Aboneaza-te la newsletter





O lucrare de referință

Iunie 2021

Din cele mai vechi timpuri, oamenii și-au imaginat existența unui ținut paradisiac, în care pot trăi într-o fericire deplină. Un asemenea tărâm al făgăduinței este Cucania (sau Cuccagna), țara unde curge lapte și miere. În comparație cu austeritatea Paradisului biblic, acesta este un topos ce se caracterizează printr-o formidabilă abundență alimentară, locuitorii lui trăind într-o sărbătoare continuă. Spre deosebire de confrații lor din Occident, mitul Cucaniei nu i-a inspirat prea mult pe scriitorii români. În mod surprinzător, el nu este prezent nici în celebrul Dictionnaire des mythes littéraires coordonat de Pierre Brunel. Acesta se ocupă doar de un subiect apropiat, cel legat de Eldorado, faimosul oraș de aur. Cucania figurează însă în Dictionnaire des lieux imaginaires elaborat de Alberto Manguel și Gianni Guadalupi. Un capitol consistent și foarte bine documentat îi dedică și Umberto Eco în Istoria tărâmurilor și locurilor imaginare. Bibliografia problemei este foarte vastă. Povestea nu l-a lăsat indiferent nici pe celebrul pictor Pieter Bruegel cel Bătrân, care a imaginat Cuccagna, țara bunătăților într-un cunoscut tablou din 1567. 
Cu toate acestea, criticii literari de la noi s-au ocupat mai puțin de acest topos utopic. O excepție fericită reprezintă lucrarea Izabellei Bejan-Krizsanovszki, Itinerarium in Cucania, apărută la Editura Tipo Moldova în 2015. Deși a trecut aproape neobservată din cauza slabei difuzări, cartea rămâne o referință în domeniu. Mai mult, ea se găsește în prelungirea investigațiilor dintr-o altă lucrare majoră, inițial teză de doctorat, intitulată Fascinația enogastronomică în literatura română (2010). Studiul consacrat Cucaniei are două secțiuni aproximativ egale ca întindere. Prima parte, cea teoretică, reunește șase studii consistente, în timp ce a doua se transformă într-o amplă antologie de texte din cele mai importante scrieri dedicate acestui spațiu miraculos. Cartea se încheie cu o bibliografie bogată, ce tinde către exhaustivitate, în ciuda precizării că este vorba doar de o selecție.
Ideile care au stat la baza elaborării cărții au fost expuse într-un Post-scriptum. Izabella Krizsanovszki precizează că studiul reprezintă rodul unor preocupări mai vechi și foarte dragi. Demersul a fost favorizat și de interesul limitat al criticilor literari români față de acest subiect fascinant, concretizat în observații sporadice și fragmentare. Este vorba de exegeți precum G. Călinescu, Mircea Vaida, Ovidiu Papadima, Ovidiu Bîrlea. Printre autorii unor studii mai consistente sunt menționați Al. Ciorănescu, George Achim și Bogdan Crețu. Drept consecință, lucrarea are o vădită intenție reparatorie, încercând să compenseze lipsa de interes a cercetătorilor români față de această temă captivantă. Parcurgerea unei bogate bibliografii străine i-a facilitat autoarei accesul la un amplu tezaur cultural, îndeosebi medieval. Mai mult, ea a permis sistematizarea unui vast material existent în creațiile literare, muzicale și iconografice ale Cucaniei. Exegeta urmărește originea, destinul, configurația, proteismul și mutațiile suferite în timp de acest motiv literar. Reprezentările lui sunt urmărite atât în literatura universală, cât și în cea română. Atenție se acordă și terminologiei, destul de imprecisă în limbajul critic autohton. Până la urmă, autoarea studiului optează pentru forma autohtonizată Cucania și derivatele ei. 
Izabella Bejan-Krizsanovszki relevă meritele lui G. Călinescu în introducerea conceptului în critica literară românească atunci când analizează Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu. Faptul nu este întâmplător, având în vedere studiile urmate de reputatul istoric literar. Reputatul istoric literar este urmat și de alți exegeți, precum Mircea Vaida sau Ovidiu Papadima.
Minuțioasa exegeză teoretică este urmată de o amplă antologie de scrieri din literatura română și universală, intitulată Cucania redivivus (Appendix). Fapt important, textele sunt precedate de niște competente introduceri, având menirea să contextualizeze fragmentul în interiorul operei și al problematicii discutate. Din literatura universală, Izabella Krizanovski se oprește, printre altele, la Istoria adevărată de Lucian din Samosata, Carmina Burana, unde apare prima mențiune scrisă cunoscută a Cucaniei, Le fabliau de Cocagne, The Land of Cokaygne, Decameronul de Boccaccio, Textul L, Das Narrenschiff de Sebastian Brant, Ger de Burchiello, Storia di Campriano contadino, Il Chaos del Triperuno de Teofilo Folengo, Das Schlaraffenland de Hans Sachs, Gargantua și Pantagruel de Fran`ois Rabelais, Capitolo di Cuccagna, Piazza universale di tutte le professioni e i mestieri de Tommaso Garzoni, L`isola di Cuccagna de Quirico Rossi, Pentameronul de Giambattista Basile, Il paese della Cuccagna de Goldoni-Galuppi, Călătorie în Italia de Johann Wolfgang Goethe, Juliette sau deliciile viciului de Marchizul de Sade, Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor de E.T.A. Hoffmann, Prada de Émile Zola, Pinocchio de Carlo Collodi, Orașul fericit de William Butler Yeats etc.
Din păcate, capitolul dedicat literaturii române este mult mai sărac. Textele selectate aparțin următoarelor opere: Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir, Țiganiada de Ion Budai-Deleanu, Frații Jderi și Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă de Mihail Sadoveanu, Femeie, iată fiul tău de Sorin Titel, Clopotul scufundat de Livius Ciocârlie, În țara lui Mură-n gură de Nina Cassian, Levantul de Mircea Cărtărescu.   
Bogăția textelor reușește să exprime foarte bine cât de viu este mitul Cucaniei în literatura universală, dar ilustrează și ecourile lui în literatura română. Având în vedere absența studiilor de anvergură din critica literară românească, lucrarea realizată de Izabella Bejan-Krizsanovszki se transformă într-o fascinantă incursiune într-o „spectaculoasă Terra Beatitudinis”. 

Autor: Gheorghe Glodeanu