Aboneaza-te la newsletter





Malaxorul de mai

Mai 2021

■ În numărul 4 (125), aprilie 2021, din revista de cultură Curtea de la Argeș semnează un număr important de scriitori și istorici din București, Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Chișinău, Drobeta Turnu-Se-verin, Pitești, Baia Mare și Urziceni. În articolul Din antichitățile Mioriței, Nicolae Georgescu, profesor universitar doctor și filolog, tratează aspecte ale spiritualității clasice elene care au influențat epopeea pastorală și au fost semnalate și comentate încă din secolul al XIX-lea de către Alexandru Odobescu, primul exeget al capodoperei literaturii populare româneşti. Criticul şi istoricul literar Tudor Nedelcea îi aduce un omagiu scriitorului şi publicistului Nicolae Dabija (decedat în 12 martie 2021 din cauza complicaţiilor provocate de coronavirus): „A mai căzut o instituție, un stâlp al românismului din Basarabia. Nicolae Dabija ne-a părăsit spre a se alătura prietenilor săi, deveniți din muritori geniali – nemuritori: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Fănuș Neagu, Grigore Vieru etc.”. Interesante în revista care apare sub egida Centrului de Cultură și Arte „George Topîrceanu” și a Asociației Culturale „Curtea de Argeș” sunt și articolele din secțiunea Istoria de lângă noi. Ilie Popa scrie despre generalul Mihail Gr. Romanescu, martir al regimului comunist, iar Radu Ștefan Vergatti relatează două întâmplări din copilărie, văzute și trăite în Transilvania după Dictatul de la Viena (1940).

■ În numărul 3 (214), martie 2021, din revista Nord Literar din Baia Mare este aniversat poetul și publicistul sătmărean George Vulturescu, cu prilejul împlinirii a 70 de ani. „Mai degrabă blestem decât benedicţiune, un fel de răscumpărare a înseşi condiţiei de a fi, scrisul – în viziunea acestui autor din Nord – trebuie ca să vindece/să purifice”, scrie criticul literar Delia Muntean despre Vulturescu. Manuela Pintea face o prezentare a cărţii semnate de criticul literar Constantin Cubleşan, D. R. Popescu. Teatru politic, apărută în 2020 la Editura Casa Cărții de Știință, ce „vine în întâmpinarea cititorilor care doresc o viziune originală asupra operei dramatice”. În articolul Poezia tragică medievală românească, istoricul și publicistul Ovidiu Pecican tratează poemele româneşti Soarele şi Luna, Meşterul Manole, Mioriţa şi Voichiţa, care au fost „transmise până la noi în formă populară şi multiplicate în nenumărate variante prin comunicare orală pe arealuri regionale ample şi diverse” și care „evocă imposibilităţi şi atrocităţi de destin”.

(A.-B.K.)


■ Athanor, Raul Constantinescu, Ed. Limes, 2021. „Poet autentic – înnăscut – de o rară și aleasă cultură, pentru care poezia este un mod existențial, pentru care viața nu își dobândește sensurile în coordonatele sale majore decât prin și în poezie, Raul Constantinescu aparține stirpei orfice.” (Iv Martinovici)

■ Când tac și tu mă asculți, Ottilia Ardeleanu, Ed. Junimea, Iași, 2021. „Deloc narativă, poezia Ottiliei Ardeleanu este alcătuită din serii de scenete aproape tragice, dar în care ceea ce contează este o speranță solipsistă, o resemnare ce așterne patina pe detaliile sordide.” (Felix Nicolau)

■ Un surâs în plină iarnă. Antologie, Coordonator: Felician Pop, Ed. Limes, 2021. Autorii antologați: Adrian Ardelean, Balogh Francisc Edmund, Cornelia Bălan Pop, Silvia Bodea Sălăjan, Florica Bud, Gheorghe Cormoș, Andreea Cristea, Petru Ioan Gârda, Robert Laszlo, Adrian Lupescu, Ion Micuț, Felician Pop, Natalia Riț, Mihai Sas, Loredana Alexandrina Știrbu, Mihai Traistă, Dumitru Țimerman, Adriana Ungureanu și Ioan Sorin Usca. 

■ Destin… cu șfichiuri, Teodor Sărăcuț-Comănescu, Ed. Colorama, Cluj-Napoca, 2021. „Narațiunea este încheiată prin niște nasturi stabili, cusuți cu ață trainică, astfel încât să asigure căldura și eleganța stilului scriiturii, să evidențieze talentul și arta de a povesti a autorului, dezinvoltura și nonconformismul atitudinal, finețea observațiilor, firescul și aplombul în istorisire și dialog. Autorul reglează ținuta și corectează impulsurile personajelor din povestire în funcție de reacțiile cititorului, anticipându-le.” (Vasilica Grigoraș)

■ Unde așezăm plînsul copilului?, Olimpiu Nușfelean, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2021. „Mi-am dat seama că sînt scriitor în momentul cînd conștientizarea scrisului meu s-a întîlnit cu conștientizarea morții. Mi-am zis atunci că aș putea găsi un mijloc prin care să înving moartea, sau măcar să o înșel. E o temă la care încă meditez.” (Olimpiu Nușfelean)

■ De veghe în al timpului turn, Ștefan Aurel Drăgan, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2021. „Autorul identifică poeticul din lume cu ușurință, într-o notă nostalgic-tradiționalistă din care nu lipsesc pecețile blagiene… Componenta naturistă este traversată de o sensibilitate autentică.” (George Vulturescu)

■ O cronică a volumului Pereți al Alicei Valeria Micu (Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2019), semnată de Constantin Cubleșan, a apărut în numărul 2 (213), februarie 2021, al revistei maramureșene Nord Literar. „Universul vital pe care îl descompune poeta în fragmente existențiale, segmentate are în el o mare doză de artificialitate, improprie vieții aievea (peretele/ din mine m-a ucis) și tocmai această anxietate alimentează fiorul autentic al poeziei Alicei Valeria Micu (Toți avem/ pereți. Și singurătățile de care/ ne temem – Îndărătul), din care se detașează, ca un soi de protest și de inconformism, sinceritatea trăirilor afective (…).”  (Constantin Cubleșan) 

■ The lights of man (Luminile omului), Poezie filosofică, Dumitru Găleșanu. Poezia lirică-filosofică a lui Dumitru Găleșanu a apărut în limba engleză la Ed. Eikon, București, 2021, în traducerea Andreei Moise. „Dumitru Găleșanu demonstrează o mare loialitate față de propria lume poetică și artistică. Un fel de noosferă profundă, având de-a face cu matematica și metafizica, adunate într-un limbaj poetic. Cu alte cuvinte, poetica lui Dumitru nu poate evita poezia științei și, în același timp, știința poeziei, ca un tot, în căutarea unei noi cosmologii a cărei paradigmă este revizuită constant, dobândind, ori moștenind o poezie a complexității realității lumii înseși.” (Marco Lucchesi) (trad. C.Ș.C.)

(C.Ș.C.)


■ Ca revistă editată de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, „Caiete Silvane” nu poate decât să întâmpine cu bucurie numărul dublu, 1-2/2021, din „Vatra”, care conține un vast dosar tematic (70 de pagini) dedicat etnologiei românești de azi. Scris de peste 20 de autori, etnologi, antropologi, sociologi, scriitori, din toate generațiile, însă cu un substanțial aport al tinerilor, dosarul e structurat în patru secvențe. În deschidere, un interviu realizat de Iulian Boldea, redactorul-șef al publicației, cu Doamna Otilia Hedeșan, președinte al Asociației de Științe Etnologice din România. Urmează o anchetă cu cinci întrebări pe tema Etnologia românească, azi, în care patru respondenți apreciază, în feluri total diferite, fără mult entuziasm însă, stadiul cercetării valorilor tradiției și spiritualității naționale. Despre Condiția etnologiei românești scriu, cu o largă deschidere, mergând de la antropologia economică, la mitologie, alți opt colaboratori ai dosarului. Un întreg raft de bibliotecă e comentat cu probitate de către critici literari și hermeneuți, într-o ultimă secvență intitulată Cartea de etnologie. În sumar mai distingem începutul unui „epistolar”, întregind corespondența, deja cunoscută, dintre Ion Pop și Mircea Zaciu. Deocamdată, se publică trei scrisori inedite ale lui Mircea Zaciu către Ion Pop, toate din 1973, când destinatarul se afla la Paris. Critica și istoria literară, ca de obicei, ocupă mai multe fascicule în corpul revistei. Beletristica e distribuită echilibrat: dacă la capitolul de proză (și memorialistică) întâlnim semnături ca Romulus Rusan, Gabriela Adameșteanu, Petru Cimpoieșu, Koksis Francisko, poezie semnează, printre alții, Ion Mureșan, Teodor Dună, Ion Pop. La ultimul dintre cei menționați, citim un poem crepuscular, de-a dreptul răscolitor: „Am avut azi-noapte încă un vis ciudat./ Se făcea că într-o mare sală de bibliotecă/ s-au adunat, din goluri și din penumbre,/ fețele unor dragi prieteni dispăruți.// Fusesem bolnav toată săptămâna,/ aveam buzunarele pline/ de comprimate, tablete, pilule, hapuri/ și alte sinonime colaterale.// Nu uita – mi-a spus unul, gata să iasă –/ să treci, totuși,/ și pe la Farmacia Naturistă.// Am trecut și pe-acolo și,/ citind rețeta,/ m-am speriat puțin, apoi mi-a trecut:// deasupra parafei perfect lizibile,/ era scris cu litere mari, albastre,/ un singur cuvânt.// Celebrul Domn Doctor/ îmi prescrisese pământ” (Rețeta). 

■ Într-un editorial din „Luceafărul de dimineață”, numărul pe martie 2021, Aurel Maria Baros face o pledoarie, din când în când necesară, pentru libertatea traducerii și, implicit, a creației literare, argumentând cu un caz concret, cel al unei tinere poetese afroamericane, Amanda Gorman, care și-a recitat un poem la ceremonia de investitură a președintelui Joe Biden. Urmând ca poemul să fie tradus, spre cunoaștere, în mai multe limbi, s-a ivit problema, aproape insurmontabilă, a alegerii traducătorilor după criterii exclusiviste, precum rasa, vârsta, sexul, echivalând cu îngrădirea spiritului creator. În rubrica sa „Viață și operă”, Alex Ștefănescu așterne pe hârtie câteva foarte subtile notații despre instrumentele de expresie aflate la îndemâna diferitelor categorii de creatori. Modul cum criticul abordează procesul plăsmuirii și al receptării operei indică o viziune estetică solid fundamentată, cu vizibile accente de sociologia artei: „În artă totul se petrece sub zodia lui ce și cum. Cel care receptează arta se preface că se lasă manipulat de cel care o emite. Asistând, de exemplu, la o tragedie, plânge cu lacrimi imaginare, așa cum imaginare sunt și întâmplările de pe scenă. /…/ Arta activează permanent conștiința, întreține claritatea gândirii”. Daniel Cristea-Enache publică partea a doua dintr-un studiu despre Marin Sorescu, ce se anunță interesant, mai ales prin intenția polemică, vizavi de bibliografia critică anterioară: „Am putea cădea și noi pe gânduri, recitind cartea întâi din La Lilieci nu numai în cheie comică și umoristică, așa cum s-a tot făcut, ci și într-o lumină declinantă, într-o ecuație dramatică și tragică”. Grupaje poetice de calitate semnează autori deja consacrați, ca Arcadie Suceveanu, Eugenia Țarălungă, Valeriu Stancu, sau din generații mai noi, precum Maria Postu, ori Evelyne Croitoru. Sub titlul La Călărași, așteptându-l pe Heidegger, Liviu Capșa face, într-o mișcătoare pagină memorialistică, un portret nu mai puțin răscolitor al poetului în ipostază de conferențiar, Ioan Alexandru. Ca de obicei, ultima pagină e consacrată artelor vizuale. De această dată, Iolanda Malamen scrie o foarte nuanțată cronică plastică despre Balcicul din pânzele pictoriței Marilena Murariu. 
(V.M.)

Autor: Redacția