Aboneaza-te la newsletter





Ion Pop – 80

Iunie 2021

POP, ION (Ioan) V. (n. 1 iulie 1941, Mireșu Mare, jud. Maramureș), poet, critic și istoric literar, editor și traducător. Membru corespondent al Academiei Române din 26 noiembrie 2015. A urmat cursurile Facultății de Filologie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1959-1964), unde, în 1971 și-a susținut și teza de doctorat în filologie Avangardismul poetic românesc. A desfășurat o bogată activitate didactică în cadrul Facultății de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca: preparator (1964-1966), asistent (1967-1971), lector (1972-1989), profesor (1990-2007); din 1994 a condus peste 30 teze de doctorat. Între 1973 și 1976 a fost asistent asociat la Universitatea Paris III-Sorbonne Nouvelle. Între 1990 și 1993 a deținut funcția de director al Centrului Cultural Român din Paris, iar între 1996 și 2000 pe cea de decan al Facultății de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A debutat în 1959 cu versuri în revista „Steaua”. Numele său este legat de gruparea și revista „Echinox”, apreciată drept una dintre grupările literare românești cele mai dinamice, o autentică școală pentru tinerele generații de scriitori și filosofi. Este autorul unei opere impresionante de poezie, critică și istorie literară, eseuri, publicistică etc. Din poezia sa au fost traduse două culegeri în limba franceză şi una în limba vietnameză, publicate la edituri din Franţa (1993, 2001, 2005). Alte traduceri au apărut în antologii şi reviste din Belgia, Franţa, Italia, Spania, Statele Unite ale Americii. A realizat ediții critice din scrierile lui Ilarie Voronca, Ștefan Roll, Urmuz, Gellu Naum, Gherasim Luca, Sașa Pană, Mircea Zaciu. S-a remarcat și ca traducător, tălmăcind din creațiile lui Georges Poulet, Jean Starobinski, Eugène Ionesco, Gérard Genette, Tristan Tzara, Tzvetan Todorov, Paul Ricœur, Benjamin Fondane, Paul Morand. 
Doctor honoris causa al Universității „Petru Maior” din Târgu Mureș (2009). Membru al Uniunii Scriitorilor, al Asociației de Literatură Generală și Comparată din România, al Societății de Studii „Benjamin Fondane” din Paris și Tel-Aviv, membru permanent al juriului pentru Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”. A fost distins cu premii ale Uniunii Scriitorilor din România (1973, 1979, 1985, 2001, 2003, 2011, 2013), Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române (1985), Premiul Național „Tudor Arghezi” pentru critică (2012), Premiul Naţional de Literatură al Uniunii Scriitorilor din România (2013), distincția „Les Palmes Académiques” acordată de Ministerul francez al Culturii (2001). În 2000 a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Ofițer (acad-cluj.ro).

 

Zăpadă pe un scaun

 

Nu s-a întâmplat mai nimic.

Doar că lângă scaunul pe care stam, 
așteptând pe peronul gării,
pe alt scaun au început să se strângă
foarte încet, aproape temându-se,
fulgi ușori de zăpadă.
 
Fără contururi, fără un chip anume,
se-alcătuia alături Cineva, –
nu mai eram chiar singur.
 
Se afla – simțeam aproape temându-mă –
foarte mult Cineva
în acel Nimeni alb, pe care
o clipă
îl puteam chiar pipăi.
 
Fără să știu de ce, am adunat
cu palma caldă stratul alb și rece
ce-n pumnul strâns, firește, s-a topit, –
n-a mai rămas nimic din el decât un abur
și-apoi nimic.
 
Dar am știut atunci
că însuți Tu ai stat un timp pe scaun,
că marea judecată începuse.
 
(Elegii în ofensivă, 2003)