Aboneaza-te la newsletter





Părintele Gavril Meseșian

Septembrie 2021

Dacă vorbim despre familia Meseșian, gândul ne duce desigur la dr. Coriolan Meseșian, un intelectual din generația Marii Uniri. În ultima vreme, personalitatea lui a fost conturată datorită străduințelor istoriografiei sălăjene. Astăzi, nu ne vom opri asupra „Coriolanului popii din Chieșd”, cum îl numeau sătenii din împrejurimile Șimleului pe tânărul care făcea parte din elita tinerilor studioși din Sălaj, ci asupra familiei sale, îndeosebi asupra personalității tatălui său, preotul greco-catolic, Gavril Meseșian1.
S-a născut la Curitău (azi Sălăjeni, jud. Sălaj) în 8 septembrie 18442, în familia lui Florea Meseșian și a Anei (Oana) Racovan, familia Meseșian locuind la nr. 62. 
Presupunem că Gavril Meseșian a urmat studiile primare în Curitău. Nu știm unde și-a făcut studiile gimnaziale. Știm însă că rămăsese orfan încă la începerea claselor superioare, tatăl său decedând la 20 martie 1863, în vârstă fiind de 56 de ani, cum precizează registrul matricol, din care aflăm că o moarte „firească” i-a pus capăt vieții3. 
A absolvit liceul la Beiuș în anul 1867, fiind coleg cu, printre alții, Ioniță Scipione Bădescu, Petru Ciuhandu și Vasile Pătcașiu4. Teologia a urmat-o la Gherla5. 
S-a căsătorit cu Teofania, fiica proprietarului din Acâș, George Sötér (1798 – 30 octombrie 1871). Cununia a fost oficiată la 27 septembrie 1872. Amândoi mirii aveau mamele văduve: Ana Racovan, mama lui Gavril și Varvara Papp, mama Teofaniei. Martori la libera învoire dinaintea cununiei au fost pr. Ioan Conțiu din Giorocuta, Ioan Fáti (de 48 de ani) și Simion Meseșian (de 25 de ani, probabil frate cu mirele). La cununie au fost martori avocatul Simion Oros și soția, Ludovica Aciu, iar ceremonia a oficiat-o parohul din Acâș, pr. Ioan Popdan6.
Teofania Sötér era originară dintr-o veche familie care fusese înnobilată de către Leopold, împăratul Austriei şi regele Ungariei, la 1659 și de către Ferdinand I, împăratul Austriei şi regele Ungariei (ca Ferdinand V), în anul 18427. Din această familie s-a născut un preot care a slujit la Gerăușa, George Sötér, dar și Ana-Rachila Sötér, care a fost mama preoților greco-catolici Trufașiu, Ioan, Traian și Patriciu, născuți tustrei la Giorocuta.
A fost hirotonit în anul 1872. După hirotonire a slujit la Recea. A rămas în această parohie din districtul Pericei până la data de 31 iulie 1874.
În perioada petrecută la Recea a trebuit să treacă peste durerea morții mamei sale, care a decedat la 3 martie 1874 în Curitău. Oana (Ana) Racovan, mama lui Gavril, era în vârstă de 70 de ani. Au rămas în urma ei trei băieți: Toader (1860-1917), Simeon și Gavril8. 
A avut și o mare bucurie în acest răstimp, terminarea lucrărilor și sfințirea noii biserici din Recea, de zid, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil9. De altfel, el notează pe coperta registrului parohial: „Locul unde este edificată biserica cea nouă l-a dăruit Filip Mocanu. Acest locașiu sfânt s-a binecuvântat prin delegatul D. Alexandru Lemeni protopopul Tractului Periceiu în anul Domnului 1873, 20 noiembrie în ziua Sfinților Arhangheli sub preoția subscrisului Gabriel Meseșianu”10.

  

O altă bucurie a reprezentat-o nașterea fiului Coriolan, lucru întâmplat la Acâş, în 26 septembrie 1873. 
De la 1 august 1874 până la repausare, adică 44 de ani, destinul îi va fi legat de parohia Chieșd, situată în imediata apropiere a localității sale de baștină, Curitău. 
O primă bucurie în familie, la Chieșd, a fost venirea pe lume a fetiței Gabriela, la 20 mai 1881, ea avându-i nași de botez, oficiat la 5 iunie 1881, pe protopopul Ioan Galu cu soția Ana Alpini, iar preot oficiant a fost Tiberiu Gael11. Asupra destinului acestei fiice vom reveni.
La 17 septembrie 1883 s-a născut Maria Meseșan, botezată la 20 octombrie de către tatăl său, Gabriel Meseșan12. 
Probabil că în 1885 s-a născut Patriciu Dariu, nași fiindu-i tot protopopul Ioan Galu cu soția Ana Alpini, botezul fiind săvârșit de către parohul din Derșida, Tiberiu Gael13. Avea să decedeze în 8 decembrie 1897, doborât de „heptică” (tuberculoză). Au venit să-l conducă pe ultimul drum preoții Petru Ostate (Curitău), Cristofor Turtureanu (Sighetu Silvaniei), Tiberiu Gael (Derșida), Dimitrie Cupșa (Giorocuta) și Ioan Farcău (Corund). A fost înmormântat lângă altarul bisericii din Chieșd14.
O altă întristare s-a abătut asupra familiei Meseșian, pentru că Teofana Söter a decedat de tânără, la 10 iulie 1895, în vârstă de 43 de ani. A fost înmormântată lângă biserică, la slujbă participând preoții tractuali, în frunte cu protopopul Gabriel Vaida15. 
Ca o dovadă a atașamentului și a implicării preotului Gabriel Meseșian în mișcarea națională a românilor din Țara Silvaniei este invitația adresată la 7 octombrie 1895, din Băsești și semnată, probabil, de Gheorghe Pop, de a participa în 11 octombrie, la o conferință confidențială în Șimleu Silvaniei, în localul desemnat de Alimpiu Barbuloviciu, vicarul foraneu al Silvaniei, cu scopul de a se sfătui și decide în privința alegerii membrilor comitetului comitatens (consiliul județean) al Sălajului din 20 octombrie 189516. 
În anul 1896 au avut loc câteva evenimente importante pentru greco-catolicii din Chieșd.
Mai întâi, a fost sfințit mormântul Teofaniei Söter, decedată în urmă cu un an, apoi a urmat sărbătorirea centenarului construirii bisericii de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”. Aflăm aceste lucruri dintr-o însemnare făcută de parohul Meseșian pe un registru parohial: „În anul 1896 Iulie 11 s-a sfințit crucea mormântuală a iubitei mele soție Teofania cândva Söter cu care ocaziune s-a făcut și parastasul și pomana. Tot în acest an s-a ținut în  27 august Jubileul de Una sută de ani a Bisericii gr. cath. locale serbându-se acest jubileu dela 1896 August 27 până la 20 Novembrie a aceluiași an”17. Cu o cerneală de altă culoare, probabil că parohul Meseșian a notat alături de această însemnare: „Sfânta Beserică s-a văruit și i s-au tăiat fereștri mai mari”.
Pe un alt registru parohial este notată o altă sărbătoare a comunității, la îngemănarea secolelor XIX și XX, sfințirea clădirii de zid a școlii confesionale, ocazie cu care păstorul sufletesc obține o promisiune de la credincioși: „În 27 septembrie 1900 s-a sânțit școala gr. cath. confesională întru memoria anului sânt și a anului alu 200-lea al S. Uniri gătită de maestrul Paul Harmaty pentru 1.200 fl. v.a. cu care ocaziune poporul întreg s-a promis că altul nu vor bea în crâșmă nicicând. Gabriel Meseșian paroc loc”18.
Într-un alt registru parohial, preotul Meseșian amintește faptul că în anul 1911 a vizitat România și sub emoția și impresia acestei călătorii menționează: „Subscrisul în 1911 oct. 22 am fost în România. Țara cea mai bogată în lume: București, Constanța etc. Doamne mai ajută-mi ca să mă mai duc. Gabriel Meseșan paroc”19.
La inițiativa preotului Meseșan, în comunitatea din Chieșd a fost înființat un grânar bisericesc, cu scopul de a aduna sumele necesare pentru repararea bisericii parohiale. La 1 februarie 1913, Gabriel Meseșan aducea la cunoștința Episcopiei de Gherla că averea bisericii din Chieșd este de 8.870 coroane, sumă depusă la institutele „Silvania” din Șimleu Silvaniei și la „Luncana” din Marghita20. Din rațiunile bisericești pe anul 1916, aflăm că s-a achitat suma de 4.400 coroane pentru, „… învălitul Bisericei s-a spesat pentru tiniche și la tinicher Davidovics Simon …”21.  În fotografiile inedite prezentate mai jos, sunt redate planul și edificiul religios al românilor din Chieșd în perioada interbelică22 și o altă imagine a bisericii de lemn din zilele noastre.


Alte surse arhivistice prezintă în detaliu cheltuirea unor sume de bani pentru lucrări efectuate la biserică, casa parohială, școala confesională, casa cantorală, cimitir etc.  
Informații despre școala și dascălii din Chieșd aflăm dintr-o lucrare dedicată satelor din zona Codru și Subcodru23. Să trecem acum în revistă numele dascălilor care au funcționat la școala confesională greco-catolică în anii de slujire ai părintelui Meseșian. Între 1867-1882, cantor era Vasile Sabo, iar învățător Ștefan Timoc, acesta din urmă fiind absolvent de Preparandie. În 1890 el cumula ambele funcții. Cel puțin din 1894, funcția de cantor era deținută de Ioan Pavel. În 1898, funcția de învățător era vacantă. În 1900, tot Ioan Pavel era cantor, doar că în funcția de învățător fusese instalat Teodor Furdui. Între 1903-1906, cantor era Antoniu Deac, iar învățător Victor Cordiș. În 1914, cantor era Teodor Supuran, iar învățător Grigore Dragoș, absolvent de Preparandie.
Atât el cât și fiul său Coriolan au devenit membri ajutători ai Societății pentru fond de teatru român, în urma adunării generale desfășurate la Șimleu în anul 1901, contribuind cu câte 2 florini24. De asemenea, știm despre părintele Gavril Meseșian că a fost membru al Despărțământului Șimleu al „Astrei”25.
Revenind la fiica Gabriela, ea s-a căsătorit cu preotul greco-catolic Laurențiu Avram (1872-1935). Cununia a avut loc în Chieșd la 11 noiembrie 1897, martori la libera învoire dinaintea cununiei au fost preotul Ioan Trufașiu cu soția Elena Szabo, iar la cununie, Victor Nilvan cu mama sa, Clara Marcu, preoți oficianți fiind Vasile Tămaș din Giungi și Petru Ostate din Curitău26.
 Laurențiu Avram avea să slujească în parohia natală, Curtuiușu Mare, la Corund, Valcău de Jos și, Chieșd, atât în timpul vieții, cât și după decesul socrului său, Gavril Meseșian. A fost unul dintre sălăjenii participanți la Marea Unire27.
Părintele Gabriel Meseșian a trecut la cele veșnice în 4 octombrie 1918, la ora 5 p.m., în Chieșd, locul unde slujise mai mult de patru decenii28. A rămas după el o avere de 200.000 de coroane, constând probabil și în numeroase terenuri pe care le dobândise de-a lungul vieții29. De altfel, dintr-un articol care anunța decesul său aflăm că fusese membru în conducerea institutului financiar „Măgura”, fiind de asemenea membru virilist al congregației comitatense din Sălaj30. A fost înmormântat în curtea bisericii din Chieșd, ceremonia funerară fiind oficiată de vicarul Sălajului, Dr. Alexandru Gheție și preoții tractuali: Augustin Ossian, Laurențiu Sima, Valentin Copos, Pompei Podină, Vasile Pop, Laurențiu Avram, Ioan Taloș, Emil Ostate și Alimpiu Coste31. Probabil că, ulterior decesului, Coriolan și Gabriela le-au construit părinților acest monument funerar din imaginea de mai jos.

 

Un fapt interesant este că și în zilele noastre, casa de la nr. 62 din localitatea Sălăjeni se află în posesia unei ramuri a familiei Meseșan, proprietarul din 2018 numindu-se Zaharia Meseșan, care este nepotul lui Toader, fratele lui Gavril Meseșian. Lecturând „cartea” localității Sălăjeni, observăm că și în această ramură a familiei Meseșan s-au născut oameni care au absolvit studii superioare, iar alți câțiva membri ai familiei au trecut Oceanul, fiind fascinați de „ținutul tuturor posibilităților”32.
Credem că viața și activitatea părintelui Gavril Meseșian, tatăl avocatului Coriolan Meseșian merită reamintite, atât în locul unde a văzut lumina zilei cât și în parohiile pe care le-a slujit cu fidelitate.

Note:
1 Marin Pop, Personalități sălăjene din generația Marii Uniri, Cluj-Napoca, Editura Argonaut/Mega, 2018, pp. 145-160.
2 Schematismus Venerabilis Cleri Dioecesis Szamosujváriensis graeci ritus catholicorum pro anno a Christo nato 1900, Gherla, 1900, pp. 201, 316; Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj (în continuare S.J.A.N. Sălaj), Colecția registrelor parohiale de stare civilă, Reg. nr. 1022/1823-1854, ff. 21 v.-22 r.
3 S.J.A.N. Sălaj, Colecția registrelor parohiale de stare civilă, Reg. nr. 1023/1855-1879, ff. 71 v.-72 r.
4 Constantin Pavel, Şcoalele din Beiuş. 1828-1928. Cu o privire asupra trecutului Românilor din Bihor, Beiuş, 1928, p. 183.
5 Schematismus Venerabilis Cleri Dioecesis Szamosujváriensis graeci ritus catholicorum pro anno a Christo nato 1900, Gherla, 1900, pp. 201, 316.
6 Biroul Județean al Arhivelor Naționale Satu Mare, Colecția registrelor parohiale de stare civilă, Reg. nr. 9/1858-1895, ff. 11 r.-12 v.
7 Ioan cavaler de Puşcariu, Date istorice privitoare la familiile nobile române, vol. I, Cluj-Napoca, Editura Societăţii culturale Pro Maramureş „Dragoş Vodă”, 2003, p. 36.
8 S.J.A.N. Sălaj, Colecția registrelor parohiale de stare civilă,  Reg. nr. 1023/1855-1879, ff. 96 v.-97 r.
9 Schematismus Venerabilis Cleri Dioecesis Szamosujváriensis graeci ritus catholicorum pro anno a Christo nato 1900, Gherla, 1900, p. 176.
10 S.J.A.N. Sălaj, Colecția registrelor parohiale de stare civilă, Reg. nr. 986/1870-1894, f. 1.
11 Idem, Reg. nr. 258/1875-1905, ff. 6 v.-7 r.
12 Ibidem, ff. 12 v.-13 r.
13 Ibidem, f. 36 r.
14 S.J.A.N. Sălaj, Colecția registrelor parohiale de stare civilă, Reg. nr. 260/1886-1914, ff. 25 v.-26 r.
15 Ibidem, ff. 18 v.-19 r.
16 S.J.A.N. Sălaj, fond Parohia greco-catolică Chieșd, dosar 2/1895, f. 1.
17 S.J.A.N. Sălaj, Colecția registrelor parohiale de stare civilă, Reg. nr. 258/1875-1905, ff. 53 v.-54 r.
18 Idem, Reg. nr. 259/1877-1934, ff. 17 v.-18 r.
19 Idem, Reg. nr. 260/1886-1914, f. 59 r.ne
20 S.J.A.N. Sălaj, fond Parohia greco-catolică Chieșd, dosar 13/1904-1929, f. 9.
21 S.J.A.N. Sălaj, fond Parohia greco-catolică Chieșd, dosar 13/1904-1929, ff. 32r.-32v. 
22 S.J.A.N. Sălaj, Colecția personală Leontin Ghergariu, dosar 16/1976, f. 21 (fig. 26).
23 Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2017, pp. 266-291.
24 „Familia”, Oradea, an XXXVII, nr. 39, 30 septembrie/13 octombrie 1901, p. 465.
25 „Analele Asociațiunii pentru literatura română şi cultura poporului român”, Sibiu, nr. IV, iulie-august 1906, p. 108.
26 S.J.A.N. Sălaj, Colecția registrelor parohiale de stare civilă, Reg. nr. 259/1877-1934, ff. 15v.-16r.
27 Daniel-Victor Săbăceag, Viorel Câmpean, Preotul greco-catolic Laurenţiu Avram, unul dintre sălăjenii prezenţi la Marea Adunare de la Alba Iulia, în revista „Caiete Silvane”, Zalău, an XVI, nr. 190, noiembrie 2020, pp. 35-36.
28 Şematismul Veneratului Cler Român Unit al Diecezei de Gherla pe anul 1925. De la înfiinţarea Episcopiei anul 72. De la Sfânta Unire a românilor cu biserica Apostolică a Romei anul 225. Gherla, 1925, p. 84.
29 Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Cluj, fond Episcopia Greco-Catolică Cluj-Gherla, Protocolul preoților repausați ai Diecezei Gherla/1856-1948, ff. 138 v.-139 r.
30 „Unirea”, Blaj, an XXVIII, nr. 64, 19 octombrie 1918, p. 4.
31 S.J.A.N. Cluj, fond Episcopia Greco-Catolică Cluj-Gherla, Protocolul preoților repausați ai Diecezei Gherla/1856-1948, f. 139 r.
32 Adrian-Florin Hosu, Daniel Ardelean, Ioan Bârsan, Nicolae Meseșan, Satul Sălăjeni – case, oameni și tradiții, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2018, pp. 176-177.

Autor: Viorel Câmpean & Daniel-Victor Săbăceag