Aboneaza-te la newsletter





Parodie de Lucian Perța: Ioan V. Pop

Mai 2021

Nu te mira

 

mă tot mir cum de nu înțelegem odată că toți suntem
din țărână făcuți și vom merge în țărână,
unii pe o potecă de lumini*, dar mă tem
că cei mai mulți pe o potecă cu pietre ascuțite, până
nu se vor mai îndoi că pământul e sferic
și că între două lumini e întuneric

eu am venit în Bobota ca profesor titular
de limba și literatura română,
am revenit în satul meu natal
cu intenția de a lua copiii de mână
și, deschizându-le ochii spre cuvântul poezie,
să-i scot din noaptea în care ar fi putut să fie

așa că mă tot mir acum că, după
atâta vreme de profesorat făcut cu foc,
de ce foarte puțini se mai apleacă
asupra cuvântului, majoritatea deloc –
căutând răspunsul, am văzut că scârțâie ceva în sistem
și, până-l voi afla, voi fi oale și ulcele, mă tem!

*Cuvintele scrise cu bold reprezintă sau fac aluzie la titluri de volume ale autorului.

Autor: Lucian Perța