Aboneaza-te la newsletter





Cercetarea cărții vechi și a istoriei culturii sălăjene

Mai 2021

– obiectiv major al activității științifice din cadrul MJIA Zalău (1951-2021)*

1. Introducere. Sub acest titlu, vom prezenta în cele de mai jos o sinteză a cercetării cărții vechi și istoriei culturii sălăjene, așa cum acestea se reflectă în paginile anuarului muzeului, mai exact în cadrul secțiunii speciale consacrate, Istoria culturii. Carte veche. Personalități, dar și în alte publicații științifice din țară. 
Dacă la nivelul secției de arheologie a existat dintotdeauna o modalitate de comunicare mai pe larg a cercetărilor, fie prin rapoartele anuale de activitate ale directorilor, publicate distinct în anuar, fie prin articole expres consacrate1 sau mici capitole speciale din materialele de prezentare a instituției, elaborate de către cercetătorii din cadrul muzeului2, în cazul compartimentului carte-veche și istoria culturii sălăjene, totul s-a rezumat la câte o frază-două, preluate din rapoartele anuale de activitate ale specialiștilor, documente cu caracter intern, în fond; preluându-se de aici, tema de cercetare și titlul comunicării cu care s-a participat la sesiunea anuală a muzeului3. Ca atare, o retrospectivă a cercetărilor în acest domeniu este cu atât mai mult necesară și binevenită în contextul aniversar din aceste zile, cu cât, justificat sau nu, de la sfârșitul anului 2011, în cadrul muzeului nu mai există niciun specialist angajat pe carte veche.
2. Colecționari și bibliofili. Alături de marii colecționari de vestigii arheologice (artefacte dacice și romane) din Sălaj, pomeniți în istoria muzeului4, au existat și colecționari-bibliofili. Deși, deocamdată, nu știm să fi scris ceva, în persoana profesorului Cornel Pop5, fost director al Școlii Normale din Zalău (1919-1930) avem pe cel mai vestit colecționar de carte veche din Sălaj. Astfel, în arhiva Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj, se păstrează procesul-verbal din anul 1929, în care este consemnată o importantă achiziție de manuscrise (unele de secol XVII) și carte veche, provenite de la acesta6.
De asemenea, de la urmașii lui Ioan Ardeleanu-Senior (1908-1974), fost cercetător la Blaj și inspector școlar7, s-a achiziționat un Ceasoslov, Bucureşti, 1760 – posibil unicat8, inexistent în baza de date CIMEC și nedescris în Bibliografia Românească Veche9.
La aceștia se adaugă un alt mare colecționar sălăjean, și anume Silviu Papiriu Pop10, fiu de preot, de la urmașii căruia muzeul a achiziționat mai multe piese de patrimoniu11. De fapt, fără a fi neapărat colecționari-bibliofili pasionați, numeroși descendenți ai unor preoți și dieci au moștenit cărți liturgice, unele fiind donate sau achiziționate în timp de către muzeu12. 
3. Precursorii. Totuși, ca adevărați precursori ai cercetării cărții vechi din Sălaj trebuie să-i amintim pe Aurel Papiu13, preot greco-catolic în Giorocuta, primul care, în spiritul ASTREI, a cercetat cărțile vechi din mai multe parohii sălăjene, fiind preocupat de „culegerea” însemnărilor de pe filele acestora, însemnări pe care, prin anii ’30 ai secolului trecut, sub rubrica De prin cărți bătrâne le publică în serial, în Vestitorul, „organ al Eparhiei române unite de Oradea-Mare și revistă de cultură religioasă” – cum ne spune subtitlul14.
O primă dovadă a interesului științific față de cărțile manuscrise găsite în Sălaj o avem tot din partea pr. Aurel Papiu, care, în 1930, în coloanele Curierului Creștin va publica o notă despre Un manuscris cu litere cirile de 195 ani (1735)15.
În anul 1935, tot despre acest Minei manuscris de la Giorocuta, Ioan Ardeleanu-Senior scria, în „Școala Noastră”: „Aşa am dat peste un Mineu (sic!) scris în «Văleat 1735», de «popa Ştefan di Buciumi» şi vândut Jorocutanilor**) cu «18 vici de mălaiu». (Prologul şi Epilogul acestui Mineu se vor publica în N-rul viitor)”16. Ca atare, în partea a treia a serialului Istoria învățământului românesc din Sălaj, autorul va reproduce doar în facsimil, și nu descifrate, cum se află acestea la A. Papiu, prologul și epilogul manuscrisului, recte, introducerea și respectiv, cunoscuta „iertare de greșeli”17.
Puțin mai târziu, în Gazeta Sălajului, jurnalistul și istoricul zălăuan Grațian C. Mărcuș (1902-1984)18 va scrie cu mult patos despre Mineiul popii „Ștefan din Buciumi”19, alias popa Ștefan din Vima20.
De fapt, sub influența școlii clujene de bibliologie, în această perioadă, colecționarea și cercetarea cărții vechi, fie sub aspectul descifrării însemnărilor sau chiar al descrierii bibliografice exemplarelor, este în vogă: I. Bârlea21, A. Filimon22, Emanuil Micu23, Dariu Pop24, Titu Roșu25, S. Stanca26 ș.a. Pomenirea lor în acest context o facem întrucât aproape fiecare autor colecționează sau scrie și despre cărți cu circulație în localități din vechiul Sălaj.
4. Instaurarea regimului democrat-popular. Instaurarea regimului democrat-popular, în 1947, aduce cu sine o nouă împărțire administrativ-teritorială a țării, una făcută după modelul sovietic, în regiuni și raioane; astfel că, interesul pentru vestigiile trecutului se restrânge la nivelul arealului raionului Zalău și respectiv, separat, a raionului Jibou. Mai mult, propaganda culturală proletcultistă, prin aparatul cenzurii expres creat a condus la acțiuni de epurare sau confiscare a cărților, având loc chiar autodafeuri ale acestora27.
Așa cum am arătat și în altă parte, „în aceste condiții de tranziție către totalitarism și de scriere a istoriei dominată de cenzura ideologică, creația în domeniul istoriografiei cărții se va reduce simțitor – fiind, de fapt aproape nulă”28.
Din acest punct de vedere, considerăm că este semnificativă reprezentarea grafică privind evoluția istoriografiei românești asupra scrisului, cărții, tiparului și bibliotecilor, în perioada 1944-1994, o analiză statistică întreprinsă de noi după Bibliografia Istorică a României, vol. I-IX29.
După cum se poate constata ușor, în perioada 1944-1954, sunt înregistrate doar cinci referințe privitoare la domeniul bibliologic.
5. Înființarea muzeului. Biblioteca. Odată cu înființarea, în mai 1951, a muzeului din Zalău30, în plină epocă stalinistă, ia naștere și biblioteca aferentă instituției. Din primele consemnări în registrele de inventar ale bibliotecii reiese că, alături de literatura ideologică a timpului remarcăm existența unor donații din partea Institutului de Istorie din Cluj – de fapt, singurele cărți cu adevărat de istorie, apărute la Cluj și Sibiu, în perioada interbelică.
Din aceeași perioadă, odată cu unele achiziții curente, sunt înregistrate donații de la Muzeul Raional Jibou și Arhivele Statului din Zalău, precum și foarte multe donații individuale valoroase, însă, fără consemnarea numelui donatorului, „ceea ce pare a indica o donaţie forţată («confiscare»), aşa cum de altfel poate fi interpretat şi cuvântul «găsit», trecut în dreptul unor poziţii din registrul de inventar, la rubrica «Provenienţă»”31. Acestea, împreună cu numeroase alte donații făcute din patriotism local, vor constitui subiecte de cercetare, mai târziu, ca fonduri speciale și documentare32.
Pe lângă exemplarele de carte veche, românească și străină, din colecțiile Arhivelor locale și a Muzeului Județean sau a cărților liturgice din bisericile românești, colecțiile bisericilor reformate, și romano-catolice, sau colecții particulare, remarcăm existența Bibliotecii Documentare de pe lângă Casa Corpului Didactic, respectiv, biblioteca vechiului colegiu reformat din Zalău, înființat pe la anul 164633.
6. Înființarea județului Sălaj. Marile schimbări politice pe plan intern intervenite în perioada imediat următoare, și anume, adoptarea de către Marea Adunare Națională, la 21 august 1965, a unei noi Constituții care proclamă Republica Socialistă Română, „reformele interne emanând de la partid”, adică „reîntoarcerea la împărțirea precomunistă a țării în județe și restructurarea învățământului”, noua politică a lui Ceaușescu în domeniul culturii34 au dus, în plan local, la înființarea județului Sălaj, în 1968, cu centrul la Zalău, condiții în care arealul de cercetare istorică a cărții vechi se va extinde, comparativ cu cel anterior, doar al raionului Zalău35.
În 1971 va fi inaugurată expoziția în noua clădire a muzeului; însă, exemplare din cartea veche vor fi expuse aici doar din anul 1986, la sala de Ev Mediu.
7. Legea patrimoniului. Ca o consecință directă a noii politici de partid și de stat față de tezaurul valorilor culturale naționale, în anul 1974 este adoptată Legea ocrotirii patrimoniului36, lege prin care sunt definite bunurile care fac parte din patrimoniul cultural național și în categoria „bunuri cu valoare istorică și documentară deosebită”, alături de „monumente istorice sau arheologice, obiecte și documente cu caracter de izvor probatoriu sau memorial pentru istoria dezvoltării societății” sunt trecute „manuscrise, cărți bibliofile sau alte bunuri cu caracter de unicat sau de mare raritate...” (art. 2, lit. b), fiind cu necesitate înscrise în evidența centralizată de stat, de unde și obligația declarării lor de către deținători (art. 6-7).
8. Înființarea Oficiului Județean pentru PCN. În vederea asigurării unitare a evidenței, ocrotirii, conservării, cercetării și valorificării științifice și cultural-educative a patrimoniului, și la nivel local, în cadrul muzeului se înființează Oficiul Județean pentru PCN; astfel că, pentru prima dată, la nivelul județului Sălaj există ca angajat un muzeograf care s-a specializat pe carte veche, respectiv în persoana dnei Ana Cânda.
Înființarea oficiilor de patrimoniu la mijlocul anilor ’70 a făcut ca specialiștii muzeului (în plină formare) să colinde – nu fără destule privațiuni și presiuni politico-culturale – toate parohiile noastre sătești și urbane, toate bibliotecile (inclusiv cele particulare) pentru depistarea, luarea în evidență, catalogarea/clasarea la zi a cărților vechi și valorificarea apoi – cel mai ades trunchiată – a însemnărilor găsite pe restavul filelor și descifrate cu multă trudă37. 
În perioada 1975-1983, cărțile vor fi studiate, în cea mai mare parte a lor, la parohiile ortodoxe, sub autopsie directă, întocmindu-se FAE pentru fiecare exemplar, după care, pe bază de proces-verbal, acestea vor fi aduse în cele două depozite de concentrare, special create, respectiv depozitul eparhial de la Zalău („Biserica „Sf. Treime” de pe str. Florilor, ulterior fiind strămutat la Catedrala „Sf. Vineri”) și depozitul eparhial Șimleu Silvaniei; în paralel, evidența pe fișa FAE (fișa analitică de evidență) pentru un număr de 491 piese de patrimoniu mobil carte veche românească apărută până la 1830 și străină (apărută până la 1800), doar din colecțiile Bibliotecii Documentare din Zalău, un număr de 1278 (conform unui proces-verbal din februarie 1984).
Dacă la începutul activității Oficiului Județean pentru PCN, cercetarea bunurilor de patrimoniu mobil tip carte veche se rezuma la identificarea exemplarelor din zonă, completarea fișelor FAE și raportarea lunară (sarcină de serviciu – 30 FAE/lună)38 și inventarierea acestora în cadrul depozitelor eparhiale de concentrare a cărții vechi din bisericile județului, odată cu apariția anuarului muzeului, în 1977, la descrierea catagrafică de până atunci, s-a trecut la valorificarea științifică, scrisă, a rezultatelor cercetării de teren, prin articole. 
În acest sens, încă de la numărul al doilea al anuarului Acta Mvsei Porolissensis, este prevăzută secțiunea specială, intitulată Istoria culturii și muzeologie, în care vor fi publicate comunicările științifice susținute de către participanții la sesiunile anuale de comunicări științifice. Acum sunt publicate, în serial, de către Ana Cânda, Catalogul cărții românești vechi din Sălaj (I-IV) și, la fel, inventarele celor două depozite eparhiale, toate fiind prefațate de ample comentarii privitoare la însemnările de circulație cuprinse pe paginile acestor exemplare39. De asemenea, sunt publicate și unele articole despre inventarele cărții vechi bisericești din Sălaj, păstrate în Arhivele Statului Cluj, Fond Episcopia gr. cat. Cluj-Gherla (Suzana și Avram Andea), sau despre două fonduri („băimărean” și „biblioteca cipariană”) din colecțiile Bibliotecii Academiei Filiala Cluj-Napoca (Titus Furdui). Din 1985, acestor cercetători li se alătură bibliotecarii de la Casa Corpului Didactic Zalău, respectiv Vergilia Stan și Ioan Oros, care vor prezenta aspecte din colecțiile Bibliotecii Documentare de aici.
Totuși, după o analiză statistică privitoare la articolele publicate în secțiunea amintită, reiese că în perioada 1977-1989, cărții românești vechi și străine din Sălaj i-au fost dedicate doar 18 articole (vezi, nota 29, op. cit., p. 481, planșa I, fig. 2).
9. Schimbarea regimului în 1989. Odată cu schimbarea regimului comunist din decembrie 1989, postul de specialist în carte veche din cadrul Oficiului Județean PCN este deblocat/reînființat, din 1991 fiind ocupat de către autor, până la desființarea compartimentului, în 2003, când atribuțiile Oficiilor sunt preluate de către Direcțiile Județene de Cultură, cu sau fără specialistul în carte veche, după caz. În atari noi condiții, în continuare, activitatea noastră se va desfășura în cadrul secției de istorie a muzeului, având ca domeniu istoria culturii. Urmare a faptului că inventarierea/catalogarea fondului de carte veche din colecțiile județului era relativ încheiată, în paralel se încearcă redirecționarea cercetării prin racordarea la experiența europeană în domeniu (cea franceză și americană, în special), accentul trecând de pe aspecte de circulație, geografia acesteia pe centre tipografice40, pe politici de difuzare, lectură liturgică, dar și, mai ales, pe semantica contractuală a însemnărilor și în premieră, prelucrarea informatizată a acestora, pe câmpuri semantice, în programul Microsoft Acces 200741.
În anul 1990, Centrul de Calcul pentru Cultură va deveni Centrul de Informatică, Memorie și Sinteză Culturală (CIMEC), subordonat Ministerului Culturii, având ca obiective crearea bazei de date a bunurilor de patrimoniu clasate (tezaur și fond). În acest sens, toate muzeele au fost dotate cu programul DOCPAT, urmată de instalarea bazei de date locale de către personalul CIMEC și instruirea specialiștilor din Oficii, făcută la fața locului, la sediul muzeului. Pe lângă aceasta, în calitate de viitori coautori minori, muzeografii specialiști vor fi instruiți42 și cooptați în vederea elaborării unei Bibliografii de referință a cărții vechi (manuscrisă și tipărită), al cărei prim volum șapirografiat va apărea în 1993 (14 colaboratori bibliografi), ca apoi, tot sub auspiciile CIMEC – Institutul de Memorie Culturală (elaborare: Robertina Stoica, coordonare: Mariana Iova și Dan Matei), în 1999, să apară ultima ediție (18 colaboratori bibliografi).
10. Desființarea Oficiilor și trecerea atribuțiilor la Direcțiile de Cultură. Consecință directă a aplicării Legii nr. 331 din 8 iulie 2003 a muzeelor și colecțiilor publice, prin desființarea Oficiilor și trecerea atribuțiilor acestora la Direcțiile Județene de Cultură, specialistul bibliolog este degrevat de sarcinile pe linie strict de evidență, conservare, catalogare etc. de patrimoniu, ponderea activității devenind, cel puțin în cazul nostru, pe lângă atribuțiile de muzeograf, cercetarea propriu-zisă, adică valorificarea științifică a bunurilor de patrimoniu mobil – tip carte.
În congruență cu standardele revuistice internați-onale, din 2004, pe lângă obișnuitul colectiv redacțional, pe pagina de proprietate a anuarului Acta Mvsei Porolissensis, tom XVI, figurează și un colegiu de redacție compus din personalități de marcă ai științei istorice și culturii românești (Nicolae Edroiu, Iacob Mârza, Ilie Moise, Alexandru Porțeanu, Marius Porumb și Cătălina Velculescu43).
11. Chemare la colaborare pentru „Enciclopedia literaturii române vechi”. Doar la câțiva ani de implicare a colegiului de redacție în viața revistei, grație succesului de care se bucura și mai mult în lumea științifică, în cadrul secțiunii Istoria culturii. Carte veche, sub semnătura autoarelor prof. univ. dr. Cătălina Velculescu și dr. Ileana Stănculescu, este publicată Chemare la colaborare pentru „Enciclopedia literaturii române vechi”. În preambul se arată că: „Începând cu anul 2004, în Institutul «G. Călinescu» colectivul specializat în cercetarea literaturii române vechi lucrează la elaborarea unei Enciclopedii a literaturii noastre anterioare scrierilor elaborate de reprezentanții Școlii Ardelene, incluzând și scrieri «târzii» care au continuat să reflecte o mentalitate preiluministă”. În continuare este precizat faptul că, sub coordonarea acad. prof. univ. Dan Horia Mazilu, colectivul este alcătuit în primul rând din specialiști ai Institutului amintit, iar secretariatul științific este asigurat de prof. univ. Cătălina Velculescu și dr. Ileana Stănculescu. Sumarul propus cuprinde peste 1030 intrări, din care 573 articole generale și 457 vechiști și reviste44.
Publicarea Chemării… validează inclusiv pe planul secțiunii dedicate bibliologiei, prestigiul anuarului în literatura de specialitate, gradul de răspândire al acestuia în țară și schimbul internațional practicat cu peste 60 de instituții europene similare.
12. Valorificarea științifică a cercetărilor. Ca urmare a participării la numeroase manifestări științifice naționale și internaționale (sesiuni anuale, colocvii, conferințe, simpozioane etc.) comunicările prezentate au fost publicate în revistele științifice aferente.
Din acest punct de vedere, în funcție de natura instituțiilor organizatoare sau a solicitărilor făcute autorului, valorificarea științifică a cercetărilor s-a materializat în următoarele categorii de publicații:
anuare ale muzeelor (Acta Mvsei Porolissensis – 15 articole, Apulum și Sargetia – câte 3 articole, Anuarul Muzeului Literaturii Române Iași și Marmatia – câte 1 articol);
publicații universitare (Alma Mater Porolissensis – 4 articole, Annales Universitatis Apulensis, Philobiblon-Hermeneutica Bibliothecaria, Studii de demografie istorică, Școala Ardeleană și Transilvania – câte 1 articol);
simpozionul internațional „Cartea. România. Europa” – 5 articole (în franceză);
sesiuni speciale și volume omagiale (Cercetarea și perspectivele digitizării și Biblio-Inovație în biblioteci – câte 2 articole, Valori bibliofile din Patrimoniul Cultural Național, In honorem Gabriel Ștrempel, In honorem Cătălina Velculescu. La aniversară și Studii de Istorie a Transilvaniei. In honorem Ioachim Lazăr – câte 1 articol;
publicații culturale locale (Caiete Silvane și Raftul Liber – câte 4 articole, Limes – 3 articole, Silvania – 2 articole, Origini. Caiete Silvane și Școala Noastră – câte 1 articol;
monografii locale – 2 articole45;
valorificarea de tip academic – 2 cărți.
Menționăm că, dată fiind anvergura cu adevărat internațională a Simpozionului Cartea. România. Europa46, organizat de Biblioteca Metropolitană București, sau cea a Conferinței Internaționale de biblioteconomie și știința informării Biblio – Inovare în biblioteci, organizată de Biblioteca Universității „Transilvania” din Brașov, toate lucrările erau prezentate și tipărite în limbi străine, fapt ce a permis accesul la cunoașterea unora dintre cercetările noastre pe plan extern47.
În legătură cu penultimul subpunct, valorificarea monografică a zestrei de cărți vechi liturgice dintr-o parohie și a însemnărilor așternute pe filele acestora constituie o sursă foarte importantă pentru cunoașterea unor aspecte de istorie locală, adesea nebănuite, cum sunt cele legate de vechile elite țărănești și intelectuale din localitatea respectivă sau despre unele anomalii climatice cu efecte negative (scumpirile, foamea, boala etc.) asupra populației din zonă.
O confirmare în plus a calității și originalității cercetărilor noastre este dată de ceea ce noi am numit valorificarea de tip academic, mai simplu spus, încununarea și finalizarea acestora printr-o teză de doctorat; Dimensiuni ale culturii moderne în Țara Silvaniei (secolele XVII-XIX). Cărți și proprietari – în cazul nostru, dar și Istoriografia cărții românești vechi din Transilvania. De la începuturi până la 194848 – la origine fiind un referat doctoral.
Pe aceeași linie de recunoaștere a experienței în domeniu se înscrie cooptarea noastră ca expert și afilierea50, după 2012, la Amicala Bibliotecarilor și Bibliofililor „Amor Librorum Unit Nos” din România51, cea care anual va tipări câte un volum de înaltă clasă, cuprinzând lucrări, originale sau republicări, ale membrilor societății respective, pe o temă anume52.
De-a lungul anilor, permanent s-a încercat ca întreaga cercetare a cărții vechi din Sălaj să fie racordată la experiența europeană în domeniu (în special cea franceză), primind astfel noi valențe și lărgindu-se considerabil aria tematică de explorare, accentul trecând de pe aspectele de circulație și catagrafieri sau politici de difuzare, pe semantica contractuală și teoria darului (economia bunurilor simbolice: donații) sau protocoale și contracte de lectură liturgică ș.a. În acest sens, gama tematică a subiectelor abordate de noi, unele în premieră națională în literatura de specialitate, a constituit o permanentă pledoarie pentru agiornarea discursului istoriografic asupra cărții românești prin sincronizarea și adaptarea acestuia la explorările de tip european în antropologia istorică și istoria mentalităților53.
Cu denumirea mai mult sau mai puțin schimbată, secțiunea Carte veche. Istoria culturii. Personalități a devenit, în timp, una permanentă în structura anuarului Acta Mvsei Porolissensis, bucurându-se din partea colegiului de redacție de un spațiu generos în raport cu fiecare volum consacrat părții de cercetare „istorie-etnografie-artă” (vezi, nota 29, op. cit., p. 479, anexa I tabel), înregistrând o medie de 18,46%. Diagramele construite de noi pe baza datelor din tabel ilustrează destul de expresiv variația mărimii secțiunii calculată în număr de pagini, față de fiecare volum al anuarului și inexistența acesteia în cazul volumelor de arheologie (vezi, nota 29, op. cit., p. 482, pl. III, fig. 1 și 2).
13. Valorificarea expozițională. În lipsa unei expoziții de bază dedicată cărții vechi și ținând cont de riscurile etalării cauzate de fragilitatea pieselor selectate, începând din anul 1993, sub genericul Icoane şi Cazanii, în preajma sărbătorilor de Paşti, de regulă, au fost organizate expoziţii tematice de CRV şi icoane pe sticlă (creaţia colegelor pictori iconari: Ioana Nicoară și Ana Pop, muzeografi-restauratori, Olga Orţan, desenator); imortalizarea lor foto sau film fiind asigurată de Nicolae Gozman, fotograful muzeului54.
În armonie cu măiestria icoanelor pe sticlă sau a celor pe lemn din patrimoniul muzeului, ilustrarea s-a făcut cu cărţi din vechile oficine tipografice româneşti și europene, existente în colecţiile din judeţ, precum: principalele ediţii româneşti şi străine ale Bibliei, ediţii ale Strastnicului, Apostolierelor și Liturghierului (tipărite sau manuscrise cu circulație în Sălaj), vizând, după caz, fie mesajele predosloviilor acestora sau tradiţia omiletică la români, fie Patimile Mântuitorului ca ilustraţie de carte românească veche.
14. Cercetarea cărții vechi în ultimul deceniu. Din perspectiva criteriilor aplicate în analiza de mai sus domeniului studiat, cât și a importanței acordate patrimoniului mobil-carte în sine, putem afirma că, în perioada ultimului deceniu, cercetarea patrimoniului de carte veche din județul Sălaj este aproape inexistentă la nivel instituțional. Astfel, din ultimele cinci numere apărute din ActaMP (XXXVII/2015-XLI/2020), doar în două dintre acestea mai găsim secțiunea „Carte Veche”, cuprinzând doar trei articole, totalizând 72 de pagini55. 
15. Perspectivele cercetării. Concluzii. După 1989, prin specialiștii muzeului și colaboratori s-au publicat în anuarul muzeului 17 articole sau studii și 50 în alte publicații din țară, un catalog al CRV, precum și o carte, la origini teză de doctorat. De asemenea, a fost continuată activitatea de completare a catalogului cu noi exemplare nedescrise anterior56. În acest sens, se impune finalizarea și publicarea urgentă a catalogului de patrimoniu57, ca principal instrument de lucru pentru specialiști, cercetători și istorici locali58.
Considerăm că tabloul circulației cărții românești vechi pe întinsul Sălajului nu este cât de cât complet dacă nu integrăm în geografia acesteia și din perspectiva protocolului de lectură liturgică; deci, nu doar catalogul de patrimoniu (cărțile păstrate în colecțiile sau depozitele de ocrotire din județ), ci includerea aici și a cărților aflate azi în alte locații din țară59 sau străinătate60 și descrierea acestora separat, într-un catalog de circulație61.
Din punct de vedere al managementului cercetării se impune cu necesitate implementarea unei cercetări instituționalizate, adică reînființarea postului de specialitate, fie pe lângă muzeu, fie pe lângă Biblioteca Județeană, iar cercetătorul să fie racordat la organismul de specialitate din Ministerul Culturii; calitatea și nivelul cercetării este întreținut prin participarea la manifestările științifice din țară.
Acest lucru se justifică aproape de la sine, în condițiile în care dispunem de un important patrimoniu de carte veche (cca 1200 exemplare) și de un corpus de însemnări (peste 600), extrem de valoroase, cu un inepuizabil potențial de interpretare, chiar unul ce a permis introducerea de noi concepte în cercetarea cărții vechi și care oferă veridice informații istorice, multe inedite, privind trecutul elitelor sătești de odinioară sau cele privind studiul științei de carte; constituind, deci, surse veritabile pentru îmbogățirea istoriei culturii Sălajului.
Dacă, de peste un deceniu, cercetarea științifică a cărții vechi din Sălaj n-a fost abandonată, ci, continuă, cât de cât, prin activitatea noastră, aceasta se petrece mai mult dintr-un anume cult al cărții, din înaltul respect pentru minunata Galaxie Gutenberg și din datoria profesională și morală pe care o avem ca specialist în bibliologie, în a preveni o posibilă invazie de amatori și plagiatori, care, prin colportarea unor date sau texte deja publicate și plasarea lor în mediul virtual, fără nici un gir științific, nu fac altceva decât să deformeze adevărata istorie a cărții, lecturii și bibliotecilor din vechiul Sălaj, istorie care mai are multe pagini nescrise.

Note:

(Endnotes)
1* Menționăm că articolul de mai jos este preluat din Acta Mvsei Porolissensis, XXXIX (Istorie-etnografie), Zalău, Editura Porolissum a Muzeului Județean, 2017, pp. 467-483, cu acordul redacției anuarului muzeului. Față de versiunea inițială, care se referă doar la perioada 1951-2016, aici, am procedat la agiornarea datelor (2017-2021) iar din rațiuni editoriale nu am reprodus planșele, ci doar am făcut trimitere în note.
 V. Lucăcel, Douăzeci și cinci de ani de activitate a Muzeului de Istorie și Artă din Zalău, în ActaMP, I, 1977, pp. 23-33; S. Mândruț, Considerații privind activitatea istoriografică despre Sălaj oglindită în paginile revistei „Acta Mvsei Porolissensis” (I/ 1977 – X/ 1986), în ActaMP, XII, 1988, pp. 793-799; E. Musca, Muzeul din Zalău la 40 de ani, în ActaMP, XVI, 1992, pp. 615-620.
2 Vezi, Muzeul la 65 de ani (1951-2016), Zalău, Editura Porolissum, 2016, pp. 17-24. Menționăm că nu intră în cauză, aici, istoricul cercetărilor efectuate în diferite situri arheologice sau epoci metalice, ci doar cel pe ansamblul domeniului.
3 Deși, rapoartele anuale se mai publică în ActaMP până în anul 1988, după anul 1984, date despre activitatea compartimentului carte veche nu mai apar.
4 Leontin Ghergariu, Teleki Anna, Szekely Béla ș.a.
5 Vezi, C. Porumbăcean, B. Dulgău, Oameni din Sătmar, Satu Mare, Editura Solstițiu, 2000, p. 162.
6 Este vorba de manuscrisele aflate sub cotele: 4035 (Praznicar, 1720), 4036 (Minologhion, 1726), 4037 (Praznicar, 1739), 4046 (Cazanii, 1728), 4255 (Cazanii, XVII), 4256 (Octoih, 1737), 4321 (Molitvenic, 1728), 4324 (Ceaslov-Octoih, 1685), 4325 (Molitvenic, 1685) și 4326 (Molitvenic, 1724), toate studiate de către Atanasie Popa, în 1967. Vezi, At. Popa, Manuscrise românești vechi în Biblioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca, în Biblioteca și Învățământul, II, 1976, pp. 879-907.
7 Date despre colecționar, vezi la V. Câmpean, 40 de ani de la trecerea la cele veșnice a cărturarului Ioan Ardeleanu-Senior, în Informația de Duminică, anul XII, nr. 592, Duminică 15 iunie 2014, pp. 1, 2; C. Grad, D. E. Goron, Ioan Ardeleanu-Senior, în Graiul Sălajului, an 2, nr. 172, 6 octombrie 1990, p. 3 (partea I-a); nr. 180, 18 Oct. 1990, p. 3 (partea a II-a). Aflată până anul trecut sub cota nr. 36, fond 56, SJ-AN Sălaj, „Colecția personală Ioan Ardeleanu-Senior”, cuprinzând 113 unități arhivistice (1719-1950), a fost retrasă de către familie.
8 Vezi, inv. nr. 8373, Biblioteca MJIA Zalău.
9 Exemplarul este descris la I.M. Oros, Addenda la o contribuţie la Bibliografia Românească Veche – Ceasoslov (Bucureşti, 1760), exemplarul unicat de la Zalău, în Cercetarea și perspectivele digitizării, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2009, pp. 326-337. Menționăm că exemplarul a fost prezentat, pentru prima oară, la Sesiunea Naţională de specialitate „Valori bibliofile din Patrimoniul Cultural Naţional” (Târgovişte, 4-6 noiembrie 2004), când s-au înmânat pozele cu paginile inedite celor de la CIMEC, însă Bibliografia Românească Veche –îmbogățită și actualizată, vol. I (A-C), 2004, deja apăruse, volum în care tipăritura este descrisă la pp. 187-188, poz. 274, după exemplarul incomplet, văzut și descris de către D. Poenaru.
10 Silviu Papiriu Pop (1895-1983), născut la Țăud, ca fiu de preot, absolvent al Școlii de agricultură din Şimleu Silvaniei, din 1926, locuitor în Buciumi (SJ), cunoscut în zonă ca un mare pomicultor și un veritabil colecționar de obiecte antice și medievale, numismatică, dar și de documente și cărți rare.
11 M. Pop, Vasile Lucăcel (1926-1983) – ctitor al Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă – Zalău, în Caiete Silvane, nr. 99, aprilie 2013, pp. 25-27.
12 Câteva sunt descrise la I. M. Oros, Consideraţii preliminare la un catalog cuprinzând cartea veche din colecţiile muzeului – exemplarele propuse pentru clasare în categoria „Tezaur”, în ActaMP, XXVII, 2005, pp. 533-558.
13 O prezentare recentă a personalității și activității sale vezi la V. Câmpean, M. Cordea, Pr. Aurel Papiu, unul dintre primii cercetători ai cărților vechi bisericești din județul Satu Mare, în Transilvania, Sibiu, nr. 4-5/2016, pp. 64-71.
14 A. Papiu, De prin cărți bătrâne. 1. Bobota – 2. Hurez, în Vestitorul, anul XII, nr. 2, 15 ianuarie 1935, pp. 14-15. A mai publicat însemnările de pe cărțile vechi din parohiile Supur, Pișcari ș.a.
15 A. Papiu, Un manuscris cu litere cirile de 195 ani (1735), în Curierul Creștin, Gherla, an XII, 15 ianuarie 1930, nr. 2, p. 15.
16 I. Ardeleanu-Senior, Istoria învățământului românesc din Sălaj, în Școala Noastră, anul XII, Februarie 1935, No. 2, p. 115.
17 Ibidem, Anul XII, Martie-Aprilie 1935, No. 3-4, pp. 168, 170.
18 Date despre autor, vezi la D. Pop, C. Sabou, Un istoriograf sălăjean al lui Mihai Viteazul: Grațian C. Mărcuș, în ActaMP, XXIV, 2002, pp. 181-191.
19 Gr. C. Mărcuș, Mine[i]ul popii „Ștefan din Buciumi”, în Gazeta Sălajului, an VIII, Zalău, 6 Februarie 1937, nr. 6, pp. 2-3. Vezi și Direcţia Judeţeană Sălaj a Arhivelor Naţionale, fond colecţii speciale; Minei, copist popa Ştefan din Buciumi, 1735, f. 153.
20 I. Oros, Un nou manuscris al popii Ştefan din Vima – Mineiul de la Giorocuta, judeţul Satu-Mare, în Silvania, serie nouă, anul I, nr. 3, septembrie 2002, pp. 56-61.
21 I. Bârlea, Însemnări din bisericile Maramureșului, București, Atelierele grafice SOCEC & Comp., 1909, pp. 50, 145, 155.
22 E. Mihu, Preocupări privind cartea veche românească, în Aurel Filimon – Consacrare și destin, volum editat de Biblioteca Județeană Mureș și Fundația Culturală „Vasile Netea”, Târgu-Mureș, 2001, pp. 94-111.
23 M. Popa, Preotul bănățean Emanoil Micu și biblioteca sa: un colecționar de carte din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Annales Universitatis Apulensis. Series Philologica, tom 1, Alba Iulia, 2003, pp. 11-21.
24 D. Pop, Mărturii strămoșești. Note paleografice pe margini de cărți bisericești sătmărene, Satu Mare, Ed. Athenaeum, 1938, pp. 68, 100.
25 T.L. Roșu, Însemnări și inscripții bihorene, vol. I, Beiuș, 1941, p. 46.
26 S. Stanca, Cărţi călătoare, în Revista Teologică, an XXV, 1935, nr. 1-2, pp. 19-23; S. Stanca, Colportajul vechilor cărţi bisericești, în Revista Teologică, an XXXII (1942), nr. 11-12, pp. 491-495.
27 Vezi, în acest sens, M. Bărbulescu et alii, Istoria României, Ediţie revăzută și adăugită, Editura Corint, București, 2004, pp. 408-413; I. Costea , I. Kiraly, D. Radosav, Fond secret. Fond „S” special Contribuții la istoria fondurilor secrete de bibliotecă din România. Studiu de caz: Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, pp. 76-96 et passim; L. Corobca, Controlul cărții. Cenzura literaturii în regimul comunist din România, Cartea Românească, București, 2014, pp. 78-84.
28 I.M. Oros, Istoriografia cărții românești vechi din Transilvania. De la începuturi până la 1948, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2011, p. 80.
29 Vezi I.M. Oros, Cercetarea cărții vechi și a istoriei culturii sălăjene – obiectiv major al activității științifice din cadrul MJIA Zalău (1951-2016), în ActaMP, vol. XXXIX/2017 (Istorie-Etnografie), p. 470 și p. 480, planșa I, fig. 1.
30 Despre istoricul muzeului raional Zalău, vezi V. Lucăcel, Douăzeci și cinci de ani de activitate a Muzeului de Istorie și Artă din Zalău, în ActaMP, I, 1977, pp. 24-26.
31 I.M. Oros, Consideraţii preliminare la un catalog cuprinzând cartea veche din colecţiile muzeului – exemplarele propuse pentru clasare în categoria „Tezaur”, în ActaMP, XXVII, 2005, p. 533.
32 Menționăm că, astăzi, colecţiile bibliotecii cuprind peste 20.000 de volume, din care peste 180 piese de patrimoniu (1555-1830) şi cca. 1500 fond documentar (1831-1952).
33 Despre circulația cărții europene și bibliotecile umaniste din vechiul Sălaj, vezi la I.M. Oros, Dimensiuni ale culturii moderne în Țara Silvaniei (secolele XVII-XIX). Cărți și proprietari, Editura Mega & Editura Porolissum, Cluj-Napoca, 2010, pp. 72-74.
34 M. Bărbulescu et alii, op. cit., p. 444.
35 Despre natura cercetărilor muzeului în perioada „raională” a acestuia, vezi V. Lucăcel, op. cit., în ActaMP, I, 1977, pp. 23-27.
36 Lege 63/1974 privind ocrotirea patrimoniului cultural național al Republicii Socialiste România, în Buletinul Oficial, nr. 137 din 02.11.1974.
37 Se cuvine, deci, să amintim aici pe cei care au fost pionierii acestui început de drum: Vasile Pop, Horia Ciovârnache, dr. Cornel Grad și, în special, dna Ana Cânda, titulara domeniului.
38 Având ca obiectiv implementarea informatizării evidenței naționale a patrimoniului cultural, în 1978, pe lângă Muzeul Național de Istorie din București, se înființează Oficiul de Calcul, iar, din 1981, acesta va deveni Centrul de Calcul pentru Cultură, cu atribuții de documentare informatizată a patrimoniului cultural. Acum sunt elaborate și distribuite Instrucțiuni de completare a Fișei analitice de evidență pentru bunuri culturale mobile – carte și manuscris (1985), ediția a doua, adresată celor care participă efectiv la descrierea cărții de patrimoniu. 
39 Din păcate, Ana Cânda va cădea victimă politicii de cadre și în anul 1984, în urma trecerii muzeelor pe autofinanțare (acest lucru ducând practic la anihilarea activității unor compartimente prin părăsirea posturilor), din anul 1986, i se desființează postul de specialist în carte veche din cadrul Oficiului Județean de PCN Sălaj, fiind transferată la Casa Corpului Didactic Zalău, de unde, va pleca și pentru o vreme va fi director al Casei de Cultură din Bușteni, iar apoi, muzeograf la Muzeul Ceasurilor din Ploiești, până la pensionare.
40 Vezi, în acest sens, cele două cartograme: configurația geoconfesională a județului Sălaj și circulația CRV de Sibiu în raport cu CRV din celelalte centre tipografice, la I. Oros, Circulaţia cărţii româneşti sibiene de secol XVIII-XIX în Sălaj, în ActaMP, XXIII/2, 2000, pp. 381-382.
41 I.M. Oros, Un mijloc de cercetare modernă în istoria cărții. Prelucrarea informatizată a însemnărilor. Cazul Țării Silvaniei (1624-1876), în Biblioteca între tradiție și digitizare, Amicala B&B, Pitești, 2015, pp. 39-47.
42 Vezi Cărți vechi românești și străine (Manuscrise și tipărite) – Buletin informativ, București, Centrul de Informatică, Memorie și Sinteză Culturală, nr. 1/1991, 45 pp. 
43 Despre personalitatea și omul de știință Cătălina Velculescu, vezi In honorem Cătălina Velculescu. La aniversară, București, Editura Paideia, 2012, pp. 6-22; 367-374.
44 Vezi C. Velculescu, I. Stănculescu, Chemare la colaborare pentru „Enciclopedia literaturii române vechi”, în ActaMP, XXVIII-XXIX, 2007, pp. 504-526.
45 I.M. Oros, Circulația cărții românești vechi în zonă, în Corina Bejinariu (coord.), Sate contemporane din România: deschideri spre Europa. Aplicație zonală – județul Sălaj, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2009, pp. 169-175 ; I.M. Oros, Cartea românească veche în viața cultural-spirituală a satului Meseșenii de Sus, în Cățălul Românesc 800, Asociația Fiilor Satului Meseșenii de Sus, Meseșenii de Sus, 2012, pp. 22-44.
46 De exemplu, la ediția a III-a, din 2010, au fost 139 de participanți din 33 de țări, de pe 5 continente, iar lucrările au fost cuprinse în patru volume (cca 2170 pp., format 23,5 x 16,5 cm), toate într-o casetă cartonată (dim. 25x17x14 cm), copertele și caseta de culoare bordo.
47 De exemplu, din partea revistei americane Sociology Study am primit personal invitația de a publica în engleză un articol apărut în Biblio 2011-Inovation en Bibliothèque (aici, textul este în franceză și rezumatul în engleză). Inițial, varianta în românește a articolului a apărut în Caiete Silvane, nr. 8/2007, deci cu patru ani înainte, fără să creeze vreun ecou internațional.
48 I.M. Oros, Dimensiuni ale culturii moderne în Țara Silvaniei (secolele XVII-XIX). Cărți și proprietari, Editura Mega & Editura Porolissum, Cluj-Napoca, 2010, 553 pp. (24 pl.)
49 I.M. Oros, Istoriografia cărții românești vechi din Transilvania. De la începuturi până la 1948, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2011, 146 pp. (18 il.). Menționăm că, actualmente, cartea figurează ca reper bibliografic pentru cursul de Civilizația cărții (Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia. Facultatea de Istorie și Filologie) și este, de asemenea, trecută în bibliografia orientativă pentru probele de concurs în vederea ocupării unor posturi de specialitate în cadrul Direcției Patrimoniului Cultural Universitar Cluj-Napoca.
50 Odată cu pensionarea noastră în noiembrie 2011 și blocarea/suspendarea postului de muzeograf/cercetător carte veche.
51 Din păcate, după încetarea din viață a distinsului bibliolog prof. univ. dr. Gh. Buluță (1947-2016), inițiatorul și mentorul Amicalei, activitatea acesteia s-a estompat.
52 Acestea sunt volumele în care se află: I.M. Oros, Literatură și orizont de lectură în Țara Silvaniei până la 1848, în Cartea tipărită la români. 500 de ani de la Liturghierul, Octoihul și Tetraevangheliarul lui Macarie, București, BCUMF, 2012; I.M. Oros, Considerații privind necesitatea înnoirii discursului istoriografic asupra cărții și lecturii. Glose la un... glosar, în Istoria cărții și bibliotecilor. Contribuții la un concept de actualitate, Volum îngrijit de Agnes Erich et alii, Târgoviște, Editura Bibliotheca, 2013, pp. 29-40; I.M. Oros, „Vămile” expertului sau „foto-amintiri” bibliofile cu niște cărți călătoare, în Carte, tipar și bibliotecă în epoca brâncovenească. Mentalități și programe culturale, Pitești, Editura Tiparg, 2014, pp. 175-197 și I.M. Oros, Un mijloc de cercetare modernă în istoria cărţii. Prelucrarea informatizată a însemnărilor. Cazul Ţării Silvaniei (1624-1876), în Biblioteca între tradiția tiparului și cultura digitală, Pitești, Editura Tiparg, 2015, pp. 39-49. 
53 Vezi, I.M. Oros, op.cit. în Istoria cărții și bibliotecilor. Contribuții la un concept de actualitate, Volum îngrijit de Agnes Erich et alii, Târgoviște, Editura Bibliotheca, 2013, pp. 29-40.
54 Temele acestor expoziții au fost după cum urmează: „Cazania lui Varlaam (Iaşi, 1643) – trei veacuri şi jumătate de dăinuire în spiritualitatea românească”, ediţia I, aprilie 1993; „350 de ani de la apariţia în româneşte a Noului Testament (Bălgrad 1648)”, ediţia a II-a, aprilie 1998; „Chiriacodromion sau Evanghelie învăţătoare (Bălgrad 1699) – 300 de ani de la apariţie”, ediţia a III-a, aprilie 1999; „Sub semnul galaxiei Gutenberg – arta cărţii la români în context european (1508 - 1850)”, ediţia a IV-a, aprilie 2000 ; „Strastnicul de Blaj (1753) – 250 de ani de la apariţie – o carte pentru Săptămâna Patimilor”, ediţia a V-a, 17 aprilie 2003; „Apostolul de Buzău (1704) – 300 de ani de la apariţie”, ediţia a VI-a, 12 nov. 2004; „325 de ani de la apariţia Evangheliei de Bucureşti (1682) şi a Vieţii Svinţilor de Dosoftei (Iaşi, 1682-1686)”, ediţia a VII-a, 8 mai 2007; „Liturghier slavonesc, Târgoviște, 1508 – 500 de ani de la apariția primei tipărituri românești”, ediţia a VIII-a, 12 august 2008; Antologhion, Râmnic (1745) – 265 ani; Evanghelie, București (1760) – 250 ani; P. Maior, Prediche..., Buda (1810), ediţia a IX-a, 14 mai 2010; „Cartea de Blaj și edificarea națională: politici de difuzare 1747-1876” – 200 de ani de la înființarea Vicariatului Silvaniei; expoziţia: «Icoane şi Cazanii» - ediţia a II-a șimleuană, 18 septembrie 2010.
55 I.M. Oros, Cercetarea cărții vechi și a istoriei culturii sălăjene – obiectiv major al activității științifice din cadrul MJIA Zalău (1951-2016), în ActaMP, vol. XXXIX/2017 (Istorie-Etnografie), pp. 467-483; Lăcrămioara Manea, Carte românească veche imprimată în Transilvania, Buda și Viena, cu circulație în spațiul nord-dobrogean, în ActaMP, vol. XXXIX/2017 (Istorie-Etnografie), pp. 485-502; I.M. Oros, Bajusz Istvàn, Brevis descriptio telluris Silvanicae (1684) și Topica Descriptio Silvaniae (1740) versus Descriptio Moldaviae (1716) – un posibil model comun?, în ActaMP, XXXX/2, Istorie – etnografie – artă, Zalău, Editura Porolissum a Muzeului Județean, 2018, pp. 171- 207.
56 La acest catalog mai sunt de descris 556 de exemplare, din care 75 au doar însemnările nedescifrate, deloc sau parțial.
57 Vechi tipărituri şi manuscrise în Sălaj (Carte românească de secol XVII-XIX), vol. I, catalogul de patrimoniu (circa 400 pp. Format A) – având ca prim autor pe Ana Canda.
58 Cu aceeași misiune de completare a imaginii culturii vechi sălăjene sunt cărțile noastre aflate în manuscris, în diferite stadii de finalizare: Incursiuni și excursuri bibliofilice (cartea veche europeană în colecții sălăjene) – 200 pp. Format A4; «Și eu am pus plumb și aramă...» (Copiști anonimi, locali sau peregrini prin Sălaj și manuscrisele lor inedite) – 300 pp. Format B5.
59 Biblioteca Academiei Române, BCU Cluj-Napoca, colecția Cornel Pop, Biblioteca Academiei. Filiala Cluj, Institutul de Lingvistică Cluj-Napoca ș.a.
60 Apostol, 1764, popa Constantin din Cernuc [Biblioteca Universității din Pesta Ungaria, cota Q.V.15]; Tetraevanghel, sec. XVI, Șimișna (Biblioteca Națională Sofia) [cu îns. 1719]; Tetraevangheliar, sec. XVI, cu circulație în Noțig, Chieșd, Someș-Odorhei [ms 17 D (44), Biblioteca Universității Naționale din Ujgorod - Ucraina].
61 Vechi tipărituri şi manuscrise în Sălaj (carte românească de secol XVII-XIX), vol. II, catalog de circulație (cca 100 pp. Format A4).

Autor: Ioan Maria OROS