Aboneaza-te la newsletter





De la „fiu de Domn” la „băiat de bani gata”

Iunie 2021

Accentuarea pe ultima silabă și recunoașterea lui bei, termen întâlnit și explicat, până mai ieri, în bibliografia școlară (N. Filimon – Ferească Dumnezeu bei-mu, zise Dinu, I. Creangă – Cerbul se culca acolo pe loc și dormea cât un beiu, G. Coșbuc – Văzut-au și beii că fuga e bună), i-au ajutat pe mulți cititori/ascultători să încadreze substantivul beizadea în șirul cuvintelor de origine turcă (precum basma, bidinea, para). Precizări etimologice a adus Al. Graur în Cuvântul înainte al Dicționarului de cuvinte călătoare (Albatros, București, 1978, pp. 7-8). Aplecându-se asupra celor 14 elemente de origine turcească pe care le-a admis în fondul principal lexical al limbii române, Al. Graur a observat că numai cinci sunt originare turcești (chior, ciomag, hal, para, soi), celelalte fiind împrumutate de turci de la arabi (cafea, chef, chirie, cântar, moft, tăbăci) și perși (dușman, murdar, zor). Constatând că și cuvintele primite de limba română din polonă sunt și acolo, de cele mai multe ori, împrumutate din alte părți, că în engleză cuvintele luate din franceză fuseseră luate de francezi din alte limbi, Al. Graur a ajuns la concluzia că „se împrumută cuvinte împrumutate”.
Între cuvintele pentru care limba turcă a servit românei numai ca intermediar se află și beizadea care este înregistrat în DA ca „învechit”. Substantivul este format din tc. bey „domnitor” și pers. zādä „născut, fiu”, așadar el denumea un „fiu de domn” așa cum se desprinde, bunăoară, din paginile Letopisețului lui Ion Neculce: [Constantin Cantemir] „ave doi ficiori, beizadele, pre Antiohie și pre Dumitrașco…”. Fiindcă „îi era ficiorul la Poartă zălog, Antiohie-vodă beizadeoa”, domnitorul trebuia să fie atent la stabilirea relațiilor cu vecinii. Nu toți fiii de domnitori erau preocupați de soarta domniei, unii…, după cum citim într-o altă pagină din Letopisețul lui Ion Neculce, cea referitoare la domnia lui Antonie Ruset: „Fost-au și feciorii lui Antonie-Vodă desmierdați, fără de frică; umbla pin țară cu mulți feciori de mazâli nebuni, strânși cu dânșii, de făceau multe giocuri și beții și nebunii prin târguri și prin sate boierești, de luau femeile și fetele oamenilor cu de-a sila de-și râdeau de dânsele, ce nu numai a oameni proști, ce și a oameni de frunte și de cinste”. Indulgența tatălui („Și deși oblicea Antonie-Vodă, încă nu le zicea nimică și nu-i certa cu cuvântul, ca un părinte ce le era”) avea să-l coste tronul pe domnitor, căci va fi pârât de boieri la poartă și își va sfârși viața în „sărăcie și cazne”. Ba mai mult, „păcatul și osânda” cad și asupra urmașilor: „și feciorii lui la mare lipsă au agiuns”. Destinul unuia dintre feciorii lui Antonie Ruset, ne gândim la beizade Alecu Ruset, cititorul îl poate descoperi în paginile romanului Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă (1929), a cărui sursă de inspirație o constituie cronica și legendele lui Ion Neculce. Unul din firele epice ale romanului urmărește dragostea nefericită a lui Alecu Ruset pentru Catrina, fata domnitorului Duca. Ultimele „nebunii” ale prințului (încercarea de a o răpi cu forța pe domniță și cea de a împiedica desfășurarea nunții scoțându-l pe viitorul ginere noaptea din pat) îi vor aduce sfârșitul sub buzduganul lui Duca. 
Sextil Pușcariu, în Limba română, I, Privire generală, p. 315, referindu-se la evoluțiile semantice petrecute pe teren românesc, notează faptul că „multe turcisme au primit la noi o notă glumeață sau batjocoritoare”. Exemplelor menționate de lingvist marafet (în turcește „știință, talent”), tertip (în turcește „proiect, plan”) li se poate adăuga și beizadea, fiindcă acesta, astăzi, înseamnă „copil de bani gata”. În DA expresia fecior de bani gata este explicată astfel: „copil de oameni avuți, din părinți bogați, cheltuitor, risipitor” (s. v. fecior). Sunt „onorați”, azi, cu titlul de beizadea fiii altor „domni” aflați în fruntea bucatelor (politicieni, primari, parlamentari, parveniți) care, ajunși în fața justiției pentru faptele lor „vitejești”, sfidează cu aroganță legea, mizând totul pe… puterea de cumpărare a părinților. Poate că în viitoarele dicționare, beizadea va fi ilustrat și cu citate din publicistica actuală, în care termenul este folosit doar cu nuanță ironică.

Autor: Gheorghe Moga