Aboneaza-te la newsletter





Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni (I)

August 2021

În luna septembrie 2021 se împlinesc 150 de ani de la constituirea oficială a asociației învățătorilor români sălăjeni, care a purtat denumirea de Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni, iar după Marea Unire s-a numit Asociația Învățătorilor Sălăjeni. Cu această ocazie, ne propunem să evidențiem câteva aspecte din prodigioasa activitate a dascălilor sălăjeni.
Adunări ale învăţătorilor sălăjeni au avut loc şi înainte de anul 1870, dar ele nu aveau un statut oficial. Având ca bază legea din anul 1868, care reglementa învățământul poporal din întreg Imperiul austro-ungar, a început și în comitatele transilvănene o mișcare febrilă a învățătorilor, cu scopul de a înființa reuniuni învățătorești. Astfel că, la data de 16 octombrie 1870, la adunarea convocată de către dascălii sălăjeni la Şimleu Silvaniei, se dezbat şi se aprobă statutele Reuniunii Învăţătorilor Români Sălăjeni (R.Î.R.S.), alegându-se, totodată, un birou de conducere provizoriu.
Statutele sunt trimise apoi spre aprobare ministerului de resort, care le retrimite la Şimleu aprobate, cu unele modificări neesenţiale, pe data de 12 iunie 1871.
La data de 10 septembrie 1871 are loc adunarea de constituire a reuniunii, la Şimleu Silvaniei, reuniunea având ca scop „luminarea poporului romanu”.1 În funcţia de preşedinte al reuniunii a fost ales vicarul Şimleului, Demetriu Coroianu, Ioan Jarda, învățător în Aghireșul de Zalău a fost ales vicepreședinte, Ioan Ghitta, învățător în Pria – secretar primar, Alesandru Bellu, învățător în Chilioara – secretar secundar, Ioan Cosma, învățător în Hidig (azi Măieriște) – casier, Teodor Taloș, învățător în Giurtelecul Șimleului – controlor, iar Dr. Ioan Nichita, avocat în Zalău, a fost ales ca avocat al reuniunii. Ca membri în Comitetul Central au fost aleși următorii dascăli: Macedon Boțian, învățător în Cosniciu de Jos; Axente Ursu – Recea; Ioan Hendea – Șeredei; Eremia Tahiș – Ortelec; Nichita Liscan – Sîg; Ștefan Timoc – Supuru de Sus; Ioan Szabo – Mălădia; Vasiliu Uvehes – Oarța de Sus; Ioan Szabo – Ban; George Andrei – Bocșa; Teodor Alesuțian – Cehal. Ca supleanți au fost aleși următorii: Vasile Oltean, învățător în Păgaia; Ioan Jurcuțiu – Stârciu; Vasiliu Bărnuțiu – Cosniciu de Sus; Gavril Aluaș – Cig; Ioan Temeșian – Bicaz; Filip Mărica – Inău.
Datorită contribuției deosebite pe care au avut-o la înființarea reuniunii învățătorești, Anderco Homorodeanu, vicarul general capitular al diecezei de Gherla, a fost ales ca prim membru de onoare, iar George Pop de Băsești și Andrei Cosma au fost aleși ca președinți de onoare ai reuniunii.2
Credem că aici ar trebui subliniat faptul că reuniunea s-a înființat la inițiativa lui Andrei Cosma. El este cunoscut ca unul dintre cei mai mari finanţişti de dincoace de Carpaţi, având un rol însemnat în acţiunea de înfiinţare a băncilor româneşti din nord-vestul Transilvaniei, dar și în plan cultural-național. Astfel, după absolvirea studiilor juridice în anul 1868, începând cu anul următor a îndeplinit funcția de „actuariu” (secretar) pe lângă Inspectoratul Școlar din Zalău, inspector fiind Iosif Kerekes. În această perioadă, preocupările lui Andrei Cosma se îndreaptă spre învăţământul românesc, observând politica dusă de autorităţile austro-ungare, de deznaţionalizare a naţiunii române, după anul 1867.
Luând legătura cu vrednicul învățător din Aghireșul de Zalău, Ioan Jarda, cei doi fruntași români, la care se alătură și Dr. Ioan Nichita, avocat în Zalău, în septembrie 1870 trimit un apel protopopiatelor greco-catolice din Sălaj, adresat tuturor învățătorilor și îi invită la o conferință, având ca temă înființarea unei reuniuni învățătorești sălăjene. Locul ales a fost Băseștiul, unde locuia marele mecenat al românilor, George Pop. Din cauza condițiilor climatice nefavorabile, cu toate încercările disperate ale celor trei inițiatori, ei nu reușesc să ajungă la Băsești, dar adunarea s-a ținut, constituindu-se un comitet provizoriu format din 10 persoane. Deși nu erau prezenți, președinte al comitetului a fost ales Dr. Ioan Nichita, iar secretar învățătorul Ioan Jarda.3 
Andrei Cosma a elaborat proiectul de statute, iar după aprobarea lor de către minister a fost convocată adunarea generală descrisă mai sus.
La scurt timp de la înființarea reuniunii, la 8 decembrie 1871, Andrei Cosma îi scria lui George Barițiu despre starea precară a culturii și învățământului românesc sălăjean, anunțându-l, totodată, cu bucurie, despre înființarea reuniunii învățătorești. În primele rânduri ale scrisorii, Andrei Cosma îi aduce la cunoştinţă lui Bariţiu că a trimis, în data de 19 noiembrie, bani pentru cărţile primite de la el. Îşi cere scuze pentru faptul că nu i-a scris mai devreme, motivul fiind acela că în Sălaj au avut loc alegeri la Comitat, în care a fost implicat şi el, lipsind de acasă 10 zile. După alegeri, el a plecat la Cluj „în cauza gramaticei, ce am pusu sub presa”. Îi mulţumeşte pentru cărţile pe care Bariţiu le-a trimis în Sălaj, „îndeosebi pentru celle transmise gratis”. De asemenea, îl roagă să-i mai trimită, dacă se poate gratis, dacă nu contra cost, analele societăţii academice, deoarece el dorea ca „aceste tesaure alle limbei nostre” să nu-i lipsească din bibliotecă. El deplânge situaţia bibliotecilor sălăjene, subliniind că în acestea nu găseşti şi cărţi româneşti. În întregul judeţ exista un singur român cu o bibliotecă de 600 de volume. În afară de aceasta, „abia ici-colea aflamu cate-o carte romana”. El spune că intelectualitatea şi preoţimea românească din Sălaj, „cugeta a satisface instrucţiunii şi desvoltari salle spirituali cetind bine-rau cate unu diaru (ziar – n.n)”. De asemenea, femeile erau interesate şi mai puţin de lectură. Această situaţie era, după cum spune A. Cosma, deplorabilă „dar nu desperata”. Datorită ajutorului pe care Astra şi alţi fruntaşi îl acordau culturii româneşti, „desceptarea naţionale din di în di se stinde (extinde – n.n.)”, dar această situaţie nu se putea îmbunătăţi decât în timp, deoarece, spune el, cauza ei consta în mai multe secole de asuprire naţională şi înapoiere culturală. Lipseau, în primul rând, factorii principali ai dezvoltării culturii româneşti din această parte de ţară, şi nu numai de aici, şi anume „instrucţiunea poporale şi poterea materiale”.
Fruntaşul sălăjean îi aduce la cunoştinţă lui Bariţiu faptul că în ultimii ani s-au întreprins unele acţiuni care au avut ca rezultat înfiinţarea Reuniunii Învăţătorilor Români Sălăjeni, ale cărei statute i le trimite prin poştă. El îl anunţă că noua societate, înfiinţată în urmă cu trei luni, la data de 10 septembrie 1871, avea deja un capital de 500 florini şi promitea „înflorire şi prosperare”. Îi cere, totodată, ajutorul pentru a „înavuţi biblioteca cate cu o carte de donu (donaţie – n.n.) şi dacă sunteţi autorizaţi se aveţi bunătate a transmite gratis un exemplariu din Transilvania”, precizând şi adresa bibliotecarului reuniunii, care era învăţătorul Ion Cosma din Hidig (Măierişte).4
În cadrul primei adunări generale a Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni, care a avut loc la data de 1/13 mai 1872, în Băsești, au fost înființate cinci filiale ale reuniunii: 1) filiala Crasna-Pericei, avându-l ca președinte pe protopopul Alesandru Lemeni și vicepreședinte pe învățătorul Ioan Hendea; 2) filiala Ip-Valcău, avându-l ca președinte pe protopopul Ioan Vicaș și vicepreședinte pe învățătorul Macedon Boțianu; 3) filiala Oarța-Băsești-Șamșud, avându-l ca președinte pe arhidiaconul Gregoriu Pop și vicepreședinte pe învățătorul din Supurul de Sus, Ștefan Timoc; 4) filiala Bred-Noțig-Ciocmani, avându-l ca președinte pe protopopul din Ortelec, Teodor Pop și vicepreședinte pe învățătorul Ioan Jarda; 5) filiala Eriu-Sărvad, avându-l ca președinte pe protopopul Vasiliu Pop și vicepreședinte pe învățătorul din Cig, Gavril Aluașiu. Se poate observa că în funcția de președinți au fost aleși doar clerici, iar în cea de vicepreședinți învățători. Explicația constă în faptul că la vremea respectivă școlile erau confesionale, preoții îndeplineau funcția de președinți ai Senatului școlar, având sarcina de a se ocupa de buna administrare a școlilor, iar protopopii îndeplineau funcția de inspectori școlari.
Scopul principal al înființării filialelor a fost „cualificarea membriloru reuniunei de a propune (a preda – n.n.) metodicu și desceptarea interesarii invetiatoriloru si publicului de reuniunea invetiatoresca”5.  
Următoarele adunări generale ale reuniunii, în primul deceniu de activitate, s-au ținut la Bobota (13 mai 1873), Sărăuad (15 mai 1874), Crasna (15 mai 1875), Domnin (15 mai 1876), Bocșa (15 mai 1877), Unimăt (15 august 1878), Giurtelecu Hododului (15 septembrie 1879), Cuceu (15-16 august 1880).
În anul 1873, în data de 1/13 mai, adunarea generală anuală s-a ţinut în „fruntaşa comună românească” Bobota, sub preşedinţia lui Ioan Jarda, acesta fiind vicepreşedinte al reuniunii. La această adunare s-a ales un nou secretar primar al reuniunii, în locul lui Ioan Ghitta, în persoana lui Ioan Copos, învăţător în Şoimuş. De asemenea, se alege o comisie, care urma să elaboreze un proiect pentru a se împărţi filialele în mod corespunzător şi să se stabilească activitatea lor, sperându-se ca prin această împărţire să se eficientizeze activitatea reuniunii.6 Tot la Bobota a fost susținută conferinţa: „Cari sunt pedecile învăţământului şi ce ar fi de făcut spre delăturarea acestora”, la care au luat cuvântul mai mulţi învăţători. Apoi, se citesc disertaţiunile: „Şcoala faţă de vieaţa practică şi posiţiunea învăţătorului faţă de ambele”, de Ioan Jarda; „Chemarea şcoalei şi a învăţătorului”, de Ieremia Tahiş, şi „Educaţiunea fizică”, de Ioan Copos. În asociaţie sunt primiţi noi membri: Ioan Vicaş, protopopul Ipului şi Ioan Galu, protopopul Şamşudului, în calitate de membri fondatori şi alţi patru membri ajutători. Făcându-se o dare de seamă a situaţiei financiare a reuniunii se constată că aceasta dispunea de un fond de 568 fl. şi 81 coroane. Ideea centrală a acestei adunări a fost înfiinţarea unei comisii critice, care să stârnească interesul pentru ştiinţă şi să lărgească plaja celor care aveau preocupări literare7.
Cea de a patra adunare generală a reuniunii s-a ținut în comuna Sărăuad, la 3/15 mai 1874, sub președinția profesorului Gavril Trifu. Având în vedere că vicarul Silvaniei, Demetriu Coroianu, președintele reuniunii, a fost avansat în funcția de canonic la Capitlul din Gherla, iar învățătorul Ioan Jarda, vicepreședinte, s-a transferat la Școala din Monor, au fost organizate noi alegeri. Noul vicar al Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu a fost ales în funcția de președinte al reuniunii, iar Gavril Trifu, profesor la Preparandia din Zalău, în cea de vicepreședinte. Ioan Hendea, învățător în Vârșolț, a fost ales în funcția de secretar primar, Ștefan Timoc, ajuns învățător în Chieșd, în cea de secretar secundar, Laurențiu Hossu, învățător în Zalnoc, casier, Atanasiu Husti, învățător în Bobota, controlor, iar dr. Ioan Nichita a fost reales ca jurist al reuniunii. În Comitetul Central au fost aleși următorii învățători: Basiliu Grama, din Pericei, Axente Ursu, din Recea, Eremia Tahiș, din Ortelec, Ioan Cosma, din Hidig (Măieriște), Vasile Opriș, din Domnin, Teodor Taloș, din Giurtelec, Florian Epure, din Peceiu, Ioan Pop, din Cehei, Ioan Szabo, din Ban, Ioan Pop, din Almaș, Vasile Cărpinean, din Aghireș, Vasile Bărnuțiu, din Cosniciu de Jos, Vasile Oltean, din Doh, Gavril Aluaș, din Cig, George Andreiu, din Bocșa, Nichita Liscan, din Cizer, Macedon Boțian, din Cosniciu de Sus, Petru Epurean, din Sîg și Andrei Pop, din Cățelul-român (Meseșenii de Sus). Fostul președinte al reuniunii, Demetriu Coroianu, a fost ales președinte de onoare.8 
Pentru o mai bună coordonare a activității, reuniunea a fost împărțită în 12 cercuri învățătorești, după tractele protopopești: Cercul Băsești, Ciocmani, Sărăuad, Pericei, Oarța, Noțig, Șamșod, Valcău, Ip, Bred, Eriului, Crasnei9.
Cea de a cincea adunare generală s-a ținut în Crasna, tot în ziua de 3/15 mai, a anului 1875, iar în cadrul ei a impresionat conferința susținută de Gavril Trifu, cu titlul „Despre măsuri în genere și despre nou întrodusele măsuri metrice în specie”. A fost dezbătută cauza „terțialității” cantor învățător, după care au fost rezolvate problemele organizatorice legate de încasarea taxelor de membri și a „enormelor restanții”. La final, s-au căutat soluții asupra modului cum se putea încasa cât mai urgent plata învățătorului, care era foarte slab remunerat, față de sarcinile dificile pe care le avea de îndeplinit în cadrul comunității.10
În anul 1876, adunarea generală s-a ținut în Domnin, tot în data de 3/15 mai, și la ea au participat 75 de membri ai reuniunii. În cadrul lucrărilor s-a pus un accent deosebit pe organizarea internă a reuniunii, iar profesorul Gavril Trifu a impresionat din nou cu o conferință despre „Fonduri școlastice: lipsa, folosul și modul înființărei lor”. În cadrul conferinței a subliniat importanța deosebită pe care o are cartea în cadrul procesului educațional: „Cartea, cartea bună și binepricepută aplicându-să apoi, firește, cele di nea în vieață, este azi cea mai ageră armă în mâna unui popor. Acel popor, care-și trimite copiii cu cea mai mare punctualitate la școală, care să îngrijește de creșterea celor mai buni învățători pentru școalele sala poporale, care pe aceștia, ca să nu preferească a trece la alt popor, îi dotează mai liberal, care cumpără în massă și cetește cu sete opurile învățaților săi, adoperându-să a transplanta în vieața sa morală și materială ideile sănătoase din aceste opuri: acel popor este, trebue să fie – dacă un este încă, trebue să devină desigur – cel mai mare, cel mai tare, cel mai respectat dintre toate popoarele, trebue să devină în toată privința predomnitor celorlalte popoare”. Vorbește, apoi, despre lipsa fondurilor pentru salariile învățătorilor, care se puteau mări și prin următoarele măsuri: din donații, cultivarea unor terenuri agricole comunale cu ajutorul sătenilor, amenzi pentru absențele elevilor, testamente în favoarea școlilor etc., încheind cu cuvintele rostite de poetul Iosif Vulcan: „La lucru dar cu mână bărbătească, astfel națiunea noastră de nou va să înflorească”.11
În anul următor, adunarea generală s-a ținut la Bocșa, tot în data de 3/15 mai, o dată cu profundă semnificație istorică pentru această localitate: Adunarea Națională de la Blaj, în cadrul căreia Simion Bărnuțiu a rostit cel mai important discurs programatic al revoluției pașoptiste.
În cadrul acestei adunări s-au dezbătut și primit statutele pentru înființarea fondurilor scolastice, în urma conferinței și ideilor susținute de Gavril Trifu la adunarea generală din anul precedent. De asemenea, au fost susținute trei dizertații: Gavril Trifu a vorbit despre „Creșterea și instruirea fetițelor noastre în școalele poporale”; Vasile Oltean despre „Prospectul învățătorilor români la un venitor mai bun”, iar învățătorul din Giurtelecu Șimleului, Teodor Taloș, a prezentat dizertația „Asemănarea școlilor noastre din prezent cu cele din timpul trecut, acum sunt zece ani”.
Sfârșindu-se mandatul de trei ani al conducerii reuniunii, următorul punct de pe ordinea de zi a fost alegerea noilor structuri de conducere. Vicarul Alimpiu Barboloviciu a fost reales în funcția de președinte, Gavril Trifu vicepreședinte, secretar Ioan Hendea, Ștefan Timoc notar, toți „cu aclamațiune”, Axente Ursu, învățător în Recea a fost ales în funcția de casier, iar George Prodan, învățător în Ortelec, a fost ales controlor. Ca membri ai Comitetului central al reuniunii au fost aleși următorii dascăli: Ioan Cosma, din Hidig (Măieriște), Teodor Taloș, din Giurtelec, Vasile Olteanu, din Șimleu, Vasile Grama, din Pericei, Gavril Cordiș, din Siciu, George Andrei, din Bocșa, Nichita Liscan, din Cizer, Florian Epure, din Peceiu, Ipathe Todoran, din Domnin, Macedon Boțianu, din Cosniciu de Sus, Vasile Cărpinean, din Aghireș și Ioan Szabo, din Mălădia. Ca membri supleanți au fost aleși următorii: Ioan Szabo, învățător în Hurez, Ioan Mândruțiu, din Bănișor, Ioan Torma, din Mal, Petru Epurean, din Sîg, Andrei Pop, din Cățălul-român (Meseșenii de Sus), Georgiu Pop, din Bădăcin și Ioan Jurcuțiu, din Marca.12
În anul 1878, adunarea generală a reuniunii s-a ținut în data de 15 august, în Unimăt. În cadrul adunării, în afară de agendele consacrate, s-au ținut trei dizertații: 1) „Despre lipsa mijloacelor creării bibliotecilor poporale și școlare”, susținută de Gavril Trifu; 2) „Despre „limbagiulu stricatu și falsu, ce se folosesce în unele scóle poporale romane la propuneri și delaturarea lui”; 3) „Despre economia și lipsa ei de a se propune în școalele noastre poporale”. Totodată, se decide tipărirea Analelor Reuniunii și se ridică onorariul vicepreședintelui de la 6 la 20 florini.
Pentru prima dată de când se organizau adunările generale anuale, celelalte reuniuni din țară își aduc aminte de existența Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni și trimit salutul lor.
Următoarea adunare generală s-a ținut în Giurtelecu Hododului, la 15 septembrie 1879. În cadrul lucrărilor adunării s-a citit, printre altele, ordinul guvernului diecezan de la Gherla, prin care se impune membrilor reuniunii plătirea regulată a taxelor. De asemenea, a fost susținută dizertația „Despre școalele de pomărit și necesitatea lor”. S-a redus taxa de membru la 1 florin și s-a ales o comisie pentru „regularea” averii imobile a reuniunii din comuna Hidig (Măieriște).13
Din Protocolul adunării generale ținută la Giurtelecu Hododului aflăm că înainte de lucrările propriu-zise, dimineața, la ora 8, se celebra slujba religioasă, la care asistau toți participanții, „dimpreună cu unu numeru frumosu dintre poporenii comunei”. La sfârșitul slujbei, Alimpiu Barboloviciu, vicarul Silvaniei și președintele reuniunii a deschis ședința „prin o vorbire, în care a accentuat chiamarea frumósa a inviatiatoriloru, lipsa si folosulu reuniuniloru invietiatoresci” și importanța zilei pentru reuniune. Vicepreședintele reuniunii, Gavril Trifu a prezentat, apoi, ordinea de zi, aprobată de către comitetul central, iar prim-secretarul reuniunii dă citire protocolului reuniunii ținute în anul precedent, la Unimăt. 
Un ordin interesant venea de la Episcopia de Gherla, care prevedea înființarea unei reuniuni generale a tuturor învățătorilor din dieceză.
În continuarea lucrărilor, Gavril Trifu prezintă activitatea și situația financiară a reuniunii pe anul 1878/1879, Ioan Hendea citește dizertația „Despre școala de pomărit și lipsa ei”, iar la finalul ședinței se rezolvă anumite probleme organizatorice și se înscriu noi membri.
În cadrul celei de a doua ședințe, care începe după-amiaza, la ora 15, s-au continuat operațiunile de înscriere a noilor membri, încasarea taxelor, cele pentru înființarea unui fond de pensionare a învățătorilor, se ascultă și se rezolvă anumite cereri etc. La final, mulțumind pentru „ordinea esemplaria” din timpul dezbaterilor și îndemnându-i pe dascăli „a lucra și pe venitoriu din respoteri pentru scopulu frumosu alu reuniunei”, Gavril Trifu închide lucrările adunării generale.14
Cea de a zecea adunare generală a reuniunii s-a ținut în localitatea Cuceu, în zilele de 15 și 16 august 1880. În raportul anual de activitate, prezentat de Gavril Trifu, au fost trecute în revistă evenimentele mai însemnate ale reuniunii în anul care a trecut, pe terenul instrucțiunii publice. Învățătorul Gavril Aluaș a citit dizertația „Progresul și regresul școalelor noastre poporale”. De asemenea, propunerile de probă, ținute de Petru Robu, despre „Propoziții” și de Teodor Buciu, despre „Fracții”, care au fost ascultate „cu interes și apreciate după merit”. S-a constituit un nou birou de conducere, vicarul Alimpiu Barboloviciu, Gavril Trifu, Ioan Hendea, Ștefan Timoc, George Prodan și avocatul Ioan Nichita fiind realeși în funcții. În funcția de casier al reuniunii a fost ales învățătorul Ioan Chira, în locul lui Axente Ursu, decedat. În comitet au fost aleși următorii dascăli: Ioan Cosma, Teodor Taloș, Vasile Oltean, Vasile Grama, Ioan Oiegar, Alesandru Bejan, Nichita Liscan, Florian Epure, Ipathie Teodoreanu, Macedon Boțian, Demetriu Jurcuțiu, Ioan Gozman. Au fost aduse unele modificări la statute, în urma dezbaterilor, fiind trimise spre aprobare la minister, au fost încasate taxele de la membri, s-au votat două ajutoare pentru văduva învățătorului Macavei și pentru orfanii lui Axente Ursu. De asemenea, s-au înscris doi membri fondatori: Eugeniu Szabo, preot în Hereclean și Ioan Oros, notar cercual în Cuceu. 
În cadrul celei de a doua ședințe au fost dezbătute probleme de interes general. La finalul lucrărilor a fost stabilită ziua și programul următoarei adunări generale.15
La 4 august 1881 are loc adunarea generală extraordinară a reuniunii, ținută în Șimleu Silvaniei. Principalul punct de pe ordinea de zi a fost alegerea unui reprezentant pentru adunarea „regnicolară” (provincială) ce urma să fie organizată la Budapesta, în data de 12 august 1881. Adunarea l-a ales ca reprezentant pe Gavril Trifu, vicepreședintele reuniunii.16 
Adunarea generală anuală a reuniunii s-a ținut în acel an în localitatea Giurtelecu Șimleului, în perioada 15-16 septembrie.
Programul adunării a început la ora 8, cu celebrarea misei de dimineață, serviciu divin la care au participat toți invitații și credincioșii greco-catolici din Giurtelecu Șimleului.
Lucrările adunării generale au început la ora 10. Dintre „oficialii” reuniunii erau prezenți vicarul Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu, președintele reuniunii, profesorul Gavril Trifu, vicepreședinte, Ioan Hendea, prim-notar, Ștefan Timoc, notar secundar, Ioan Chira, casier și George Prodan, controlor. Printre oaspeți, se remarcă Ioan Cosma, protopop și preot în Pericei, Ioan Sîrbu, preot în Siciu, Samuil Bădescu, notar cercual în Hidig, Scipione Mărcuș, student la Medicină la Viena, originar din Șimleu Silvaniei. În total, au fost prezenți 6 oficiali, 7 membri fondatori, 4 oaspeți și 42 membri ordinari ai reuniunii. A lipsit din comitet doar avocatul Ioan Nichita, iar dintre membri 105 persoane, în special cei din zona Codru.
Vicarul Barboloviciu, „după o vorbire acomodată somelnităței dîlei” declară deschise lucrările adunării. Se împarte celor prezenți programul redactat de către Gavril Trifu, care prezintă raportul de activitate, aprobat de către prezidiul adunării, care îi mulțumește pentru efortul de a-l întocmi și prezenta. Tot el a prezentat un raport asupra adunării generale provinciale de la Budapesta, la care a participat în calitate de delegat al reuniunii sălăjene. A prezentat succint modul cum au decurs lucrările, problemele care s-au dezbătut și intervenția sa la „înaltul ministeriu” în interesul învățământului românesc și al stării materiale a dascălilor.17 
Au fost alese comisiile pentru primirea de noi membri, încasarea taxelor și donațiilor, analiza financiară a fondurilor reuniunii etc. Ca noi membri fondatori ai reuniunii s-au înscris preotul Ioan Sîrbu și notarul cercual Samuil Bădescu.
Vicarul Silvaniei aduce la cunoștință celor prezenți că postul de învățător în Cățelul Românesc (Meseșenii de Sus) era vacant, cu „soluțiunea” (salariul) de 200 florini.
La capitolul expoziții, Ioan Hendea a prezentat celor prezenți scrisorile „de probă” de 16 ani ale școlarilor din satele în care a predat, respectiv Vârșolț, Șeredei, Cehei și Recea, legate frumos în cinci volume. De asemenea, George Pop, învățător în Bădăcin a prezentat „scrisori de probă” ale elevilor de pe anul 1881. Din păcate, au fost singurii învățători din tractul Periceiului care au realizat aceste prezentări. Doar Teodor Buciu, învățător în Căuaș, tractul Eriului, a mai prezentat trei corfe din papură realizate de către el la orele de lucru manual. Adunarea își exprimă părerea de rău că doar doi învățători din întreg tractul Periceiului „au avutu ambițiunea nobilă de ași presenta lucrările eleviloru loru adunărei generale” și se decide ca pe viitor fiecare învățător din tractul în care va avea loc adunarea generală „nesmintitu” să expună elaboratele elevilor săi.18 Se discută despre ajutorarea văduvelor și orfanilor foștilor membri ai reuniunii, decedați între timp, după care se fac diverse propuneri. Astfel, Gavril Trifu propune ca fiecare cerc al reuniunii sălăjene să procure pentru sine câte un exemplar dintr-o revistă pedagogică românească. Tot el propune înființarea bibliotecilor școlare. La final, prezidiul îi provoacă pe cei prezenți să se înscrie cu propuneri de lecții model pentru viitoarea adunare generală anuală, care s-a stabilit a se ține în Supuru de Sus, la data de 15 august 1882. S-au înscris Teodor Buciu, cu lecție practică privind legarea corfelor din papură, Ioan Oiegaru din istoria patriei și Simion Buciu din gramatica limbii române. De asemenea, pentru susținerea de dizertații s-au înscris George Pop, învățător în Giumelciș (Plopiș), din agronomie, Teodor Buciu, „chemarea învățătorului” și Teodor Medan cu titlu rezervat.19
Astfel se încheia primul deceniu din prodigioasa activitate a Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni, iar perioada care a urmat va constitui subiectul următoarelor studii, pe care intenționăm să le elaborăm.


Note:
1 Gavril Trifu, Analile Reuniunii Învăţătorilor Români Selagieni (1869-1880), Gherla, 1880, p. 10; Simion Oros, Memorialul jubiliar al Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni (1870-1910), Șimleu, 1911, pp. 13-15.
2 G. Trifu, op. cit., pp. 10-11.
3 Ibidem, op. cit., pp. 8-9.
4 Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Cluj, fond familial Bran, inventar nr. 2, dosar 14.
5 G. Trifu, op. cit., p. 11.
6 Ibidem, p. 12.
7 S. Oros, op. cit., pp. 20-22.
8 G. Trifu, op. cit., pp. 12-13.
9 S. Oros, op. cit., p. 23. 
10 Ibidem, p. 24.
11 Ibidem, pp. 25-26.
12 G. Trifu, op. cit., pp. 14-15.
13 Ibidem, pp. 15-16.
14 Ibidem, pp. 49-56.
15 S. Oros, op. cit., pp. 33-34.
16 Ibidem, p. 34.
17 Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni, dosar 4/1881-1913, ff. 1-3.
18 Ibidem, ff. 4-6.
19 Ibidem, ff. 7-9.

Autor: Marin Pop

3 - Ioan Nichita (1841-1900) -   juristul reuniunii2 - Andrei Cosma (1843-1918) - inițiatorul înființării reuniunii1 - Vicarul Silvaniei, Demetriu Coroianu (1814-1891)- primul președinte al RÎRS