Aboneaza-te la newsletter





Poeme de Alexandru Cazacu

Aprilie 2021

Septembrie
 
Pe oțelul pumnalelor alunecă liniștea aceasta
iar picioarele podurilor se coboară milimetric
Urma nevăzută a cocorilor
aidoma cu cea a trasoarelor
desparte apele de pământ
O senzație de așteptare 
căreia alții îi vor da nume
aprinde prin piețe ruguri barbare
 
Dacă și-ar putea scrie memoriile
această zi ar face-o cu litere decupate
din revistele abandonate în gări
ori din pânza de cort
al unui trib schimbată pe obiecte strălucitoare
Anotimpul își dansează frunzele
pe marginea prăpastiei
Seara se inundă de roșul
atârnat în cârligul măcelăriei
 
 
Să te ridici învins
 
Să te ridici învins
de la masa de joc și visare
să privești lacul acesta înghețat
care își îngheață patinatorii
prin orașul de cuvinte încrucișate
când linia de plutire își coboară nivelul
și-n curtea cu juri miezul nopții
și-a abandonat cenușăresele
 
Să te ridici învins
de lângă obiectele ce se sălbăticesc
când țipătul pescărușilor
sparge geamurile într-o altă parte a lumii
iar după gardul înalt de sârmă ghimpată
cineva se spală pe mâini
precum în vechime guvernatorul unei provincii
 
 
Cea mai frumoasă seară
 
Cea mai frumoasă seară
a fost atunci când zăpada
se așternea înaintea noastră
ca o lumină calmă
și era de ajuns
Cu o bătaie de inimă se putea dărâma
o întreagă civilizație
Din autopsia unei lacrimi reconstituiam singurătăți fericite
peroane de provincie
care așteaptă mereu
să ne justifice alegerile importante
și acceleratul ce își fluieră sosirea
printre rostirile lui acum ori niciodată
 
Cea mai frumoasă seară
a fost atunci când
țintuit în patru cuie de argint
soarelui lui Decembrie
continua să strălucească
 
 
Baricade
 
Simțim pe pielea noastră nervurile frunzelor 
întinse la maxim când soarele cicatrizează asfințitul 
și rămânem din ce în ce mai singuri pe terasele verii 
ce a trecut ca o femeie frumoasă prin dreptul unui batalion de recruți
Totul este arămiu barbar și foarte aproape
Baricade de amintiri ridică tăcerea către noi
și orele toate fug din ceasornice, își iau lumea în cap
se duc să râdă în hohote prin piețe și bulevarde
prin aziluri de tineri și vârstnici
gata să plângă prin săli de lungă așteptare
sau prin recepția unui hotel din Europa Centrală
Dacă acum s-ar găsi unul dintre noi să-și ceară iertare 
toate vorbele ar avea cruzimea pe care o au uneori între ei copiii

Autor: Alexandru Cazacu