Aboneaza-te la newsletter





Personalități interbelice care au vizitat Zalăul

Iulie 2021

După Marea Unire, în perioada interbelică, Zalăul a fost vizitat de personalități de prim rang ale culturii și politicii românești, precum Nicolae Iorga, Constantin Daicoviciu, generalul Traian Moșoiu, Ion Mihalache, Monseniorul Andrei Cassulo etc. Cu această ocazie, au susținut diferite conferințe, pe teme culturale, religioase sau politice, în special în Sala Teatrului orășenesc, așa cum i se spunea la momentul respectiv sălii Transilvania.
Una dintre marile reforme ale statului român, promisă de regele Ferdinand I al României încă din timpul războiului a fost reforma agrară, cea mai radicală din Europa, la momentul respectiv, adoptată acum o sută de ani, în 1921.
Venind la putere, în ianuarie 1922, guvernul liberal a inițiat, în special prin ministrul Agriculturii și Domeniilor, Alexandru Constantinescu o acțiune de propagandă politică, străbătând țara în lung și lat, pentru înfăptuirea „primei împroprietăriri” în fiecare județ. Astfel, în ziua de 23 septembrie 1922 a venit și rândul județului Sălaj, prima împroprietărire făcându-se în localitatea Unguraș (azi Românași).
În drumul lor spre Românași, conform programului serbării, distinșii oaspeți au fost primiți în gara din Zalău, cu fastul cuvenit, de către autoritățile județene, „luând parte și o mare mulțime de inteligență și popor din oraș și provincie”. Din delegația ministerială făceau parte Alexandru Constantinescu, ministrul Agriculturii și generalul Traian Moșoiu, ministrul Comunicațiilor și apoi al Lucrărilor Publice, în guvernul condus de Ion I. C. Brătianu1, responsabil al organizațiilor PNL din Sălaj și Bihor. Erau însoțiți și de către parlamentarii liberali sălăjeni, Emil Bran, senator, și dr. Emil Lobonțiu, deputat. Au fost întâmpinați de către prefectul județului Sălaj, dr. Iulian Andrei Domșa, care îi salută și îi asigură de „recunoștința poporului”, mulțumind „în termini elogioși” guvernului liberal, care începea punerea în practică a reformei agrare. Din partea Primăriei orașului Zalău, au fost întâmpinați de către dr. Augustin Pintea, jurisconsult, după care ministrul Agriculturii le răspunde, spunând că uită de greutățile întâmpinate de lungile călătorii prin țară, „când se gândește la poporul care ajunge la glia mult așteptată și lui atât de dragă, la acel popor al cărui vitejie e scrisă cu slove de aur pe paginile istoriei, și al căruia hărnicie l-a făcut să trăească și să să susțină pe aceste plaiuri după suferință milenare”.
Din gara Zalăului, delegația ministerială s-a deplasat în localitatea Unguraș, unde a avut loc festivitatea primei împroprietăriri, după care s-au deplasat la Carei, județul Satu Mare (iar din 1925 a trecut la Sălaj), tot pentru a realiza prima împroprietărire.2
La cinci ani de la trecerea liniei demarcaționale de către Armata Regală Română, în orașul Zalău a fost organizată o mare serbare, la care au luat parte toate comunele din județ, precum și generalul Traian Moșoiu, care era văzut ca eliberatorul județului Sălaj. Astfel, în data de 17 aprilie 1924, generalul Moșoiu, ministru în guvernul Brătianu, era întâmpinat în gara Zalău de către primarul orașului, dr. Nicodim Cristea.3
Presa vremii consemnează că deși serbările erau programate să înceapă la ora 10, „totuș încă des de dimineață se observă pe străzile Zălaului o neobișnuită voiciune și agitație. Din toate părțile veneau plugari îmbrăcați de sărbătoare, cari se amestecau cu orășenii curioși. Tot orașul era îmbrăcat în tricolorul național. În mijlocul pieței se ridica o tribună mare încăpătoare împodobită cu ramuri verzi. Pe drumul dinspre gară erau două porți triumfale”.
În jurul orei 9, în gara din Zalău sosește trenul ministerial, din care coboară, „eroul zilei”, generalul Moșoiu, „viguros, plin de viață”. Era însoțit de către generalul Gorsky, prefectul județului Sălaj, dr. Iulian Domșa, prefectul județului Solnoc-Dobâca și de către maiorul Iliescu. Primarul orașului Zalău l-a „bineventat pe înaltul oaspe”, care a răspuns că vine întotdeauna cu mare bucurie sufletească în Sălaj, „căci vede din înaintarea acestui județ renumit cum sângele nevinovat al soldaților români vărsat pe acest sfânt pământ, nu s-a vărsat în zădar”.
De la gară, convoiul s-a deplasat în piață, unde s-a oficiat o slujbă de mulțumire. La tribuna oficială au luat loc generalul Moșoiu, generalul Gorski, prefecții de Sălaj și Solnoc-Dobâca, parlamentarii liberali de Sălaj, Emil Bran și Emil Lobonțiu, primarul Zalăului și toate „notabilitățile județului”. De asemenea, în public se observă „o frumoasă cunună de doamne și domnișoare”. Serviciul divin a fost oficiat de către protopopul ortodox Remus Roșca, iar răspunsurile le-a dat corul Casinei române din Zalău. La sfârșitul Te-Deum-ului a vorbit protopopul Traian Trufașiu, care „preaslăvește însemnătatea zilei cu un elan oratoric de admirat. Din glasul puternic al părintelui Trufaș auziai plângând durerile și suferințele trecutului, eroizmul zilelor de încercare, extazul clipelor mântuirei și nădejdea în măreția unui viitor mai ales”. Discursul a stârnit emoții și îndelungi urale. A luat apoi cuvântul generalul Moșoiu, care spune că el se considera ca un „mic rob al neamului românesc” și că nu și-a făcut decât datoria: „Dreptatea a fost cu noi – spune el –, Dzeu sfântul ne-a dat tărie brațelor și ajutorați de aceste puteri cerești poporul românesc a putut să fie iarăș stăpân pe pământul său”.4 A urmat apoi intonarea Imnului Regal, de către orchestra militară și defilarea armatei.5
La ora 11, în Sala Teatrului orășenesc a fost organizat un program artistic. Discursul festiv a fost rostit de către Cornel Pop, directorul școlii normale de băieți din Zalău, care face un excurs istoric al luptelor duse de armata română pentru eliberarea Sălajului.6 Înainte de conferința susținută de Cornel Pop, primul punct din program a fost cântecul „Treceți batalioane române Carpații”, executat de către Corul școlii normale, iar după conferință a urmat orchestra Batalionului 7 Vânători de Munte din Zalău și poezia lui Moșoiu, scrisă de Petre Dulfu, recitată de către învățătorul-director al școlii din Buciumi, Ioan Știrbu, poezie „frumoasă, cu cugetul actual pentru aceste serbări, precum și predarea artistică au secerat aplauze frenetice”. Tot dedicată „eroului zilei”, a fost și „Doina lui Moșoiu”, executată de către Corul școlii normale, urmată de poezia „Pui de lei”, recitată de către elevul școlii de aplicație, Remus Roșca.7 Un alt moment artistic deosebit l-a constituit „frumosul joc al părinților noștri”, care se numea „Romana”, nelipsit de la acțiunile culturale organizate de către despărțământul sălăjean al Astrei înainte de Marea Unire. El a fost pus în scenă de către elevele școlii medii din Zalău, după care corul liceului „Wesselényi” face o plăcută surpriză cântând, acompaniat de orchestra lor, Imnul Regal al României, cu care s-a încheiat serbarea.
La ora 13, în sălile restaurantului „Ridwald” a fost organizat un banchet, la care au participat aproximativ 300 de persoane, în cadrul căruia s-au ținut numeroase „toasturi” în cinstea Familiei Regale, guvernului, generalului Moșoiu etc.
După banchet a urmat iluminația orașului și retragerea cu torțe, generalul Moșoiu plecând a doua zi la Satu Mare, unde a avut loc o serbare similară cu cea de la Zalău.8
Generalul Traian Moșoiu a vizitat Zalăul și în vara anului 1925, după cum aflăm dintr-o telegramă trimisă prefectului județului Sălaj, Iulian Andrei Domșa, de la Govora, la 3 august: „Sosesc sâmbătă opt august cu trenul la Zalău”. Tot în luna august mai era anunțată vizita mitropolitului Blajului, I.P.P. Vasile Suciu la Buciumi, la sfințirea bisericii.9 În acest context, prefectul județului Sălaj, Iulian Domșa îi convoacă în biroul său, chiar a doua zi, 4 august, ora 12, pe toți șefii de deconcentrate și instituții, „pentru desbaterea unor chestiuni referitor la aranjarea solemnităților cuvenite primirii Înalților oaspeți anunțați pentru luna august”. Telegrama a fost trimisă următoarelor persoane și instituții: președintelui Tribunalului, comandantului Batalionului 7 Vânători de Munte, Administrației financiare, primarului orașului, revizorului (inspectorului general) școlar, directorului Școlii Normale, directorului Liceului de stat, comandantului Companiei de Jandarmi, consilierului agricol, șeful Serviciului de Poduri și Șosele, șeful Gării, șeful Ocolului Silvic, primpretorului plasei Zalău, protopopului ortodox Remus Roșca și protopopului greco-catolic Traian Trufașiu.10
Printr-o telegramă urgentă, la 6 august 1925, prefectul județului îi anunța și pe parlamentarii liberali de Sălaj, respectiv senatorul Emil Bran și deputatul George Pop, încheind cu următoarele: „Vă rog cu insistență a lua parte la primirea Înalților oaspeți anunțați fiind și ceilalți parlamentari ai județului”.11
În anul 1926, sfârșindu-se guvernarea liberală, regele Ferdinand l-a desemnat în funcția de prim-ministru pe generalul Alexandru Averescu, deși indicațiile electoratului erau către Partidul Național, condus de către Iuliu Maniu.
În timpul campaniei electorale care a urmat, printre cei care au vizitat orașul Zalău s-a numărat și Constantin Bucșan, secretar de stat la Ministerul de Interne, al cărui titular era Octavian Goga, cumnatul său. Astfel, în data de 16 mai 1926, Constantin Bucșan a vizitat Zalăul, declarând că scopul său era „să cunoască mai deaproape starea precară în care se găsește populația de la sate și orașe”, încercând să combată știrile că venea în campanie electorală, deși era primul candidat pe lista organizației Sălaj a Partidului Poporului, iar alegerile urmau să aibă loc în data de 25 mai. 
Ministrul secretar de Stat a fost primit și salutat de către proaspătul prefect desemnat de Partidul Poporului, dr. Nicodim Cristea, care până în acel moment a îndeplinit funcția de primar al orașului Zalău, la „poarta triumfală” ridicată în onoarea lui. Noul primar al Zalăului, Vasile Cloaje îl salută, în numele cetățenilor orașului Zalău, apoi înaltul oaspete efectuează o scurtă vizită familiei prefectului Cristea.
La ora 12 au fost organizate recepțiile oficiale, la Prefectura județului Sălaj. Prefectul îl salută din nou pe înaltul oaspete și îi prezintă autoritățile locale, printre care presa îi remarcă pe subprefectul Iuliu Pop, protopopul greco-catolic Traian Trufașiu, Cornel Pop, directorul școlii normale de băieți din Zalău, Ioan Mango, revizorul (inspectorul general) al învățământului sălăjean, primarul Vasile Cloaje, primpretorii Gheorghe Pop, Iuliu Vaida, Gheție, directorii de licee Leontin Ghergariu și Kerekeș, mai mulți profesori etc. Ministrul mulțumește și subliniază că n-a venit din interes electoral, „ci din interes general față de toată țara și îndeosebi față de nordul țării”, că dorește să asculte și să îndrepte nevoile populației. Primul petent a fost protopopul Traian Trufașiu, care subliniază că greco-catolicii reprezentau 95% din populația județului Sălaj și cere să fie sprijinită și această biserică, precum cea ortodoxă. Diplomat, Bucșan îi răspunde că Partidul Poporului nu făcea „confesionalism”, ca dovadă că pe listele partidului de guvernământ candidau mulți preoți greco-catolici. După Traian Trufașiu a urmat confesiunea romano-catolică, în frunte cu protopopul Peszeki, apoi cea izraelită condusă de rabinul Jungreisz și președintele comunității bisericești, Fries, precum și confesiunea reformată condusă de protopopul Kadar. Ministrul le cere tuturor să muncească „în deplină armonie pentru întărirea păcii”, asigurându-i că vor avea tot sprijinul guvernului Averescu. Au urmat Comitetul Partidului Maghiar condus de vicepreședintele Gazda, delegația comunei Bălan, care cere mărirea suprafeței de pășune și drum prin pădure, delegații comunei Crișeni, care cer ajutor pentru biserică, delegația orașului Jibou, tot în problema pășunilor etc. Ministrul secretar de Stat, Constantin Bucșan a ascultat toate delegațiile, „cu cea mai mare răbdare și cu multă bunăvoință, luând măsuri legale și promițând tot sprijinul în nevoile poporului de la sate”. 
După ce recepțiile iau sfârșit, la ora 14,30 Constantin Bucșan a luat parte la banchetul organizat în onoarea sa în restaurantul „Transilvania”, unde era așteptat de 200 persoane, care îl primesc cu ovații. 
De la Zalău, a plecat la Șimleu Silvaniei, urmând ca a doua zi să viziteze orașul Carei și comuna Valea lui Mihai12, proaspăt arondate județului Sălaj, prin legea de reformă administrativ-teritorială din anul 1925.
În perioada 1-3 septembrie 1927, generalul Traian Moșoiu, deputat și șef al organizațiilor liberale din Sălaj și Bihor a vizitat, din nou, județul Sălaj. A vizitat orașele Zalău, Șimleu și Cehu Silvaniei, unde a stat de vorbă cu primarii și consilierii locali, a ascultat plângerile cetățenilor și a cerut lămuriri în anumite cauze funcționarilor reclamați. A stat, apoi, de vorbă cu țăranii satelor, a controlat administrația comunală, stadiul construcției noilor localuri de școală, starea invalizilor și orfanilor de război, împroprietăririle și arendarea forțată a rezervelor statului. A luat act de toate plângerile și l-a invitat pe prefectul județului Sălaj, dr. Ioan Ossian, să le noteze, „pentru îndreptare, promițând că în scurt timp va continua cu cercetările în întreg județul și va controla măsurile de îndreptare ce se vor lua în cauzele desfășurate”.
În turneul său prin Sălaj, generalul Moșoiu a fost însoțit de vicarul Silvaniei, Emil Bran, fost senator liberal, dr. Emil Lobonțiu, prefectul județului Bihor și de către dr. Ioan Ossian, prefectul județului Sălaj.
O vizită importantă a efectuat și la Zalău, reședința județului Sălaj. Ajuns în Zalău, el a invitat la Prefectură pe administratorul financiar și pe consilierul agricol județean, cărora le-a împărtășit neregulile descoperite și i-a rugat să muncească în perfectă înțelegere și deplin acord cu prefectul județului Sălaj, „pentru restabilirea ordiniei, pentru stirpirea abuzurilor și pentru delăturarea funcționarilor incorecți și fără de inimă cătră Țară și popor”.13
La câteva zile după turneul generalului Moșoiu, în data de 11 septembrie 1927, zi de duminică, Zalăul a fost vizitat de o altă mare personalitate a României interbelice, marele istoric Nicolae Iorga, președintele Ligii Culturale. Venind cu automobilul dinspre Cluj, împreună cu Constantin Cihodariu, fost ministru al Comunicațiilor în guvernul condus de Take Ionescu, de profesorii universitari Sângiorgiu și Țoni, publicistul Dragnea și sălăjeanul dr. Vasile Caba, avocat, a fost întâmpinat pe Meseș de către o delegație din care făceau parte profesorul Gheorghe Matieșanu, Th. Lorman și preotul ortodox din Gălpâia, Gavril Câmpeanu.14 
În memoriile sale, preotul Gavril Câmpeanu afirmă că marele istoric a rămas impresionat de gestul lor de a-l întâmpina pe Meseș: „Ne-a îmbrățișat cu zâmbet și dragoste; vădit impresionat de gestul nostru de stimă și cordialitate”.
De aici l-au însoțit până la sala teatrului orășenesc din Zalău, unde a susținut o conferință impresionantă, într-o sală „arhiplină de intelectuali și popor, dornici de a-l vedea pe marele istoric și fiu al neamului”.15 A fost întâmpinat de către domnișoara Aurica Gozman, care i-a înmânat un buchet de flori și l-a salutat în numele femeilor române și al tineretului. Profesorul Matieșanu, secretarul despărțământului Zalău al Astrei, l-a salutat în numele asociației, iar preotul Gavril Câmpeanu, în numele preoților ortodocși16, a rostit următoarea cuvântare: 
„Domnule Profesor, 
În momentul solemn de rară sărbătoare și înălțare sufletească pentru noi «sălăjenii», când ne bucurăm de venirea Domniei Voastre – marele nostru savant, unul dintre cei mai aleși fii ai neamului, iscusit bărbat de stat și istoric, al cărui falnic nume a trecut de mult granițele patriei noastre dragi, trecând faima peste mări și continente, și admirația multor altor țări din largul întregii lumi. Am fost și suntem dornici de-a Vă vedea și de a Vă auzi, bine știm și convinși fiind, că aduceți pentru noi toți o rază luminoasă și binefăcătoare din comoara culturii și cunoștințelor neprețiut de vaste și valoroase, cu care Dumnezeu, atât de cu belșug Va înzestrat.
Din pragul bisericuțelor de lemn – modeste și sărace – modest și tainic se asociază cu gândul și inima toți slujitorii sfintelor altare de pe aceste plaiuri; ca și ei – prin mine cel mai tânăr dintre frați – alături de toți intelectualii, muncitorii și țăranii prezenți în această sală arhiplină, – să Vă întâmpine cu nețărmurită afecțiune și să Vă dorească din străfundul inimii: Bun sosit! 
Preoțimea noastră, învățătorimea noastră, ca și toată intelectualitatea noastră română, în tot trecutul critic și de grea urgie, a știut ține aprins focul sacru în sufletul poporului nostru sălăjean, alimentându-l, când pe față când pe ascuns, câte cu-n vreasc de îndemn pentru păstrarea limbii, credinței și datinelor bune strămoșești. Și vom ști și de acum înainte păzi trează și vie conștiința de neam și lege, luând pildă din pilda vieții unor asemenea suflete mari ca Domnia Voastră. 
Sunt mândru de încredințarea ce mi s-a dat, ca eu să vă prezint, cu devotament și stimă – toată recunoștința și admirația noastră a sălăjenilor în general, a zălăuanilor cu deosebire pentru măreața operă de culturalizare și de răspândire a științei, ce cu atâta râvnă și înțelepciune înfăptuiți – spre cinstea și binele acestui neam tânăr și viguros.
Vă asigurăm, încă odată, de iubirea noastră profundă și cerem de la atotputernicul Creator, să binecuvânteze, cu harul și ajutorul său cel Dumnezeiesc, fiecare pas ce îl faceți pentru propășirea în bine și fericire a acestui neam.
Fiți bine venit și bine să Vă simțiți la noi și între noi. Să trăiți la mulți ani fericiți!”
Nicolae Iorga i-a răspuns vrednicului preot cu următoarele cuvinte:
„Vă mulțumesc, Cucernice Părinte Câmpeanu, pentru inimoasele cuvinte de primire ce mi-ați adresat. Vă laud pentru limbajul bisericesc, frumos și curat ce-l folosiți și Vă asigur de dragostea și grija ce Vă port, atât tagmei dumneavoastre preoțești cât și întregii suflări românești din aceste părți sălăjene – pe veci unite cu scumpa noastră patrie Mumă România. Voiu căuta, în timpul scurt al șederii mele printre dumneavoastră să vă încurajez convingător, pentru un viitor mai strălucit, de care sunteți demni și vrednici, după atâtea veacuri de vitregie, nedreptăți și asupriri ce – ați îndurat sub jugul stăpânitorilor străini”.17 
S-a dat citire telegramei trimise de dr. Alexandru Aciu, senator PNȚ, care în numele despărțământului Șimleu al Astrei, Casinei Române și Reuniunii Femeilor Române din Șimleu Silvaniei, salută pe „însuflețitorul” și „animatorul” românilor. 
După ce a făcut câteva observații „pline de spirit și de elocință”, Nicolae Iorga, „cu o față senină și plină de iubire, din care radiază bunătatea de adevărat apostol”, amintește că avea aceleași sentimente de iubire pentru intelectuali și țărani, ca și pentru populația minoritară, după care susține o impresionantă conferință, cu titlul „Primele organizări politice ale românilor ardeleni”. Pentru început, vorbește despre vizitele sale de documentare întreprinse înainte de 1918, de ospitalitatea preoților și învățătorilor, care l-au primit cu brațele deschise. Atunci mergea și răspândea cultura doar „cu merinde și fără plată” comparând-o cu perioada de după Marea Unire când „propagandiștii culturali” se deplasau cu automobile „și cu drept la bugetul țării”. Subliniază că istoria românilor nu este numai o istorie a războaielor, a tratatelor și a legilor, ci ea se găsește „în fiecare colțișor de țară și-n fiecare sat”, fiind, în consecință, „istoria țăranului român”. Ca unul care a scris istoria poporului român, recomandă preoților și învățătorilor ca pe lângă politică să cerceteze și să adune cât mai multe date istorice despre satele lor, despre biserici, școli etc. Amintește de zilele când „lupta se dădea în cadrele sau cu ajutorul bisericii”, amintindu-i pe vrednicii de pomenire mitropoliți Alexandru Sterca Șuluțiu și Andrei Șaguna. Vorbește apoi despre păstrarea tradițiilor și obiceiurilor, inclusiv de către români plecați în America, de toleranța poporului român și face un apel călduros către toți cei prezenți, „invitându-i la muncă frățească și românească întru consolidarea și prosperarea scumpei noastre țări”. Inimile publicului prezent „au vibrat puternic în urma glasului profetic al celui mai mare învățat al neamului; sufletul străbătut parcă de un sguduitor curent electric, a lăsat să se strecoare și să se așeze în locul cel mai ales al său înțeleptele învățături rostite cu o tărie convingătoare și emoționantă”.
De la Zalău, marele istoric s-a deplasat la Carei, unde a participat la Congresul dascălilor sălăjeni, în cadrul căruia l-au serbat pe vrednicul dascăl pensionat, Gheorghe Pteancu și a susținut conferința „Hotarele apusene”.18 
O altă personalitate de prim rang a vieții politice românești care a vizitat Zalăul interbelic a fost Ion Mihalache, la 9 octombrie 1935. În perioada respectivă (1933-1937), Ion Mihalache îndeplinea funcția de președinte al Partidului Național Țărănesc, în locul marelui om politic sălăjean, Iuliu Maniu, care a demisionat în anul 1933, în urma unui conflict cu regele Carol al II-lea și metresa sa, Elena Lupescu, retrăgându-se la Bădăcin. Vizita liderului național-țărănist la Zalău făcea parte dintr-un turneu pe care l-a organizat în orașele ardelene, în perioada 6-13 octombrie 1935.19 Pe lângă președintele partidului, la Zalău au fost prezenți alți lideri marcanți ardeleni precum Mihai Popovici, Victor Moldovan, Adonis Popovici și Virgil Solomon. Ei au fost așteptați de către colegii de partid din Sălaj, în frunte cu Iuliu Maniu. Pentru început, înalții oaspeți au vizitat „monumentala” catedrală greco-catolică „Adormirea Maicii Domnului”, după care s-au deplasat la teatrul orășenesc, unde s-au desfășurat lucrările Comitetului Județean al organizației PNȚ Sălaj. Cu această ocazie, au luat cuvântul Victor Deleu, președintele organizației PNȚ Sălaj, Mihai Popovici, președintele organizației provinciale a PNȚ din Ardeal și Banat, protopopul greco-catolic Valentin Coposu, în numele preoțimii sălăjene, Augustin Șimonca, în numele învățătorimii, din partea organizației de tineret a vorbit Alexandru Aluașiu, iar în numele țărănimii sălăjene Alexandru Gliguța din Babța. După ce Simion Pop, secretarul general al organizației sălăjene a dat citire raportului de activitate, a luat cuvântul Ion Mihalache, care a mulțumit pentru primirea pe care i-au făcut-o sălăjenii și în mod special lui Iuliu Maniu pentru prezența la ședința partidului. Afirmă că Sălajul „a avut norocul să fie cetatea din care a ieșit Marii Conducători ai națiunii”, făcând aluzie, desigur, la Simion Bărnuțiu, George Pop de Băsești și alți vrednici înaintași sălăjeni. În continuare, discursul său s-a îndreptat împotriva guvernului Tătărescu, PNȚ fiind în vremea respectivă partid de opoziție. Ultimul care a luat cuvântul a fost Iuliu Maniu, care a rostit un discurs impresionant, subliniind și el importanța trecutului istoric al Sălajului, marile personalități pe care le-a dat istoriei și tradiția de luptă pentru păstrarea identității românești: „Aici zace Simion Bărnuțiu, care a organizat Conștiința națională și de drept a poporului român; aici zace Gheorghe Pop de Băsești care a întruchipat dârzenia noastră românească; aici s-a născut Iuliu Coroianu, care a făcut programul de la 1881 și Memorandumul. (...) Câtă satisfacție avem noi știind că tot aici s-a născut acela care a pătruns în stepele rusești: dl. dr. Victor Deleu. De aceea fiți sigur – îi spune el lui Ion Mihalache –, că județul nostru nu va desminți tradiția”.20   
Pe lângă personalitățile vieții publice românești care au vizitat Zalăul interbelic îl amintim și pe Andrei Cassulo, nunțiul apostolic și decanul Corpului Diplomatic din România, la începutul lunii iunie 1937. Înaltul oaspete a fost însoțit de către episcopul romano-catolic Fiedler, prof dr. Stan etc.
La intrarea în județul Sălaj a fost întâmpinat de către subprefectul Ioan Lobonțiu, un reprezentant al Episcopiei de Oradea și șefii autorităților din Carei. De la Carei, reprezentantul Vaticanului s-a îndreptat spre Zalău, pe drum fiind întâmpinat de către preoții, învățătorii și credincioșii satelor prin care a trecut.
În Zalău a sosit la ora 15:15, fiind așteptat la poarta triumfală de către toți șefii autorităților locale, printre care presa îi remarcă pe Leontin Ghergariu, primarul orașului Zalău, Dr. Cornel Centea, președintele Tribunalului, protopopul Remus Roșca, Dr. V. Iuga șeful poliției, Dr. Augustin Pintea, decanul Baroului de Avocați Sălaj, Dr. G. Lazar prim-medic etc. Leontin Ghergariu a urat bun venit înaltului oaspete, în limba română și latină, în numele orașului Zalău și al cetățenilor, după care alaiul s-a îndreptat spre Catedrala greco-catolică. În fața Cazarmei „Dragalina”, o companie de onoare a Batalionului 7 Vânători de Munte, sub comanda locotenentului Răchită a dat onorul. De subliniat că batalionul era singura unitate militară din țară care a luat naștere din Batalionul 17 Alpin de voluntari români ce au luptat pe frontul italian în timpul Primului Război Mondial. Monseniorul Cassulo a binecuvântat trupa și l-a felicitat pe locotenentul Răchită. În fața bisericii a fost așteptat de către un sobor de preoți, în frunte cu protopopii Aurel Ghilea și Alexandru Cadar. Corul bisericii, condus de către V. Albu a cântat „Hristos a înviat”, după care a luat cuvântul protopopul Ghilea, domnișoara Doina Ghilea a oferit înaltului oaspete un buchet de trandafiri, după care s-a intrat în biserică, iar corul a cântat „Pre stăpânul”. Monseniorul Cassulo a mulțumit pentru primirea ce i s-a făcut, subliniind că pe unde a trecut prin România n-a văzut decât „creștini buni și români buni”. De la catedrală s-a îndreptat spre biserica romano-catolică, unde a fost primit de către șefii bisericii și capii comunității. La finalul vizitei, în cinstea înaltului oaspete a fost organizat un banchet în sala restaurantului Transilvania, la care au luat parte autoritățile și numeros public. După aproximativ două ore de vizită în Zalău, înaltul oaspete a părăsit orașul și s-a îndreptat spre Șimleu Silvaniei.21
Lista personalităților care au vizitat Zalăul interbelic se încheie cu profesorul universitar clujean Constantin Daicoviciu care, cu numai câteva zile înainte de Dictatul de la Viena, la 25 august 1940 a susținut conferința „Continuitatea românească în Transilvania pe baze arheologice și istorice”.22 


Note:
1 Vezi, în acest sens, Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României de la începuturi – 1859 până în zilele noastre – 1995, București, Editura Machiavelli, 1995, pp. 88-89.
2 Sălajul, nr. 30, 7 octombrie 1922, p. 1.
3 Idem, nr. 8, 25 aprilie 1924, p. 1.
4 Plugarul, nr. 10, 15 aprilie 1924, p. 1.
5 Sălajul, nr. 8, 25 aprilie 1921, p. 1.
6 Plugarul, nr. 10, 15 aprilie 1924, p. 2.
7 Sălajul, nr. 8, 25 aprilie 1921, p. 1.
8 Plugarul, nr. 10, 15 aprilie 1924, p. 2.
9 Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj (în continuare S.J.A.N. Sălaj), fond Prefectura județului Sălaj. Prefect-administrative, dosar 901/1925, ff. 1-2.
10 Idem, dosar 902/1925, ff. 1-2.
11 Idem, dosar 901/1925, f. 2.
12 Steaua, nr. 3, 21 mai 1926, p. 2. 
13 Sălajul, nr. 11-12, 8 septembrie 1927, p. 1.
14 Meseșul, nr. 35, 17 septembrie 1927, p. 3.
15 S.J.A.N. Sălaj, fond Colecția preot Gavril Câmpeanu, dosar 8, fotografii I, f. 112 v.
16 Meseșul, nr. 35, 17 septembrie 1927, p. 3.
17 S.J.A.N. Sălaj, fond Colecția preot Gavril Câmpeanu, dosar 8, fotografii I, f. 113.
18 Meseșul, nr. 35, 17 septembrie 1927, pp. 3-4.
19 Patria, nr. 228, 5 octombrie 1935, p. 1.
20 Idem, nr. 233, 11 octombrie 1935, pp. 1-2.
21 Gazeta Sălajului, nr. 34, 5 iunie 1937, p. 1. 
22 S.J.A.N. Sălaj, fond Prefectura județului Sălaj. Prefect-cabinet, dosar 226/1940, f. 3.

Autor: Marin Pop