Aboneaza-te la newsletter





Sceptic de rezervă, în lumea poeziei

Mai 2021

Poezia a fost unul dintre subiectele des întâlnite în preocupările criticului Constantin Cubleşan. La rândul lui, cu mai multe cărţi de poezie la activ, Constantin Cubleşan este atent la lumea literară în care trăieşte. Hărnicia şi ritmicitatea scrisului acestuia se vede prin apariţiile cărţilor, CV-ul adăugând cel puţin două volume în fiecare an. Să fii atent la lumea literară şi să-ţi realizezi propriul proiect cu lucrurile importante din cetatea scrisului, să aduci în faţa cititorilor cărţile actualităţii trecute prin propria grilă, să te dedici o viaţă cercetării literaturii este deviza sub care, de ani buni, Constantin Cubleşan şi-a conturat propriul nume.
Într-o perioadă în care literatura de calitate nu-şi mai găseşte locul, în care parcă tot al doilea român scrie poezii, iar mai apoi le publică în cărţi, editurile numărându-şi doar banii şi nefăcând niciun fel de selecţie, avem nevoie de specialişti care să ne îndrume ce să citim, ca să nu ne pierdem vremea cu maculatură. Constantin Cubleşan spune limpede, în volumul „Poezia de azi pe mâine”, apărut la Editura Limes, prin sistematizarea numelor prezente în volum, că avem şi lirică de calitate doar că trebuie s-o descoperim.
În toate discursurile poetice, Constantin Cubleşan aduce în discuţie lirica ce merită să rămână nu doar azi, ci şi mâine în istoria literaturii, iar „poezia” de proastă calitate nici măcar nu o pomeneşte, ştiut fiind faptul că inclusiv publicitatea negativă rămâne prin scris. E mai corect ca numele de un nivel mediocru să rămână acolo, în bibliotecile câtorva cunoscuţi, să nu fie amintite în reviste şi cărţile de critică şi astfel ele vor trece, încet, în uitare.
De la primul poet comentat, Constantin Abăluţă, până la Dorel Vişan, trecând pe la clasicii noştri Nicolae Labiş şi Vasile Voiculescu, ne întâlnim cu poeţi din generaţii, dar şi din structuri diferite. La fiecare în parte, Constantin Cubleşan îşi exemplifică expozeul critic prin exemple de poezii şi mai ales prin identificarea noutăţilor cu care vine în literatură. Spre exemplu, pe Constantin Abăluţă îl vede „reflexiv şi candid, cu o atitudine melancolic-elegiacă faţă de evenimentele vieţii diurne”. Sunt şi titlurile prezentate pentru fiecare studiu în parte, grăitoare pentru ceea ce-şi propune Constantin Cubleşan. Astfel, ne întâlnim cu „Sceptic de rezervă” – Dumitru Cerna, „Optzecismul plat” – Romulus Bucur, „Poetul uitat” – Mircea Ciobanu, „Adoraţia tragică” – Dan Damaschin, „Un neoromantic” – Nicolae Labiş, „Poezia convertirii” – Daniel Turcea, „Poezia crepusculară” – Mircea Vaida Voevod ş.a.
 Interesant pentru cercetările mele de etnologie mi s-a părut cum priveşte poezia prin unghiul mitologic. Câte lucruri frumoase am moştenit de la străbunii noştri şi câte nuanţe pot îmbrăca acestea în lirica poeţilor buni. Îmi amintesc aici şi de poetul Valeriu Anania care a surprins rădăcinile noastre în poeziile lui, dar mai ales de Mitropolitul Bartolomeu Anania care, în Pastoralele lui dădea întotdeauna exemplu din lirica populară pe care o considera un tezaur unic în lume. În anul Centenarului naşterii, Constantin Cubleşan a editat un volum despre opera cărturarului clujean, „Bartolomeu Valeriu Anania cărturarul” (Editura Casa Cărţii de Ştiinţă), surprinzându-l în mai multe ipostaze unice în peisajul literar românesc.
Poeţii adevăraţi vibrează cu toată fiinţa prin scrierile lor. Iată ce spune criticul despre Aura Christi: „Trăieşte acut freamătul existenţial al prezenţei sale în lume prin poezie... acordându-şi expresia pură a cuvântului într-un discurs năvalnic”. Ce ai mai putea descoperi astăzi la un poet precum Nicolae Labiş, atât de comentat de-a lungul timpului? O altă abordare, un alt unghi de analiză, Constantin Cubleşan văzându-l, în poezia de după război, „ca o bornă de democraţie pe un drum deloc liniar”. La Ion Pop, criticul vorbeşte de o „melancolie seniorială”, spunând despre acesta că „îşi conduce, cu severitate calmă, verbul din cuvinte aparent plate, contând astfel pe armonia lor fundamentală pentru a da curs unor compoziţii elegiace”. Viaţa lui Vasile Voiculescu ar putea fi interpretată pe scenele teatrului, Cubleşan spunând că are „una din cele mai dramatice existenţe din literatura noastră”. Şi pentru că textul dedicat poetului este în vecinătatea celui dedicat lui Dorel Vişan, suntem siguri că renumitul actor clujean ar face un rol deosebit, mai ales că şi poezia lui (a actorului) este demnă de luat în seamă.
Să-ţi structurezi gândurile pentru fiecare eseu, să reuşeşti să-i dai un conţinut aparte, să nu te repeţi, este destul de dificil. Constantin Cubleşan, format în şcoala criticilor care vor conta peste timp în literatura română, reuşeşte şi prin această carte să mai aşeze în raftul de critică structuri remarcate în creaţia de azi.

Autor: Menuţ Maximinian