Aboneaza-te la newsletter





Planeta Fellini

August 2021

Bine scria Alex Leo Șerban că în artă nu e valabil acel „nimeni nu e de neînlocuit”. Să zăbovim pe planeta Fellini: poate cineva să-i nege unicitatea și genialitatea? S-a născut la Rimini în 1920 (aeroportul internațional de aici îi poartă numele). Filmele sale sunt capodopere: La dolce vita, Satyricon, Clovnii, Amarcord, La Strada, Nopțile Cabiriei, E la nave va etc. A avut un actor fetiș: Marcello Mastroianni. Ca să nu mai vorbim despre actrița/soția Giulietta Masina. Multe din filmele sale au fost influențate de psihiatrul Carl Jung. 
Am descoperit pe Netflix documentarul Fellini – Sunt un clovn, regizat de Marco Spagnoli în 2020. Aflăm că în 1967 producătorul Peter Goldfarb îl convinge pe Fellini să intre în industria de televiziune americană, cu un documentar parodic. Așa se naște în 1969 Bloc-notes d′un cineaste, adică reconstituiri, crochiuri. Și ce e filmul Intervista/Interviu din 1987, dacă nu o copie a Bloc-notes-ului? Fellini filmează o serie de pretendenți la roluri în filmele sale. Ce faună pe placul regizorului! Fellini simte o libertate nouă, o lejeritate perversă, cu care manipulează realitatea. Așa înțelege el să filmeze pentru televiziune, unde e musai să realizezi rapid divertismentul, altfel privitorul mută canalul.
În acest documentar vorbesc pe rând Peter Goldfarb și Fellini. Primul e copleșit de faptul că a reușit să-l convingă pe Fellini să adere la televiziune, dar e mândru și de prietenia care s-a născut indiscutabil între ei. Fellini crede că cinemaul e feminin, deoarece sala e uterul binecuvântat. Că limbajul cinematografic e limbajul viselor, care ameliorează și distilează realitatea. Ce mai aflăm? Că se amuză pe platou, că se simte ca la circ, că el însuși e un clovn și își extrage emoția de la toți participanții. Lucrează doar cu oamenii care îi plac. A face film e „ca și cum ai fi cu o trupă de circ” – mărturisește Fellini.
A apărut la Humanitas Fellini despre Fellini. Multe convorbiri despre cinema cu Giovanni Grazzini, care a reușit să înfrângă reticențele marelui regizor, astfel că aflăm despre copilăria petrecută la Rimini. Despre familie, școală, profesori, începuturi artistice, îndoieli („un artist e plin de incertitudini”). Mai ales o profesiune de credință uluitoare și reprezentativă: „filmul e un mod divin de a povesti viața, de a-i face concurență Tatălui ceresc”.                                                         

Autor: Alexandru Jurcan