Aboneaza-te la newsletter





Joaca la muzeu

Mai 2021

În mai 2013, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău a găzduit o inedită expoziţie de jucării vechi, adunate de bucureştenii Cristian şi Mihail Dumitru de la Asociaţia Muzeul Jucăriilor. Multe dintre ele provin dinainte de „epoca plasticului și cauciucului” şi sunt confecţionate din lemn, carton, cârpe, pănuşi, tinichea. Apoi am primit veşti periodic de la organizatori, prin intermediul paginii de pe un site de socializare cu multe restricţii ale „comunităţii de utilizatori” (reclamă demascată, hehehe!). Fraţii Dumitru şi-au prezentat colecţiile pretutindeni în ţară, nu numai în muzee, ci şi în biblioteci, centre culturale, centre comerciale, mall-uri, parcuri. Ca să-i atragă pe cei mici, au început să colecţioneze carte şi reviste pentru copii, prezentate ca nişte obiecte de muzeu. Ce-i drept, o parte dintre ele au fost scanate şi pot fi răsfoite virtual pe http://muzeuljucariilor.ro. Sunt promovate şi benzile desenate prin expoziţii consacrate: „Poveşti din Bucureşti” (2015), „Istorii din `89” (2019), „Amicul copiilor” (Brăila, 2020), retrospectiva Adrian Andronic (aprilie 2021).
În ţara unde pe niciunul dintre cele trei canale ale televiziunii naţionale nu se dedică zilnic 10 minute copiilor, în care nu există o emisiune gen „1001 de seri”, este cu adevărat o realizare! Felicitări iniţiativei private dezinteresate şi ruşinică eternă samsarilor de voturi, care nu se gândesc deloc la viitor! (După alegeri, potopul!)
Astfel de idei benefice sunt din ce în ce mai necesare. 2020 şi pandemia i-au izolat pe micuţi, i-au pus să stea tot timpul cu nasul într-un monitor sau un display de telefon.
Scenariul pesimist susţine că urmaşii acestor „musculiţe lipite de ecran” nu vor mai fi interesaţi deloc de joacă, de mişcarea în aer liber, de legarea unor prietenii pe viaţă.
Abordarea optimistă cere să sprijinim fondarea unor muzee interactive, precum sunt taberele de cavaleri din Ţara Bârsei, Parcul Dinozaurilor de la Râşnov sau Experimentarium-ul timişorean de pe cheiul Begăi (situat în spatele Grădinii bănăţene). Dacă bibliotecile mari au început să aibă ludoteci (secţii unde copiii se joacă în vreme ce părinţii îşi caută cărţile), a venit timpul ca şi muzeele să echipeze un centurion sau o zână în veşminte potrivite, să-i ia de mânuţe şi să-i antreneze pe cei mici să înveţe prin joacă.
De aceea, reiau propunerea mai veche de creare a unor muzee pentru jucăuşi, poate va fi auzită de această dată.
În prima sală, s-ar putea planta un cireş aidoma celui în care s-a urcat Nică a Petrei Ciubotariului din „Amintirile” lui Creangă. Din păcate, ca să evite confuzia cu marijuana (Cannabis indica), organizatorii vor fi obligaţi prin lege să renunţe la plantarea cânepei obişnuite (Cannabis sativa). Eventual, vor sădi „iarba elefantului”, o plantă cu creştere rapidă, atât de căutată astăzi în industria panourilor aglomerate din lemn. Recoltată periodic, vânzarea ei va permite sponsorizarea unei tonete, unde doritorii vor găsi halviţe cu stafide, covrigei săraţi, bragă proaspătă şi ceai de mentă îndulcit cu miere polifloră.
În următoarea secţiune, pe un ţărm de mare, mai mulţi copii vor construi castele din nisip. Apa va fi călduţă şi de un albastru marin, fără urme de petrol sau alge roşii. Nisipul cuarţos va fi cernut cu atenţie, ca să se elimine cioburile tăioase de sticlă, dopurile metalice de bere şi „pufuleţii” de „canis merga”. Se vor adăuga pietricele cu muchiile rotunjite şi cochilii variat colorate. Valurile nu vor depăşi cincisprezece centimetri, iar briza zece kilometri pe oră. Din când în când, câte un vapor va trece pe buza orizontului şi va boncălui din goarne. La nevoie, când vor apărea semne de moleşeală, o lotcă va aduce câţiva piraţi sau nişte maimuţici.
La capătul plajei, un clovn în haine colorate ţipător îi va invita pe copii în arena circului, unde micii magicienii vor scoate iepuraşi din jobene, papagalii se vor da peste cap pe beţele cu mâner, contorsionistele vor face puntea, omul-ghiulea va țâşni din gâtul unei sticle de suc, elefanţii-stropitoare vor împroşca publicul cu apă, iar jonglerii vor împărţi portocale şi glume ca să nu rămână nimeni supărat. Câinele Mihail va cânta melodia generică din „Luminile rampei”, aplaudat de trupa de foci şi pinguini de la delfinariu.
Dincolo, lângă rondul de flori, se va întinde o păturică, unde mai multe păpuşi le vor aştepta pe fetiţe. Un dulăpior cu multe haine şi o comodă cu ceşcuţe de ceai vor constitui un decor minim. Câteva năframe vor închipui nişte mese şi un pătuţ. Accesul căţeluşilor şi pisicuţelor va fi neîngrădit. În schimb, ca să pătrundă „în căsuţă”, oaspeţii îşi vor scoate obligatoriu încălţările pe marginea păturii. Dacă se poartă civilizat, când se vor juca „am pierdut o batistuţă” vor primi câte un pupic.
Pe porţiunea de teren cu multe tufe, două echipe se vor juca „de-a hoţii şi vardiştii”. Primii îşi vor lăsa mustăţi haiduceşti şi vor călări nişte ponei închiriaţi de la circ. Cei din poteră vor purta uniformă şi vor dispune de motociclete cu girofar şi megafon. Dacă au trecut în clasa a treia şi deja cunosc literele, vor avea voie să scoată şi chitanţierul de amenzi.
Muzeul jucăuşilor va fi plin de copii cu haine murdare, pantalonaşi rupţi, genunchi jupuiţi, poate cu nişte mici vânătăi pe ici, pe colo – dar roşii în obraji, nişte micuţi vânjoşi cu pielea bronzată, cu ochii strălucitori. Ei se vor culca rupţi de oboseală şi vor visa că sunt sărutaţi de zâne atunci când mămica îi va înveli cu păturica. Şi a doua zi, când se vor trezi, vor uita de tastaturi şi console – vor începe să se joace „de-a jucăuşii”...

Autor: Györfi-Deák György