Aboneaza-te la newsletter





Poeme de Vasile Hatos

Septembrie 2021

***
Dar vocile din mine 
Vociferează așa:
„E tainica simțire
E visul fără vis
E unica speranță
De-a intra în Paradis!
E Veșnicul din tine
E Acel ce te așteaptă
La ușa vieții tale
O dată intră în viață,
Primește-L ca pe-un Paște
Spune-i să mai stea,
De nu, lasă-L în pace
Aceasta este sinceritatea ta”.

***
De ce am plecat în lume?!...
Oare, de ce am plecat?!
Să fie nebunia
Banului spurcat!
Să fie somnul vieții
Și-al liniștii depline!
Să fie voioșia
Clipelor sublime, 
Ce le am în mine?!
Să fie Absolutul
Ce-i adânc înfipt în mine
Și-n clipele tăcerii
Dialoghează în sine?
Cu creierul, cu toate,
Ce au simț și căutătură,
Toate au o forță,
O forță venită din Natură,
De-o fi peste măsură!
Toate au puterea
De-a intra în fașă,
Gândirea este prima,
Mintea mea o lasă
Să pătrundă adânc
În Universul meu
Ca să-L găsesc
Pe Adevăratul Dumnezeu.
Degeaba au credință,
Zic unii, cu judecată,
Dacă în profunzime
Au veșnic o pată,
Care-i tot neagră și întunecată,
E pata păcatului
Și-a celui ce o lasă
Să-i facă rău sufletului
Ce nu-i pocăit.
Cu toate că, el
Se crede pocăit.
Nu lua în deșert numele pocăinței,
Nici pe cel al biruinței,
Nu te crede mare și împărat,
Doar c-o privire
Poți să comiți păcate,
Doar cu simțul
Și când lumina îl străbate
Ajunge în alt loc
Mai luminos,
Acolo unde-i păcatul scos,
Dumnezeu știe dacă ești pios.