Aboneaza-te la newsletter





Șase decenii; e mult, e puțin?

Iunie 2021

Dacă s-ar învrednici vreun temerar de bună credință să inițieze un eseu inedit având drept temă Timpul, îl intuiesc în fața unui impact al surprizei marcate de realitatea mult prea ades agresivă: dificultatea de a mai fi original în afara calculelor matematice, a artelor plastice și a muzicii (cele trei limbaje universal-terestre care nu au nevoie de translatori) este facil perceptibilă; bănuim că poeții, filosofii și teologii istoriei milenare a culturii au cam epuizat paleta interpretărilor îmbelșugat acoperite de această „enigmă”!
Noi, ceilalți, vorbim în maniere diferite despre Timp, în funcție de posibilități genetice sau doar sociale moștenite, așa cum am fost informați și educați să-l identificăm. Câți și cât știm, bunăoară, despre dihotomia antinomică Timp cosmic – Timp terestru (pentru a „glumi” oximoronic)? Se fac aprecieri conotativ distractive prin speculațiile naive ale emițătorilor. Oarecum, de același statut pot fi intuite comemorările și aniversările, în asociere cu epitete și/sau metafore iscate, cu mai mult sau mai puțin har, să sprijine persuasiunea. Slabi cum suntem, o parte dintre noi ne amăgim că am putea deveni nemuritori, doar pentru că, înzestrați cu haruri mai numeroase decât semenii noștri, lăsăm prezumtivei posterități roadele eforturilor, a frământărilor sacrificiale, a speranțelor unui viitor cât de cât previzibil și, da, pendulăm între stoicism și epicureism. Și, chiar dacă voi fi taxat de rea-credință, trebuie să-mi manifest uneori doza de scepticism, sau atemporalitate, afirmând că istoria, trecutul, nu le-a slujit la nimic oamenilor, de prea multe ori. Apoi să mă alătur epicureicilor; sunt pe timp ce trece prins de teoria Prezentului continuu. Carpe diem! Bate fierul cât e cald! Ajutat, poate, doar de Trecutul recent! Și atunci...
Gaudeamus igitur! Să ne imaginăm că am fi pe la mijlocul lui Cireșar, 1961 (primul an al deceniului șapte, secolul al douăzecilea). Comuna urbană Jibou pierduse cu doi ani înainte, la o restructurare administrativ-te-ritorială, calitatea de reședință de raion în favoarea orașului Zalău. Însă jibouanii trăiau agitația unui eveniment istoric inedit. Prima promoție de absolvenți ai Școlii Medii Mixte (azi, Liceul Teoretic „Ion Agârbiceanu”), marcați de emoție, pregăteau scenariul festivității de absolvire, mândri de a fi primii. Din cei patruzeci și trei, care și-au început studiile liceale în toamna anului 1957, rămăseseră douăzeci și nouă. Ceilalți paisprezece, fie se transferaseră la alte licee, fie se retrăseseră, fie se îmbolnăviseră și, după perioada mai lungă de spitalizare, reveniseră să-și continue studiile cu promoția următoare. Dar au sosit, prin transfer de la alte unități școlare din județ, la începutul celui de-al treilea an de studii, șase noi colegi, fiind împreună cu majoritarii „statornici” la Sărbătoarea Absolvirii. Pe platoul amenajat în curtea interioară a Castelului Wesselényi-Teleki (transformat în unitate școlară cu Internat-Cămin), treizeci și cinci (35) de tineri răspunseseră atunci „prezent” la ultimul apel din catalog, citit de profesorul Titus Virgil Budu, dirigintele unicei clase de absolvenți ai primei promoții, care urmau să se prezinte pentru Examenul de Maturitate la Zalău, în clădirea Școlii Medii „Goga-Ady”, azi Colegiul Național „Silvania”. Au trecut de atunci șaizeci de ani! E mult, e puțin?
Pentru cei interesați, voi face acum apelul și, ca în urmă cu cincizeci de ani, la întâia revedere programată sub jurământ de „fidelitate” (10 ani de la absolvire) am să adaug și profesia, ori îndeletnicirea, și cum, sub „emblema” căreia au contribuit la propășirea neamului, la emanciparea proprie, precum și a poporului (vă sună cunoscut?), nu înainte de a menționa adevărul că toți au venit pe lume în anii celui de-al doilea război mondial (1940-1944):
[Bârnea Ana] – voia să devină profesor de educație fizică; n-am reușit să aflăm nimic despre ea, n-am mai întâlnit-o, sau, dacă s-a întâmplat, n-am recunoscut-o, Bodea (Oros) Doina – profesoară de limba și literatura română, s-a pensionat de la Școala Gimnazială „Octavian Goga” din Jibou, Bodea Ludovic (fost Õsek) – medic veterinar, s-a mutat în Ungaria, Bota Ioan – profesor de istorie-geografie, Cernucan Ioan – inginer energetician, a fost până la moartea-i prematură Director al RENEL Brașov, Chiș (Bica) Șarlota – învățătoare, Cosma (Lupșa) Maria – învățătoare, [Crișan (Mureșan) Maria] – profesoară de chimie, decedată la scurt timp după căsătorie, Daroczi (Pista) Maria – funcționară, n-am mai întâlnit-o după aniversarea la 10 ani de la absolvire, Ghimbuluț (Dan) Onoria – cadru medical secundar, Gherman (Bărdașu) Ludovică – cadru medical secundar, Gorun Radu-Daniel – inginer minier, a fost director al IJCL Sălaj și, pentru scurt timp, după 1989, Primarul municipiului Zalău, [Jecan (Furdui) Victoria] – farmacistă, nu a participat la nici o întâlnire aniversară, Lolici (Roman) Cornelia – funcționar, secretar șef al Liceului de Telecomunicații din Baia Mare, Lupșa Ștefan – inginer horticol, Director al Fermei Horticole din Șomcuta Mare, MM, apoi al Fabricii de conserve de legume și fructe din Baia Mare, Miclea Radu – profesor de geografie la Hida, apoi specialist hidrolog, la Direcția Apelor Române Ialomița, prof. dr. Mândru Gheorghe – matematician, cadru didactic universitar la Universitatea Politehnică din Cluj-Napoca, Molnár (Păușan) Éva – cadru medical secundar, Moș Gheorghe – funcționar, Mureșan (Bacociu) Ana – economist contabil, Mureșan Emil – inginer agronom în județul Botoșani, apoi Șef de Fermă agro-zootehnică la Jibou, Mureșan (Rusu) Felicia – cadru medical secundar, Mureșan Nicolae – ofițer de poliție, a fost Comisar-șef al Serviciului Județean de Evidență a populației Satu Mare, Pintea Rodica – profesoară de istorie și geografie, Pop Alexandru – inginer proiectant-șef energetician, în Brașov, Pop Constantin – economist cu studii superioare, contabil șef la Întreprinderea de Materiale izolatoare Turda, apoi la Spitalul Municipal de Urgență, [Pop (Bădoi) Maria] – profesoară de istorie și geografie, Pop Teodor – profesor de biologie, Inspector la Direcția Județeană a Cooperativei de Consum Sălaj, Sabo Ioan – cadru didactic auxiliar, funcționar, comerciant, Sână (Borcilă) Rozalia – profesoară de limba și literatura română, bibliotecar universitar, Szabó (Kasza) Éva – funcționar, [Șerban (Savu) Maria] – profesoară de limba și literatura română, Taloș Cornel – profesor de istorie, Tăutan Viorel Gheorghe – profesor de limba și literatura română, actor, scriitor, Teglaș Irina – medic pediatru. 
În decursul celor șase decenii, Timpul și-a oprit măsurătoarea pentru optsprezece dintre noi, „cei din linia întâi”. Ceilalți cincisprezece, care mai respirăm aer terestru, suntem răspândiți, la această dată, prin Transilvania și Ardeal (Cluj-Napoca – 3, Turda – 1, Zalău – 3, Jibou – 5, Voivodenii Mari - Bv. – 1, Bistrița - 1 și Someș Guruslău – Sj. – 1). 
Dacă cineva ar dori să organizeze o Aniversare a celor șase decenii de la absolvirea studiilor liceale de către prima generație de elevi ai liceului jibouan, invitându-i pe toți cei unsprezece (11) veterani care mai măsoară cu pașii timpul rămas până la „marea trecere”, i-ar fi aproape la fel de „facil” precum celui care ar avea nesăbuința să creadă că poate scrie un eseu inedit având ca temă Timpul. 

Notă: Numele subliniate aparțin celor care au plecat în cealaltă parte a vieții, iar cele aflate între paranteze drepte sunt ale colegilor pe care nu i-am mai întâlnit de la terminarea studiilor liceale. 

Autor: Viorel Gh. Tăutan