Aboneaza-te la newsletter





Poem de Adina Nicula

August 2021

Pe lacul lin cu nuferi mari

Le-am zis umbrelor să piară în amurgul de-astă 
seară,
Dar se-ntrezărește-o rază,
Ca o pată azurie zărind de departe cerul,
Care-n serile de mai se deschide-n zări, pe nori,
Într-o mică primăvară de un verde nesfârșit, 
Eu mă plimb nestingherit ca-ntr-un paradis deschis.

Iată salcia umbroasă cu a sa coroană mare, 
Ce în lac se odihnește de atâtea primăveri.
Copacule, etern și blând ce-nchipuiești 
nemărginirea – 
În jurul tău e-un paradis ce-ntrece de demult 
privirea!
Cu ramuri lungi și frunze mici tu tot cobori a ta coroană,
Pe lacul lin cu nuferi mari...

Stând neclintit și meditând la salcia unduitoare
Eu știu că e-un mic paradis pe lacul lin cu nuferi mari,
Și peștii mici parcă mi-arată, 
Drumul de demult știut 
Al viselor de altădată.