Aboneaza-te la newsletter





CNS Zalău – 375

Iulie 2021

Cred că se cuvine a reaminti faptul că liceul cel mai vechi și mai prestigios din Zalău și din județul Sălaj, Colegiul Național „Silvania”, a împlinit 375 de ani de la prima atestare documentară. Pentru a nu lăsa nemarcat acest eveniment, am redactat acest material pentru numărul dedicat Zalăului al revistei „Caiete Silvane”.

Scurt istoric

Începuturile celui mai vechi liceu din Zalău, din judeţul Sălaj, îşi au rădăcinile în prima jumătate a secolului al XVII-lea: în anul 1646, când la Zalău deja funcţiona un gimnaziu reformat (calvinist). Din acest an este cunoscut numele primului rector al instituţiei, precum şi numele elevilor înscrişi la cursurile superioare. 


Prima pagină din Matricola colegiului din anul 1646

Fondatorul şi susţinătorul şcolii a fost comunitatea enoriaşilor reformaţi din Zalău, iar mai târziu, în deceniul al doilea al secolului al XIX-lea, colegiul a intrat sub jurisdicţia Consistoriului Suprem (Consiliul Suprem), din subordinea Episcopiei Reformate a Transilvaniei, iar la întreţinerea colegiului au contribuit în continuare reformaţii din Zalău şi din Sălaj. 
În primul secol de existență, școala a funcționat în apropierea bisericii reformate, la poalele dealului, unde se află acum clădirea Parohiei Reformate Brădet. Se cunoaște și imaginea primei clădiri de aici, construită în 1679 și demolată cândva în jurul anului 1900. A fost o clădire simplă cu un singur nivel, și cu patru încăperi, adică patru clase precum se vede și în imagine:


Prima clădire a Colegiului Reformat din Zalău 
construită în anul 1679

De acolo, în 1816, colegiul se va muta pe terenul actual într-un imobil mult mai vast. Piatra de temelie a primei clădiri de aici se va depune tot în anul 1816, dar construcția va fi finalizată doar în 1837. Directorul de atunci a fost Salamon József, care ulterior va fi promovat profesor la Cluj de către Episcopia Reformată.


Prima clădire construită pe terenul actual

Timp de mai bine de două secole de existență, colegiul a fost o școală mai modestă și mai provincială. Însă spre sfârşitul secolului al XIX-lea colegiul se va adapta cerinţelor moderne: se introduc discipline noi, cum ar fi ştiinţele naturii și educaţia fizică, se pune un mai mare accent pe limbile moderne în locul limbilor clasice etc. Cam pe atunci au studiat aici și cei mai cunoscuți elevi ai colegiului: Iuliu Maniu (între 1886-1890) și Ady Endre (între 1892-1896).


Prima clădire, imagine mai recentă. 
(Aici au studiat Maniu și Ady)

   
Absolvenții 
Iuliu Maniu (1890) și Ady Endre (1896)

Prima clădire cu două niveluri va exista până în anul 1902, când va fi demolată pentru a se face loc actualei clădiri principale dinspre stradă a colegiului, care are trei niveluri. În aceste decenii, directorul colegiului a fost Kincs Gyula, un om erudit, dar în același timp cu simț practic: în vremea sa elevii învățau în grădina școlii altoirea și îngrijirea pomilor fructiferi și a viței-de-vie, dar și stenodactilografie. Se introduce curentul electric și telefonul în școală, se forează fântâna arteziană din curtea școlii, pentru a avea sursă de apă sigură și adecvată pentru consumul școlii și pentru internat. Din 1911 se folosește proiecția de filme în scop didactic, cultural și distractiv. Deși era școală de băieți, sunt acceptate și fete, care vor putea să studieze și să dea bacalaureatul. Era școală confesională reformată, dar nu religia era materia de studiu de bază, ci limbile, literatura, științele. Deși era școală reformată erau acceptați elevi din toate confesiunile și de toate națiile din zonă.
Liceul a trecut în mod acceptabil de crizele cauzate de cele două războaie mondiale, de schimbări politice sau de schimbări de regimuri. Timp de peste trei secole, colegiul a funcţionat ca un liceu confesional reformat (şcoală medie) până la naţionalizarea (etatizarea) sa din anul 1948. Atunci a devenit o şcoală medie de stat, cu limbă de predare maghiară, care în anul 1960 a fost unificată cu liceul cu limbă de predare română din Zalău. De atunci se predă în două secţii: în clase româneşti şi maghiare.   
În decursul timpului, denumirea şcolii s-a schimbat de mai multe ori: la început se numea Gimnaziul sau Şcoala Superioară Reformată după Evanghelie, prescurtat Colegiul Ref. Ev. În anul 1903, când a fost construit actualul sediu principal cu trei niveluri, a primit numele de Colegiul Reformat „Wesselényi”. (Din recunoştinţă pentru faptul că, timp îndelungat, membrii familiei Wesselényi au fost principalii susţinători ai colegiului.) Între 1953-1965, şcoala a purtat numele poetului Ady Endre, apoi s-a numit Liceul de Matematică-Fizică, Liceul Teoretic şi, din 2001, poartă denumirea actuală de Colegiul Naţional „Silvania”.
***
În cele aproape patru secole de existență a colegiului, ultimele aniversări rotunde au fost cele care au avut loc la 300, 325 și 350 de ani. În funcție de vremuri, aniversările s-au desfășurat în condiții diferite, dar de fiecare dată s-a pus accent pe trecut, foști elevi și foști profesori. Cu unele imagini și evocări încercăm să aducem aminte de ele. 

1. La aniversarea de 300 de ani (3-5 mai 1946) 
La doar un an după terminarea celui de-al doilea război mondial, în condiţiile în care societatea se îndrepta cu paşi repezi spre noul regim ce se profila sub aripa Moscovei, conducerea școlii a considerat necesară aniversarea faptului că acest colegiu a împlinit trei secole de existenţă. 
Comitetul de iniţiativă a considerat că luna mai ar fi adecvată pentru festivităţi, astfel fiind alese zilele de 3-5 mai (de sâmbătă până luni). Pe lângă invitaţi şi activităţile strict legate de eveniment, organizatorii de atunci au vrut să marcheze tricentenarul prin dezvelirea unui basorelief şi placă comemorativă. (Se află în casa scării de la intrare în Corpul „A” pe partea dreaptă.) Tot atunci a fost dezvelit un bust al poetului Ady Endre, şi a fost editat un album omagial. 
Albumul aniversar face parte și dintr-o antologie selectată din scrierile foştilor şi actualilor profesori şi elevi. Antologia evocă memoria marilor profesori şi directori din secolele precedente, precum Gyarmathi Sámuel, Kincs Gyula, Salamon József şi alţii. De asemenea, sunt prezenţi şi câţiva dintre marii foști elevi: Ady Endre – cu mai multe poezii, printre care şi prima baladă publicată pe vremea când era elev în clasa a VII-a la Zalău, şi cea pe care a adresat-o în mod expres şcolii dragi. În Album au publicat studii sau creaţii literare mai mulţi elevi şi profesori de atunci...
  
Placă comemorativă la tricentenar (1946)    
          

Album comemorativ la 300 de ani

2. La aniversarea de 325 de ani (16-17 octombrie 1971)
La începutul deceniului al VIII-lea al secolului trecut, Zalăul a fost un oraş în plină dezvoltare a industriei socialiste, care doar cu puţin timp în urmă (în 1968) recăpătase rangul de reşedinţă de judeţ. În capitala noului judeţ Sălaj, Liceul de Cultură Generală Zalău îşi sărbătorea începuturile, adică „325 de ani de existenţă a învăţământului liceal în oraşul Zalău”. 
Conducerea de atunci a liceului, aflată sub cârmuirea minuţioasă a doamnei directoare Perneş Elisabeta, se pregătea pentru marcarea demnă a aniversării. S-a format un comitet de iniţiativă, s-au trasat sarcini precise; practic fiecare membru al corpului profesoral a fost implicat în activitatea de pregătire a evenimentului aniversar. Au fost dotate laboratoarele de fizică şi chimie, iar în grădina şcolii se lucra intens pentru finisarea bazei sportive. S-au scris şi trimis invitaţii la foştii profesori şi foştii absolvenţi ai liceului, precum şi la liceele din judeţ şi la alte licee din ţară. Cum e firesc, membrii autorităţilor, pe linie de partid şi administrativă, oficialii de la Inspectoratul Școlar şi Ministerul Învăţământului au fost invitaţi la festivităţi.
Organizatorii s-au gândit la o sesiune de referate şi comunicări, cu participarea cadrelor didactice şi a unor invitaţi. De asemenea, istoria şi activitatea liceului se preconiza a fi prezentată printr-o expoziţie de fotografii şi documente. Şi, cum se cuvine, din comemorare nu puteau lipsi nici dezvelirea unei plăci de marmură la intrarea principală, un program cultural-artistic şi o masă festivă. Cu acest prilej festiv vor fi inaugurate noile laboratoare de fizică şi chimie, precum şi baza sportivă din grădina școlii. Se preconiza ca pe baza lucrărilor şi comunicărilor să se editeze un album aniversar...

3. La aniversarea de 350 de ani (24-27 septembrie 1996)
Fiecare aniversare seamănă cu celelalte, dar se şi deosebeşte de ele. Aşa a fost şi în 1996 la aniversarea de 350 de ani: dacă la precedenta, politicul şi regimul şi-au pus amprenta asupra sistemului de învăţământ şi asupra oricărui eveniment festiv, în anii de după 1989 s-a lăsat o mai mare libertate instituţiilor, chiar şi şcolilor, însă finanţarea acestor acţiuni a căzut, în bună parte, pe spinarea organizatorilor. Astfel, de exemplu, în Programul manifestării „Arc peste timp” dedicat aniversării a 350 de ani de existenţă a învăţământului liceal în municipiul Zalău, printre sponsorii evenimentului apar Primăria Zalău şi Inspectoratul Şcolar Sălaj, doar ca sponsori, nu ca organizatori...
Pe de altă parte în cazul aniversării de 350 de ani se poate spune că au fost de fapt două aniversări în una, sau două aniversări paralele: una organizată de către conducerea liceului de atunci (Liceul Teoretic Zalău), și a doua de către Asociaţia de prietenie a Colegiului Reformat. Cele două activități s-au intersectat pe alocuri.  
Conducerea Liceului Teoretic Zalău a editat o broşură de prezentare a liceului, care conţine unele date despre trecutul şcolii: denumiri purtate anterior, foştii directori şi directori adjuncţi (de la 1960 până atunci). De asemenea este prezentată dotarea şcolii. Sunt publicate date despre cadrele didactice şi despre elevi. În cazul elevilor sunt prezentate şi unele succese obţinute de ei la concursurile şcolare (olimpiade etc.) Se dau şi mostre din unele reviste editate de elevi şi publicaţii la care au colaborat profesorii liceului. Broşura este ilustrată cu imagini din viaţa liceului, iar pe coperta din spate apar patronii spirituali ai liceului: busturile poeţilor Ady Endre şi Octavian Goga din faţa liceului.
Cu această ocazie, prin efort comun, a fost dezvelită în curtea mică, pe peretele corpului de clădire B, o placă comemorativă bilingvă, dedicată aniversării...

Placa comemorativă – 350 de ani
***
În anul 2021, la împlinirea a 375 de ani de la atestare, datorită pandemiei încă nu s-a reușit organizarea unei aniversări pe măsură, dar credem că, mai devreme sau mai târziu, se va putea organiza ceva. Cu toate acestea, sperăm că absolvenții generației cu numărul 375 din istoria colegiului vor urma tradițiile sale. 

Autor: László László