Aboneaza-te la newsletter





Poem de Silvia Bodea Sălăjan

August 2021

Vita brevis

ceasul a încremenit
vântul s-a oprit la fereastra închisă
și copacul nu-și mai scutură frunzele
sub povara ploii de primăvară

cuvântul nu era decât un oftat 
pornit 
dintr-o inimă de fiară rănită
și punea lacăt peste cea din urmă lumină

am deschis palmele pentru a dărui pacea
promisei așezări
în ordinea unui eden regăsit
dar am rătăcit în labirintul cuvântului 
și puterile mi s-au scurs în lutul nears
ca într-o peșteră în care liliecii
se lipeau de bolta întunecatului ger

era clipa în care androginul intra în disoluție 
cu letargia celor două jumătăți de sfere
ce nu s-au mai regăsit
decât în ecoul încremenit 
ce cobora treptele
spre stinse făclii