un sumar bogat și variat care cuprinde poezie, proză, cronică literară, comentarii critice, actualitate literară, istorie literară, istorie, eseu, filosofie, arte, anchetă. Cronici literare și comentarii critice au fost semnate, printre alții, de Cristian Livescu – Adi Cusin, poetul legendar al „punților rupte”; Alexandra Olteanu – Ioana Diaconescu și logica alegoriilor stilizate, Adrian Dinu Rachieru – Nicolae Silade, de pe „Calea Victoriei” înspre „Everest”, Antonio Patraș – Mircea Anghelescu – 80. Remarcăm includerea în paginile publicației fondate de Societatea Junimea din Iași, a sălăjencei Diana-Cristina Teieru, absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, cu studiul Paturi oculte – fantasticul cotidian. Secțiunea Arte este bine reprezentată, cu patru articole: Marian Sorin Rădulescu – O experiență crossover – omul care nu putea vorbi decât ceea ce citea; Alexandra Cherciu – Despre opera Sainte Jeanne d`Arc; Alex Vasiliu – Dmitri Șostakovici: portret mișcat – martor al unui secol tragic (XIX). Alte simfonii ale adevărului, a IV-a și a VIII-a și Ion Ferciu – „Nocturnele lu` Leonida”. Un bob de rouă care spală colbul cel greu de pe suflet și minte. Revista literară lunară care apare la Iași propune și un interviu interesant cu Ana Blandiana, doamna poeziei românești contemporane.
 
(A.-B.K.)
 
 
■ Pereți – Alice Valeria Micu, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2019. „O amplă metaforă asupra existenței omenirii, de azi și dintotdeauna, în care indivizii sunt izolați între ei și chiar în propria lor ființă de pereți invizibili, dar cumplit de reali în totul, este volumul de versuri al Alicei Valeria Micu, Pereți.” „Drama existențială pe care o poetizează autoarea într-o suită de fragmente lirice, care constituie, de fapt, o amplă panoramă unitară, revelează starea de singurătate («floarea singurătății/ răsărea/ din pereți») a omului în socialul pe care și l-a edificat de-a lungul vremii și care s-a impus, subiacent, destinului său, încă de la început, de la facerea lumii, la care trimite sarcastic: «Și Dumnezeul/ pereților/ a văzut că sămânța e bună/ și cu mâna lui a răsădit-o/ în Grădină» (Nici nu se cunoaște ziua de noapte). (Constantin Cubleșan, în Nord Literar, februarie 2021)
 
■ Printre vânătorii de orbi – George Vulturescu, Editura Junimea, Iași, 2021. „Dar ochiul tău este aici ca să amintească de faptul că adevărul este în altă parte, nu în operele rațiunii, că el se situează în hăurile finite, acolo unde o înalță și o împroașcă spre înălțimi forța poetică a extralucidității. Ochiul tău orb știe să străpungă în mod uimitor toate straturile de minciună și de iluzie pe care epoca noastră ar vrea să le pună între omnipotența tehnică și profunzimile noastre, ca o mare nevoie de afirmare, ca niște imagini eliberatoare ale adevăratei vieți, ale noilor cunoștințe și ale suveranității autentice.” [Marcel Moreau (Franța), 27 ianuarie 2005]
 
■ Când tac și tu mă asculți – Ottilia Ardeleanu, Editura Junimea, Iași, 2021. „Ottilia Ardeleanu, poetă ce-și autocenzurează discret sentimentalismul inerent în favoarea ironiei și mai ales a autoironiei, mai are multe de spus în poezia contemporană și, cu siguranță, numele ei va fi mereu evocat la superlativ, așa cum au făcut-o deja literați de marcă în peisajul literar actual, precum Adrian Alui Gheorghe, Felix Nicolau, Ioan Florin Stanciu, Angela Nache-Mamier, Daniela Varvara și mulți alții.” (Ion Roșioru)
 
■ Colecționarul de vise – Florin Toma, Editura Junimea, Iași, 2021. „Tot arsenalul textualismului optzecist este pus în pagină, e drept la un nivel superior și remarcabil topit în substanța epică a cărții (…). Fiecare text al lui Florin Toma pare a fi un exercițiu de a scrie în altă manieră, un soi de pariu-demonstrație cu sine și cu cititorii. Privind propriile sale abilități artistice.” (Tudorel Urian, Viața Românească)
 
■ Grăunțe de cristal – Felician Pop, Editura Limes, 2021. „Am notat aici, de-a lungul a peste 21 de ani, gânduri care îmi alergau mereu dinspre inimă spre creier. Am căutat să respir în vremea aceasta prin porii cuvintelor, fără să știu că tocmai această respirație mă va salva într-o zi, de data asta, la propriu!” (Felician Pop)
 
■ Reset – Ovidiu Crișan, Grupul editorial Rocart, 2021. „Dacă ar fi fost să spună acum de ce a venit la avocat, n-ar fi știut cu certitudine. Cu tot curajul pe care l-a găsit, i-a răspuns cu voce stinsă:
- Cred că vreau să-mi resetez viața!
Avocatul auzise multe grozăvii în cabinetul său și era pregătit pentru aproape orice destăinuire, îi era frică doar de răspunsul pe care l-ar fi putut da, dar pentru așa ceva nu era pregătit, s-a blocat și, din celălalt fotoliu care străjuia măsuța, nu a putut să scoată nici un cuvânt. Așa cum făcea și Ștefan, și-a fixat ochii pe planta decorativă așezată lângă peretele opus, a început să o studieze și pentru prima dată a văzut fragilitatea frunzelor scăldate în lumina care venea de afară.” (Ovidiu Crișan)
 
■ Transfigurări în cuvinte – Ion Pop, Editura Pim, Iași, 2021. „Rețeaua de cuvinte pe care o construiește, cu multă migală, Ion Pop, și o etalează în cartea sa de poeme, se compune dintr-o sumă de filigrane ce vin dintr-o lume ancestrală în completarea celorlalte transfigurări, cu care și-a obișnuit deja admiratorii artei sale.” (Emilian Marcu)
 
(C.Ș.C.)
 
 
■ De pe pagina de titlu a „Luceafărului de dimineață” nr. 2/2021, cu lumină caldă în ochi și cu zâmbet trist, încadrat de plete albe căzute pe umeri, ne privește Petre Stoica (1931-2009), un mare poet, acum aproape uitat. Fotografia lui are în fundal noaptea, din care pare că se întrupează, ca din ape revelatoare. În interiorul revistei, primul text e o evocare a aceluiași poet născut în urmă cu 90 de ani, făcută de criticul Dan Cristea. La pagina 8, o selecție atent realizată din poezia sa, e însoțită de alte patru fotografii ale poetului tânăr. Poetul și criticul Mircea Bârsilă, în unul dintre prea rarele gesturi de prețuire a unei poetese cu operă exemplară, ne aduce aminte că Mariana Marin (10 februarie 1956 – 31 martie 2003) ar fi putut împlini 65 de ani. Dar timpul crește-n urma ei, parcă de-un secol… Tot o evocare, ludic-nostalgică, a altui optzecist de la vârf, Traian T. Coșovei, face un apropiat al poetului, Nicolae Iliescu. Astfel se constituie o consistentă secțiune de istorie literară recentă. Cronica literară, susținută de același Dan Cristea, e consacrată unei „panorame istorico-literare aparte”, cum e considerat, încă din titlu, volumul Scriitori evrei în cultura română de Răzvan Voncu. Cronicarul identifică drept principală axă a cărții comentate punerea în evidență a contribuției scriitorilor evrei români la dezvoltarea literaturii noastre moderne. Daniel Cristea-Enache inaugurează un studiu despre poezia lui Marin Sorescu, cea din seria La Lilieci. Deocamdată, în prima parte, este subliniat rolul hotărâtor pe care mama poetului l-a avut în furnizarea unor povești din satul natal, dar și din satele din jur. Adică, tot o contribuție de istorie literară. Două răspunsuri, definitorii pentru autorii lor, privind „biblioteca poetică ideală”, vin de la doi poeți cu profiluri lirice și biografii net deosebite: Ioan Radu Văcărescu și George Vulturescu. Linda Maria Baros prezintă și transpune în limba română poeme încărcate de o mare tensiune lirică, de un dramatism imanent, ale unui poet croat, din generația mijlocie, Ivan Herceg. Numeroase recenzii, o foarte atentă revistă a revistelor, precum și alte pagini de beletristică, întregesc un nou număr captivant al publicației. 
 
(V.M.)
 
 
■ Cornel Secu 75, Helion 40. Cornel Secu, redactorul-șef al fanzinului „Helion”, a împlinit de curând 75 de ani. Înainte de revoluție, a fost metodist la Casa Studenților, apoi directorul Casei Tineretului, ulterior al Casei Universitarilor din Timișoara. În tot acest răstimp, a fost un animator al acelei părți din viața literară care se axează pe science-fiction. A făcut: și unele, și altele. Unii l-au iertat, alții s-au revoltat. N-a renunțat la pasiunea sa, la dragostea dintâi. Îi datorăm uimitorul euROcon›94 din Timișoara, un jalon important din trecut, care merită amintit într-o vreme când marele centru bănățean se pregătește să devină capitală culturală. În 25 martie, s-au rotunjit 40 de ani de când a apărut primul număr al revistei editate de clubul de anticipație bănățean, prilej pentru a tipări încă un număr, pe lângă aparițiile lunare de pe situl helionsf.ro. Editorialul festiv este scris de criticul Cornel Ungureanu, dar merită amintită și intervenția lui Mircea Opriță: „40 de ani reprezintă destul de mult și într-o viață de om, darmite într-una de cenaclu sau de revistă specializată! [...] E o bucurie să vezi că Helion merge cu pas egal înainte, atât în versiunea sa pe hârtie, cât și în cea electronică, poate mai sprintenă și, de ce nu?, poate mai prietenoasă cu generațiile mai noi de iubitori ai genului SF.” Alături de ei, publică Ionuț Manea, Liviu Surugiu, Alice Bancu, Adrian Chifu, Tudor Beșuan, Cornel Bălan, Cristina Negreanu, Adela Vlad, Șerban Foarță, Ciprian Ionuț Baciu, Aurelian Zorlescu. Gheorghe Săsărman este și el aniversat la 80 de ani. Debutează cu proză Domnica Rîf.
 
■ Arghilușul literaturii române. Deși ideea a fost lansată în spațiul public încă în 2015, ea a ajuns la mine abia anul acesta, în preajma lui 1 Aprilie, deci mi s-a părut potrivit să reiau ipoteza și s-o popularizez: „Se non e vero, e ben trovato!” În anul 1962, Kányádi Sándor l-a vizitat pe Tudor Arghezi, la Mărțișor, ca să-i arate niște traduceri proprii, inedite, în limba maghiară. Primit cu amabilitate, poetul maghiar a avut surpriza să afle, chiar din gura celui mai „zănatec” creator român, că: „Én is tudok kicsit magyarul. Emberek vagyunk, megértjük egymást.” (Știu și eu un pic de maghiară. Suntem oameni, ne vom înțelege.) Amănuntul anecdotic a ajuns la urechea lui Ferenczes István, care a început să cerceteze cazul. Primul care a amintit-o pe Ergézi Rózalia, doica viitorului poet, a fost sălăjeanul Dumitru Micu. Ea era originară din Secuime și venise din Vlăhița ca să slujească în casa lui Manole Pârvulescu. Cum se face că o tânără sosită abia cu un an în urmă avea lapte? A urmat analiza poeziilor: „Vrăbiile mamei”, „Copil din flori”, „Mâna lui”, „Buna-Vestire”, „Nu știu”... Când a fost întrebat cum de pricepe ungurește, Arghezi a precizat că a învățat în copilărie, la rude. Apoi, deși Bălașa, mama lui Nae Theodorescu murise încă în 1883, poetul a dedicat poemul „Mângâieri” bunicii sale: „Mă uit la buze și sprâncene,/ La ochii ei, cu pleoapele alene./ Tare-a mai fost frumoasă și bunica!/ Dar zice că nici asta nu-i nimica.” Din registrul parohial, Ferenczes István a putut reconstitui istoricul familiei Ergézi, pornind de la minerul neamț Joannes Ergesi venit din Bucovina. În plus, însăși Mitzura Arghezi i-a mărturisit ziaristului bucureștean Ágoston Hugó că în familie au avut strămoși maghiari și germani. „Na, az árgyelusát!” (Fir-ar să fii, Făt-Frumos!)
 
■ Astra Dej la o dublă aniversare. În 4 iulie 1870, s-a înființat Despărțământul Dej al ASTRA, care azi poartă numele lui Theodor Mihali. Dar, după un secol și jumătate, anul 2020 a reprezentat și rotunjirea răstimpului de trei decenii de la reînființarea Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român. Cu această ocazie, iubitorii de cultură din jurul Dr. Radu Gavrilă au tipărit un număr dublu al revistei „ASTRA dejeană”, precum și un supliment cultural separat, de dimensiunea unui almanah literar. Editorialul „Prin negura vremurilor” este scris de academicianul Emil Burzo. Istoricul Iosif Marin Balog examinează situația școlilor reale și economice ardelenești din perioada 1850-1918. La cumulul aniversar, dejenii au fost felicitați de Alina Talpoș, Floarea Pleș, Liviu Dârjan, Vasile Butean, Maria Jeflea, Zorin Diaconescu, Széll Sándor. Ca majoritatea grupărilor culturale în Anul Coronavirusului, întâlnirile s-au mutat în mediul online, unde s-a susținut și colocviul dedicat vieții și operei lui Ștefan Odobleja. Un alt grupaj a fost dedicat zilei de 1 Decembrie 1918. Prietenii l-au plâns pe criticul Andrei Moldovan, membru al Uniunii Scriitorilor din România și președintele Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud, al cărui suflet s-a întors la Domnul în 29 octombrie 2020. Magdalena Vaida a prezentat ediția a patra a Școlii Academice Internaționale „Dr. Teodor Mihali” de la Dej, organizată la finele anului. Felicitări pentru acțiunile organizate și urări de succes în 2021!
 
(G.-D.G.)
 
 
■ Revista «Accents francophones», numărul 4, dedicată „Zilei Internaționale a Francofoniei” - 20 martie. «Accents francophones» nr. 4/2021 cuprinde articole de actualitate, ce atrag atenția asupra anilor 2020-2021 ca ani ai pandemiei de coronavirus, care au bulversat viața personală şi socială a elevilor, părinților şi profesorilor, atât din România, cât şi din întreaga lume. În prezent, trăim o situație dintre cele mai pasionante în materie de tehnologie digitală la toate nivelurile: profesional, educațional, sociocultural, sănătate, transporturi, timp liber. Viața de zi cu zi este tulburată, copleșită de schimbări majore, de necesitatea de a ne adapta cât mai repede la activități virtuale, care s-au infiltrat în societatea actuală până în punctul în care putem vorbi despre o socializare informatică. Învățământul a suferit transformări importante, iar cuvântul de ordine a devenit ONLINE. Pus în practică de cadrele didactice, învățământul virtual este caracterizat mai ales prin utilizarea laptopurilor, a telefoanelor inteligente, a tabletelor, iPad-urilor etc., devenite accesibile atât din punctul de vedere al prețului, cât și al designului tehnologic. La fel de actuale sunt şi articolele care abordează teme despre Erasmus+, programul prin care UE susține educația, sportul și tineretul, despre eTwinning, modalitate benevolă și ușoară de a implica tinerii în studiul limbii franceze, dar şi despre posibilități de a dezvolta la adolescenți spiritul civic în cadrul orei de limba franceză. O nuanță distinctă aduce, din nou, în revistă, intervenția prietenului nostru francez, stabilit în Zalău, Laurent Boesch, care descrie nostalgic cartierul renumit, l’Esplanade, din orașul său natal, Strasbourg, unde a trăit mulți ani. Nu lipsesc nici articolele cu teme referitoare la anumite elemente de limbă franceză sau întrebări pe care și le pun cei mai buni elevi francofoni din județul nostru. Articolul „Columna” din încheiere marchează, simbolic, o legătură vie a Cetății Porolissum cu centrul istoric al Romei, unde tronează maiestuos Columna lui Traian, glorificând victoriile lui Traian în războaiele cu dacii.
 
Președinte ARPF – Filiala Sălaj, 
prof. dr. Dorin Cosma

Autor: Redacția