Aboneaza-te la newsletter





Ordine și Haos

August 2021

În prefața lucrării Ordine și Haos. Mit și magie în cultura tradițională românească (2004), Andrei Oișteanu vorbește despre dificultatea reconstituirii mitologiei pre- și protoromâne datorită absenței izvoarelor scrise autohtone și pierderea unor lucrări ce trimiteau la mitologia geto-dacă și daco-romană. Este vorba de scrierile unor autori greci și romani precum Poseidonios, Criton, Dio Chrysostomus, Appian, Arian și alții. Pe de altă parte, culese la mâna a doua sau a treia, informațiile păstrate de la autorii antici se dovedesc sărace, uneori ambigue sau contradictorii. Se pare că nici informațiile despre geți ale lui Herodot nu sunt foarte exacte, deoarece ele nu au fost culese de la grecii din zona getică, locuitori ai cetăților Tomis, Histria și Calatis, ci de la cei din regiunea scitică sau cea sud-tracică. Oișteanu semnalează că situația devine și mai dificilă atunci când se încearcă reconstituirea credințelor mitice și a practicilor magico-rituale ale geto-dacilor. Având caracter secret, acestea ajungeau cu greu la cunoștința străinilor. Soluția ieșirii din impas este găsită în abordarea inter- și pluridisciplinară a problemei. În acest sens, puținele informații transmise de izvoarele antice pot fi coroborate cu cele furnizate de arheologi, lingviști, istorici, paleontologi și alții. Lui Oișteanu i se pare profitabil să abordeze mitologia română în context universal, prin raportarea la alte mitologii. Un bogat izvor de informații privind mitologia românească este furnizat de textele și manifestările folclorice, chiar dacă acestea au fost culese abia începând cu jumătatea secolului al XIX-lea. Problema cea mai delicată cu care se confruntă cercetătorul culturii populare românești – menționează Oișteanu – este relația dintre mitologia populară autohtonă și mitologia pre- și protoromână. Acest lucru vizează corecta evaluare a „aportului – cantitativ și calitativ – al structurilor și motivelor mitice arhaice în cadrul fenomenului cultural complex al mitologiei române”. Sub acest aspect, cercetătorul refuză atât pozițiile maximaliste, cât și cele minimaliste, adesea răuvoitoare. În viziunea sa, principalele surse de reconstituire a mitologiei românești se găsesc în „textele și manifestările folclorice, fenomene culturale caracterizate prin anonimat și oralitate”. Din fericire, sărăcia izvoarelor scrise este compensată de bogăția culturii tradiționale orale, transmisă din generație în generație. Cu toate acestea, cercetătorul nu cade în capcana susținerii „purității” mitologiei române. Dimpotrivă, el recunoaște că peste structurile mitice autohtone s-au suprapus diferite elemente de mitologie romană, iudeo-creștină, slavă etc. Consecința acestui fenomen a fost apariția unei mitologii populare vii, alcătuită din diferite straturi suprapuse greu de decelat. Oișteanu identifică în mentalitatea mitică autohtonă prezența a două tendințe. Pe de o parte, el vorbește de existența unei evoluții liniare lente. Pe de altă parte, este identificată și o evoluție în trepte datorată diferitelor influențe străine. Acest lucru face ca specificul mitologiei române să nu fie dat doar de structurile mitice arhaice autohtone, ci și de maniera specifică în care au fost asimilate motivele mitice preluate. În acest sens, Oișteanu vorbește despre „fenomenul de adoptare prin optare și adaptare”. 
O problemă fundamentală ridicată de către mitograf se referă la întrebarea dacă „se poate vorbi despre o mitologie românească propriu-zisă sau, mai degrabă, despre un număr (e drept, foarte mare) de teme și motive mitice”. Cea de a doua soluție este cea mai plauzibilă, motiv pentru care, de-a lungul timpului, numeroși cercetători au optat „fie pentru o abordare totală, dar mitografică, descriptivă a mitologiei române, fie pentru o abordare etnomitologică, în profunzime, dar parțială (la nivelul unui motiv sau al unei teme mitice)”. Antropologul se întreabă ce anume generează și unește o serie de manifestări mitico-rituale diferite precum legendele cosmogonice, credințele legate de întemeierea unui spațiu locuit, practicile magice de alungare a molimelor, credința în ființele fabuloase, valorizarea plantelor și a animalelor, practicile legate de marile momente din existența omului etc. Acestea compun o mitologie populară, menționează Oișteanu, dar sunt generate de o mentalitate mitică comună. 
Pornind de la un număr apreciabil de motive mitice diferite, cercetătorul circumscrie un model de gândire arhetipală, pe care îl numește Ordine și Haos. Potrivit acestuia, în mentalitatea mitică, Haosul nu dispare odată cu cosmogonia. El reușește să supraviețuiască în stare latentă, boala, moartea, furtuna, seceta cutremurul etc. fiind percepute ca niște ipostaze ale Haosului ce încearcă să perturbe rânduiala cosmică existentă. Universul însuși se găsește într-un echilibru fragil, oscilând mereu între Ordine și Haos. Recurgând la diferite ritualuri, omul societăților tradiționale participă în mod activ la restaurarea periodică a ordinii cosmice. Acest principiu este aplicat creațiilor folclorice românești. Oișteanu observă că o mare parte din legende, colinde, balade, ceremonii și ritualuri aveau drept scop esențial menținerea echilibrului cosmic. Etnologul își pune apoi întrebarea în ce măsură principiul Ordine și Haos este specific mitologiei autohtone. Răspunsul lui este acela că „este vorba de un model arhaic și universal de gândire mitică”, ce s-a manifestat în forme specifice. Acesta a acționat atât sincronic, cât și diacronic, pe axa timpului. Mai mult, binomul Ordine și Haos nu s-a manifestat întotdeauna singur, ci împreună cu alte principii cosmice, contribuind la alcătuirea unei mentalități mitice autohtone. 
Pertinentul studiu introductiv este urmat de nouă secțiuni ample, purtând titluri semnificative: Colinde de tip „Furarea astrelor”. Motive și semnificații mitice, Legenda românească a potopului, Dendromitologie românească. Paltinul, Balaurul și solomonarul. Termenii unei ecuații mitice arhetipale, Labirintul. Un monstru arhitectonic, Folclorul copiilor. Reminiscențe magico-rituale, Narcotice și halucinogene la geto-daci și români. Utilizarea magico-rituală a plantelor psihotrope, Graiul îngerilor, Antropologia locuirii tradiționale.  
În ciuda dificultăților întâmpinate în reconstituirea mitologiei pre- și protoromâne din cauza absenței izvoarelor scrise, mizând pe textele și manifestările folclorice, Andrei Oișteanu ne oferă în Ordine și Haos un studiu fascinant despre problema miturilor și a magiei în cultura tradițională românească.

Autor: Gheorghe Glodeanu