Aboneaza-te la newsletter





Arca poeziei: Czeslaw Milosz (1911-2004)

Iulie 2021

Poet, eseist, romancier și traducător polonez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1980. Își petrece tinerețea pendulând între ținutul natal și Paris. Dezgustat de dictatura comunistă, în 1951 rămâne în Franța, iar în 1960 emigrează în Statele Unite, unde își începe cariera de profesor de literaturi slave la mai multe universități. Univers liric cu numeroase accente autobiografice. Analizează totalitarismul și impactul său asupra intelectualității în eseul filozofico-politic Gândirea captivă.

 

 

Doamnă, Tu
 
Doamnă, Tu, care te-ai arătat copiilor la Lourdes și Fatima,
 
Cel mai mult așa cum spun copiii, i-ar fi uimit
frumusețea Ta, nepereche.
 
Dorind să amintești că frumusețea
e-o componentă a lumii.
 
Ce pot să confirm, fiindcă-am fost la Lourdes
ca pelerin, la grotă, când râul cântă
și pe cerul curat, peste munți, se vede un ciob de lună.
 
Stăteai, spun cei mici, deasupra unui tufiș,
dar tălpile Tale se ridicau aproape cu zece centimetri
deasupra tufei.
Aveai trup nu de nălucă, ci de materie nimbată
și ți se puteau vedea nasturii rochiei Tale.
 
Ți-am cerut o minune, dar eram, de fapt, conștient
 
Că vin de unde sanctuarele Tale servesc
întăririi iluziei naționale, evadării
sub protecția Ta, zeiță păgână,
în fața năvălitorilor.
 
Iar prezența mea aici era tulburată
de datoria de poet, nedemnă de lauda serbărilor populare.
 
Dar vrea să rămână credincios intenției Tale nepătrunse
 
De-a Te arăta celor mici din Lourdes și Fatima. 
 
(Traducere de Passionaria Stoicescu și Constantin Geambașu, în vol. Podul de catifea, Editura Art, București, 2012)

Autor: Czeslaw Milosz