Aboneaza-te la newsletter





Conferințele de la ASTRA*

August 2021

 Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, ASTRA, a fost înființată la data de 4-7 noiembrie 1861 și s-a plecat de la principiul valabil şi în zilele noastre: că un popor scapă de jugul robiei sufleteşti, trupeşti şi materiale numai dacă are o cultură proprie puternică, cu ajutorul căreia să-şi mobilizeze toate forţele sale intelectuale şi fizice.1
Asociaţiunea „ASTRA” a fost proiectată, creată şi întreţinută de-a lungul timpului prin stăruinţa, zelul, sacrificiul şi munca dezinteresată a multor români inimoşi şi devotaţi. Dintre aceştia îi amintim pe: Avram Iancu, Axente Sever, Andrei Şaguna, Timotei Cipariu, George Bariţ, Iacob Mureşianu, Pavel Vasici, Ion Raţiu, Visarion Roman, Ioan Negruţiu, Vasile Ladislau Pop, Octavian Goga, Andrei Bârseanu, Vasile Goldiş, Iuliu Haţieganu, Ion Agârbiceanu, Alexandru Lapedatu etc.
La întemeierea Asociaţiunii au conlucrat cele două biserici româneşti din Ardeal, având în frunte pe cei doi mari arhierei, Episcopul ortodox Andrei Şaguna şi Mitropolitul greco-catolic Alexandru Sterca Şuluţiu.2 Limba şi credinţa în Dumnezeu au fost forţele miraculoase care au sălăşluit în toate inimile şi sufletele românilor „înfrăţindu-le şi zidind într-însele cetatea nebiruită a unei solidarităţi organice”. Cele două biserici româneşti au fost în permanenţă alături de Asociaţiune în munca de luminare şi solidarizare a românilor. De aceea sunt şi astăzi valabile cele spuse de Vasile Goldiş în 1923: „Cine tulbură această fericitoare armonie, atentează la cel mai preţios bun al neamului nostru, micşorând şansele fericirii sale”.
În scopul realizării ţelului de deşteptare şi solidarizare a românilor, de-a lungul vremurilor, Asociaţiunea ASTRA a înfăptuit o serie de lucrări care au devenit în timp bunuri de patrimoniu şi puncte de reper în viaţa neamului. Dintre acestea amintim: Biblioteca „Astra” (1862), Expoziţia etnografică şi de industrie casnică (Braşov, 1862), Revista „Transilvania” (începând cu ianuarie 1868), Despărţămintele şi agenturile (cercurile culturale) (1869), Şcoala civilă de fete cu internat (Sibiu, 1886), Colecţia de tipărituri „Biblioteca Poporului” (1891), Enciclopedia Română (3 volume, Sibiu 1898-1904), Casa Naţională şi Muzeul Asociaţiunii (1905), revista „Ţara Nostră” (1907), Colecţia „Biblioteca Astra” (1914), Complexul de monumente din Munţii Apuseni dedicat lui Avram Iancu (1924), Regionala „Astra Basarabeană” (1927), Regionala „Astra Dobrogeană” (1927), Muzeul Unirii din Alba Iulia (1929), Congresul Cultural (1930), Casele Naţionale(1930) şi Şcolile ţărăneşti (1931), Regionala „Astra Bănăţeană” (1937), Reactivarea Astrei (1990), Taberele de civilizaţie românească „Acasă la noi” (1996-2001), înfiinţarea Bibliotecii „Astra” la Criuleni (2000), Monumentul de la Turnu Roşu, busturile şi plăcile comemorative dedicate unor personalităţi şi evenimente (1990-2001), Simpozionul internaţional de geometrie diferenţială şi aplicaţii (1997, 1999 şi 2001), Concursul internaţional de poezie „Veronica Micle”, Deniile eminesciene, tipărirea a peste 30 de cărţi şi editarea a 14 reviste (1990-2002), miile de burse şi ajutoare acordate (1861-2002), zecile de mii de conferinţe şi prelegeri (1861-2002).3
După Marea Unire, Asociaţiunea Astra este recunoscută ca persoană morală prin Legea 2602 din 1921, votată în unanimitate de Parlamentul României Mari, iar Biblioteca, începând cu anul 1923, devine tot prin lege depozit legal, primind rangul de Bibliotecă Naţională.
Considerăm însă că realizarea cea mai de seamă a Asociaţiunii este aceea că i-a învăţat pe români să muncească uniţi. Munca adevărată şi utilă patriei nu se poate face decât prin solidaritate naţională. Parafrazându-l pe marele Nicolae Iorga, am putea afirma că „munca, buna înţelegere, aceasta este programul de astăzi şi de oricând” pentru Asociaţiunea „ASTRA”. Prin muncă cinstită se pot înlătura toate neregulile morale şi sociale.4 
Augustin Paul a publicat impresii despre conferințele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA). La unele a participat el însuși, despre altele doar a publicat în rubrica Foileton a Gazetei Transilvania.
Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA) a fost înființată la Sibiu între 23 octombrie – 4 noiembrie 1861, având un rol însemnat în emanciparea culturală și politică a românilor din Transilvania. A fost înființată de către inteligențiile românești ardelene – așa erau numiți intelectualii vremii, acest for cultural având ca scop: „Înaintarea literaturii române și cultura poporului român în deosebitele ramuri prin studii, elaborare și editare de opuri, prin premii și stipendii pentru diferitele specialități de știință și arte și alte asemenea. Asociația va avea un președinte, un vicepreședinte, un secretar-prim, un secretar, un bibliotecar, și arhivar, un casier, un controlor – toți aleși pe trei ani.”5
După elaborarea înființării Asociației, cei 212 membri înscriși s-au întâlnit în ședința inaugurală, la Sibiu, în ziua de 23 octombrie 1861, alegându-l să conducă Asociația pe mitropolitul Andrei Șaguna – președinte, Timotei Cipariu – vicepreședinte și George Bariț – secretar. Adevăratele țeluri urmărite de Asociație erau conturate din prima zi: dorința fierbinte să fim o singură națiune!
În cadrul Astrei s-a concentrat la sfârșitul secolului al XIX-lea elita intelectuală a românilor transilvăneni: George Bariț, Timotei Cipariu, Andrei Șaguna, Ion Pop-Re-teganul, Ioan Pușcariu, Miron Cristea, Vasile Goldiș, Onisifor Ghibu, Octavian Goga. Secretarii Asociațiunii, care și-au desfășurat activitatea la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au fost Corneliu Diaconovici, Octavian Tăslăuanu și Andrei Bârseanu. În 1906, secretar administrativ al ASTREI este Octavian C. Tăslăuanu, care alături de poetul Octavian Goga au sub supraveghere revista de cultură, civilizație, literatură, artă și atitudine numită Luceafărul. Alte publicații ale acestei asociațiuni au fost: Transilvania – editată la Brașov, Tribuna – apare la Sibiu în 1884 și Analele Societății Academice Române – apare la București în 1868.6
Despre reuniunea de la Șomcuta Mare a Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA) din anul 1869, Augustin Paul scrie în anul 1902 în rubrica Foileton a Gazetei Transilvania, următoarele rânduri:
 „Din Cetatea de Piatră au eșit mulți români buni și oameni de frunte. Ioan Buteanu, al cărei nume îl cunosce fiecare cărturar român, este născut în Șomcuta. Chiar și Gheorghe Barițiu își trage originea încă din Cetatea de Piatră. (Cetatea Chioarului)
În ajunul Adunării Asociațiunei ce s-a ținut în 1869 în Șomcuta, regretatul nostru istoric scriind despre districtul din care își trag originea străbunii lui, atinge cu duioșie trecutul cetății de Piatră.
«Districtul cetății de Piatră, dice G.B. este relativ mai mic de cât o mulțime de alte municipii din Transilvania și Ungaria. Pe cât înse teritoriul său este mic și cultura sa națională decădută, pe atât istoria acelui district este abundantă de evenimente multe și mari, întru atâta încât el pe acest teren ar pute rivalisa cu cele mai multe municipii.
De ar sci spune ruinele Cetății de Piatră (Kovar), câte s-au petrecut în aceea mai ales de la 1526 încoce, de ar învia de 24 de ore străbunii numeroselor familii boeresci, din acel district, pentru ca să spună generațiunilor presente, câte au făcut și ce au suferit ei nu numai pentru patrie în genere, ci și în specie pentru națiunea lor românescă, și pentru confesiunea lor avitică, atunci credeți-mi Domnilor, că noi cei care ne tragem originea din acest district, […] și cei care credem că am făcut nu sciu ce lucruri mari în vieța nostră, am sta prea umiliți dinaintea lor.
Înse istoria fie și numai a unui district, cere câte un condeiu forte devotat. Se sperăm că și până acum se va fi aflat una penă, din acel municipiu, care va fi compus monografia lui și pote o va înfățoșa chiar Adunării din August a.c. ca cel mai frumos present care i s-ar pute face vreodată!» Gheorghe Barițiu 7
La adunarea Asociațiunei ținută la Șomcuta cu toată comunicațiunea grea de pe atunci, s-au adunat mulți fruntași români din totă Transilvania, și din părțile ungurene, cu deosebire Sătmariu și Maramureș, și multe momente de bucurie va fi avut G. Barițiu, vedent râvna de cultură a inteligenței din Cetatea de Piatră. Toate bucuriile i s-au întunecat însă când a trebuit să constate și unele scăderi. Între aceste scăderi era mai ales lipsa de interes a publicului din aceste părți față cu presa periodică și literatura română. Etă ce dice G. Barițiu în privința acestă: 
«Un defect mare s-a observat și astă dată la una parte din membrii adunării. S-a vedut adică din nou că unii omeni, în tot cursul anului nu cetesc nimic pe lume, nici una carte , nici un diar, nici măcar un numer din vre-un diar. Unii ca aceia se simt apoi cu totul streini în Israil din momentul, în carele calcă în adunare și până la finit. Acesta nu merge. Trebuie să ne dedăm și noi Românii a ceti mai mult decât cetirăm până acuma.»
Monografia districtului, care G. Barițiu spera că va fi înfățișată ca cel mai frumos present, - la adunarea de la 1869, nu s-a scris nici până în diua de adi, și desigur va trece mult timp pe Căicana, până ce va vede lumina o asemene monografie, afară decă nu se va realisa cumva scirea publicată, mai deunedi de un diar unguresc, care spunea că doi distinși fii ai Cetății de Piatră lucreză intensiv la monografia districtului. De aici înse literatura română n-ar ave nici un profit, deoarece acei distiși fii ai Cetății de Piatră, deși români, după cum reiese din scirea foiei maghiare, și-ar publica monografia în unguresce...
Nici speranțele referitoare la cetitul îndecit mai mult nu s-au realisat până acuma. În trei-deci și patru de ani multe s-au schimbat, Șomcuta a intrat și ea în rețeaua căilor ferate, etc. Numai indolența Românilor față cu presa română a remas aceeași. Cutez a afirma că în Șomcuta ai pute număra pe degetele celor două mâni, inteligenții – care se-și considere de datorie a lor a sprijini prin abonament vre-un diar românesc.
Mulți chioreni cetesc și aboneză diare streine, pentru-că așe dice proverbul: «Cine trăesce cu chiorii, învață a se uita cruciș»”.8

*Fragment din volumul „Augustin Paul (Delaletca) – biografie”, de Corina Brumaru, Ed. Etnous, Brașov, 2019.

Note:
1 http://www.asociatiunea-astra.ro/site/repere.php, accesat la data de 10 aprilie 2017.
2 Ibidem.
3 Ibidem.
4 Ibidem.
5 http://www.asociatiunea-astra.ro/site/- accesat la data de 22 februarie 2017.
6 Stelian Mândruț – Paul Augustin (1866-1920) – Încercare de schiță monografică, în „Acta Mvsei Porolissensis”, Zalău, VIII/1984, pp. 615-642.
7 Colecția Personală Augustin V. Paul Delaletca – Serviciul Județean Sălaj al Arhivelor Naționale, Nr. 132, Nr. Fond 67, între anii 1791-1973, dos. Nr. 121.
8 Ibidem, dos. Nr. 121.

Autor: Corina Brumaru