Aboneaza-te la newsletter





Filmografiile Simonei: Balloon (2018)

Iulie 2021

Gen: dramă/ istorie/ thriller  
Durată: 2h 5min
Regizor: Michael Bully Herbig 
Scenarist: Kit Hopkins, Thilo Röscheisen, Michael Bully Herbig 
Roluri principale: Friedrick Mücke, Karoline Schuch, David Kross, Thomas Kretschmann
Filmat în: Germania
Limbă care se vorbește în film: germana
Premii și nominalizări: filmul a fost nominalizat la Film Award in Gold, categoriile Best Sound și Cea mai bună muzică de film și a câștigat la categoria Best Production Design premiul juriului la Festivalul de Film Jefferson State Flixx Fest, premiul publicului la Festivalul Internațional de Film de la St. Louis, dar și la Whasington DC Filmfest


Miezul acestui film se regăsește într-una din replicile filmului: pentru libertate se riscă orice, iar gândul acesta îl vor înțelege cel mai bine aceia dintre noi care au trăit într-un context oprimant. Desigur, o generație în urmă încă păstrează memoria nealterată a unui comunism, în care a părăsi spațiul controlat al Patriei era un risc asumat, pentru care nu plătea doar un individ, ci și toți aceia din proximitatea sa. Aceeași generație cunoaște forma șoptită, aluzivă, a unor adevăruri periculoase și gradul general de neîncredere în omul de lângă noi care, sub masca unei false prietenii sau a bunei vecinătăți, ar fi putut să fie biletul sigur spre o cameră întunecată și rece de închisoare. Dar o viață fără libertate tot o formă de claustrare este. Familiarizați cu propria noastră traumă istorică, am putea găsi în filmul pe care îl propun oglindiri de ape recognoscibile și nu mai puțin emoționante.
Filmul spune povestea a două familii dintr-un Thüringen, care în 1979 se afla în partea de est a Germaniei. Din lecțiile de istorie ne amintim poate cum, după încheierea celui De-al Doilea Război Mondial, teritoriul german a fost împărțit în patru zone de influență. Cinci dintre statele germane de astăzi au trecut administrativ sub tutela sovietică, iar Berlinul a fost, la rândul său, divizat printr-un zid care avea de-o parte și de cealaltă două realități complet diferite. Fragmente din zidul care a căzut în 1989 se mai găsesc și astăzi în Galeria de Est a orașului și sunt pline de graffiti. Acele graffiti-uri existau și atunci, chiar dacă nu în forma actuală, ca o explozie de protest colorată de partea republicii federale. De cealaltă parte însă, zidul era gri, apărat de sârmă ghimpată și de mine de teren. Soldații trăgeau fără milă în cei care ar fi încercat să treacă dincolo și urmele lor se văd și astăzi în plăcuțe mici, cuprinse în pavajul mărunt, peste care turiștii moderni calcă grăbiți. Așadar, filmul ilustrează nu doar o realitate amară, ci și povestea reală a uneia dintre cele mai spectaculoase evadări: într-un balon.
Distanța pe care familiile Strezlyk și Wetzel trebuie să o parcurgă pe calea aerului pentru a trece granița e de 25 de kilometri. Dar lucrurile nu sunt atât de simple într-un stat controlat politic și în care oricare mișcare e supravegheată. Peste drum de casa familiei Strezlyk locuiește un ofițer Stasi, iar Peter (Friedrick Mücke) și Doris (Karoline Schuch) înțeleg că demersul lor i-ar putea costa nu numai viața lor, ci și pe aceea a copiilor. Mai mult decât atât, ei înțeleg că odată cu hotărârea luată, ei își lasă în urmă părinții bătrâni pe care poate n-au să-i mai revadă vreodată. Tensiunea se construiește permanent atât în secvențele în care soțiile, sub privirea mereu bănuitoare a vânzătoarelor de magazin, adună bucăți de material pe care Wetzel le coase neîntrerupt pentru a confecționa partea de pânză a balonului, dar și acelea în care ei înfruntă suspiciunea vecinilor, a celorlalți părinți de la serbarea școlară, a educatoarei care primește informații de la unul dintre copii care știe că acasă ceva se petrece și care mărturisește naiv o parte din plan într-o prezentare la grădiniță. Atunci când balonul este gata, soții Wetzel ezită, lăsându-și prietenii să încerce evadarea pe cont propriu. Din nefericire, construcția este șubredă și balonul se prăbușește foarte aproape de graniță. Soții Strezlyk sunt nevoiți să-și ascundă urmele, rănile și să încerce să ajungă acasă pretinzând că nu s-a întâmplat nimic, dar pe urmele lor, detectivistic și folosindu-se de câteva detalii de la locul prăbușirii și din ce în ce mai aproape sunt ofițerii Stasi conduși de Oberstleutnant Seidel (Thomas Kretschmann). Presiunea se dublează, iar o nouă încercare aduce din nou cele două familii față în față.
Michael Bully Herbig este considerat unul dintre cei mai de succes cineaști germani. El reușește să aducă în fața publicului o poveste nepretențioasă și emoționantă, un tribut adus celor mulți care, în pofida unor șanse minime, au căutat drumul spre libertate. Pelicula este o reflectare credibilă a anilor ’70 și o șansă de a privi ca-ntr-un ochean întors la ceea ce ne face să fim oameni și neoameni. Alături de Good Bye Lenin! din 2003, filmul poate servi mai ales ca lecție de istorie. A privi în urmă înseamnă uneori a realiza ce-ți stă înainte dacă deciziile rămân neschimbate. Pentru toate aceste motive, dar și pentru jocul actoricesc fără cusur, îl recomand.

Autor: Simona Ardelean