Aboneaza-te la newsletter





Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni (II)

Septembrie 2021

Continuăm serialul nostru dedicat activității prodigioase a învățătorilor români sălăjeni, cu cel de-al doilea deceniu, respectiv perioada 1882-1891, la sfârșitul căreia se pensionează vicepreședintele reuniunii, profesorul Gavril Trifu, cel care a condus de fapt agendele reuniunii, vicarul Silvaniei având mai mult un rol onorific.
Cel de-al doilea deceniu din activitatea Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni debutează cu ședința Comitetului Central al reuniunii, care s-a ținut la data de 25 mai 1882, la sediu, în Șimleu Silvaniei. Au fost prezenți vicarul foraneu al Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu, președintele reuniunii, Gavril Trifu – vicepreședinte, Ioan Hendea – secretar primar, Ioan Cosma, Ioan Oiegaru, Nichita Liscan, Ioan Mândruțiu, Florian Epure, Ioan Mureșan, Ioan Gozman, Iuliu Chiffa și Ioan Lazăr – învățători. De asemenea, Ioan Moldovan, preot în Bănișor și Ioan Costea, preot în Peceiu. Pentru început, se dă citire memoriului elaborat de către Gavril Trifu, adresat mitropolitului Blajului, referitor la starea materială precară a învățătorilor români sălăjeni. Se decide ca președintele reuniunii să roage Ordinariatul Episcopiei de Gherla să convoace periodic pe reprezentanții tuturor reuniunilor învățătorești din dieceză, „spre consultarea afaceriloru învețiatoresci”, dar nu pentru înființarea unei reuniuni diecezane generale. Se aduce la cunoștință decesul învățătorului Ioan Gâlgău, starea materială precară a văduvei și a celor șase copii rămași în voia sorții și se decide a se executa hotărârea adunării generale anterioare referitoare la astfel de ajutoare. Se citesc mai multe cereri ale învățătorilor de a li se acorda împrumuturi. Se face cunoscut că din cauza cursului suplimentar de limbă maghiară și a altor probleme ivite în agenda vicepreședintelui reuniunii Gavril Trifu, care conducea în realitate agendele reuniunii, nici în acel an adunarea generală anuală nu se va putea ține la data fixată, adică la 15 august, ci numai la începutul lunii septembrie. Se aduce la cunoștință situația materială a moșiei pe care reuniunea o deținea în Hidig (Măieriște), care nu s-a putut vinde până la momentul respectiv, iar pentru casă și grădină, învățătorul din Hidig, Ioan Cosma, oferea suma de 80 florini, în rate, pe o durată de doi ani. Comitetul amână dezbaterea ofertei până la adunarea generală anuală, când urma să fie cerută părerea tuturor membrilor, iar prioritate avea Ioan Cosma, „încă și mai eftinu cu ceva ca la alți streini”.1
Adunarea generală anuală s-a ținut în Supurul de Sus, în zilele de 5 și 6 septembrie 1882, sub prezidiul vicarului Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu. A fost o adevărată sărbătoare cultural-național românească, la care au participat și foarte mulți intelectuali. Deschiderea a fost făcută de vicarul Silvaniei, care era și președinte al reuniunii, printr-un discurs „minunat și mult aplaudat: despre chemarea înv. român, desvoltând rolul aceluia, de a ridica poporul la un grad de cultură corespunzător”. A fost prezentat și aprobat raportul general al comitetului central și aprobate deciziile luate de către organismul de conducere al reuniunii. Au fost citite cinci dizertații: „Datorința și chemarea părinților și îndeosebi a mamei, față de educația fiilor”, prezentată de Mihai Bobiș, înv. în Supurul de Sus și scrisă cu „multă diligință”; „Creșterea în școală și acasă, de Teodor Medan, înv. în Hotoan; „Lipsa computului (calculelor – n.n.) în cap”, de Vasiliu Pop, înv. în Sărăuad; „Prășirea napilor”, de George Pop, înv. în Giumelciș (Plopiș); „Chemarea învățătorului”, de Teodor Buciu, înv. în Căuaș, care arată „calea și ținta, care trebuie s-o urmeze învățătorul, ca să fie membru folositor al societății, în mijlocul căreia trăiește și poporul din care face parte”. Prima lecție deschisă a fost ținută de înv. Vasiliu Pop, având ca materie Fizica și tema „Vapori, negură, ploaia și zăpada”, iar cea de a doua de Teodor Buciu, având ca temă „Facerea corfelor (coșuri – n.n.) din spetează”, efectuând și o demonstrație practică, în acest sens. S-a mai decis ca la următoarele adunări generale să fie organizat un prânz comun și seară de petrecere cu concert în „favorul reuniunei”. Comuna Supurul de Sus s-a înscris ca membru fondator al reuniunii, solvind cu taxa de 10 florini. De asemenea, s-au mai înscris trei membri ajutători2.                                  
În data de 8 iunie 1883 are loc, la Șimleu Silvaniei, o adunare generală extraordinară a Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni, prezidată de președintele reuniunii, Alimpiu Barboloviciu, vicarul Silvaniei. Din conducerea centrală a reuniunii au participat vicepreședintele Gavril Trifu, prim-secretarul Ioan Hendea, Ștefan Timoc secretar secundar, Ioan Chira casier, George Prodan controlor. Dintre membrii reuniunii au participat următorii dascăli: Nechita Liscan, Ioan Torma, Petru Epureanu, Ioan Mureșian, Ioan Mândruțiu, Florian Epure, Ioan Herțiu, Ioan Sabo de Hurez, Petru Chișiu, Petru Pop, Ioan Sălăjanu, Simion Buciu, Ioan Hissu, Vasiliu Grama, Demetriu Pașca, Georgiu Andreiu, Teodor Taloș, Ioan Ciupe, Ioan Lazăr, Ioan Oiegaru, Teodor Chișiu, Demetriu Pop, Georgiu Pop de Giumelciș, V. Codeusu, Ioan Sabo de Mălădia, Vasile Olteanu, Macedon Boțian, Demetriu Giurchișiu și George Pop de Bulgari. Scopul întrunirii extraordinare este arătat de către Alimpiu Barboloviciu, „prin o vorbire scurtă și precisă”, deschizând astfel lucrările adunării. Se citește ordinul Inspectoratului școlar regesc din Zalău și al Ordinariatului Episcopiei Greco-Catolice de Gherla, care se refereau la alegerea a doi învățători din cadrul reuniunii, cu scopul de a reprezenta asociația la adunarea învățătorilor „regnicolari”, ce urma să fie organizată la Budapesta. S-a procedat, apoi, la alegerea celor doi reprezentanți, cele mai multe voturi întrunind Ioan Chira, învățător în Ortelec și Ioan Oiegaru, învățător în Ceheiul Șimleului. Ca obiect de dezbatere la adunarea din Budapesta se recomandau următoarele: „Deoarece o mulțime de școale confesionale din causa defectuosității instrucțiunei și provederei cu cele trebuincioase, nu pot corespunde scopului lor, ar fi de a să ezice, lipsa aruncărei și scoaterei celor 5% de dare și întracele comune cari un susțin școale comunali și-n mai restul trebuinței a se arunca apoi pe membrii confesiunei, care susține școala.
În comuna, unde numai o școală este, suma încurândă din cele 5%, ar cădea toată în favorul acesteia; unde sunt mai multe școli, s-ar împărți în proporțiunea sumelor contribuite de membrii respectivelor confesiuni.
Fiindcă învățătorii confesionali – neavând confesiunile colectanți deobligați a scoate plata învățătorului – sunt siliți a să îngriji ei înșiși și a plăti pentru scoaterea plății lor, care tot nu iese fără întrebuințarea puterei esecutive a autorităților civile. Considerând, că învățătorii confesionali fac asemenea serviciu, ca cei comunali, atât omenimei, comunității, cât și statului: ar fi a se ezice, lipsa ținerei în evidență, scoaterea plăților învățătorești și solvirea acelora regulat, în rate lunare, prin antistia comunală. Plata în naturale s-ar face la învățător și partidele s-ar documenta înaintea antistiei comunal cu cvintele primite de la învețiatoriu”.3
Adunarea generală anuală a reuniunii din anul 1883 s-a ținut în localitatea Ardihat, zona Codrului sălăjean, în data de 11 septembrie. Gavril Trifu a prezentat raportul anual de activitate, aprobat de către adunarea generală. De asemenea, adunarea generală a aprobat deciziile Comitetului Central, luate în cadrul întâlnirilor de la Șimleu. Au fost susținute lecții deschise și s-au citit dizertații, toate fiind „bine succese”.
Conform deciziei adunării „regnicolare”, care a avut loc la Budapesta, aveau dreptul de a fi reprezentate doar acele reuniuni ce studiau minim a treia parte din tezele propuse la adunarea regnicolară, iar rezultatul lucrărilor îl vor prezenta adunării reprezentanților4.
Comitetul central al reuniunii s-a întrunit în data de 24 decembrie 1883, la Șimleu, și s-a ocupat, în principal, de prelungirea termenelor pentru învățătorii cărora reuniunea le-a acordat împrumuturi5.
În data de 3 iulie 1884, comuna „fruntașă de pe Eriul Sălajului”, Santău, a fost gazda  adunării generale a reuniunii învățătorești. Adunarea a început la ora 8 dimineața, cu participarea la serviciul divin, care a fost oficiat de protopopul Demetriu Coroianu, preot local și de Vasile Pătcașiu, preot în Hotoan. Din conducerea reuniunii au participat Alimpiu Barboloviciu, președintele reuniunii, Gavril Trifu, vicepreședinte, Ioan Hendea, secretar și Ioan Chira, casier. De asemenea, printre cei prezenți s-a aflat și Andrei Cosma, la vremea respectivă avocat în Tășnad, preoți din satele învecinate și membrii reuniunii. În total, au fost prezenți 4 „oficiali”, 4 membri fondatori, 12 oaspeți și 54 membri ordinari ai reuniunii. La ora 10, toți participanți erau prezenți în biserica din localitate, iar Alimpiu Barboloviciu, „printr-o vorbire acomodată solemnității dîlei”, a declarat deschise lucrările adunării generale. În primul rând, s-a dat citire unei adrese venite de la Consistoriul diecezan din Gherla, care făcea referire la lipsa rechizitelor școlare și la învățătorii care neglijau a se prezenta la adunările din filialele și la adunările generale ale reuniunilor învățătorești. Tot de la Consistoriu a sosit o altă circulară, datată 28 mai 1884, prin care se dispunea ca procesul verbal, raportul de activitate și programul adunărilor generale să fie trimise spre aprobare consistoriului diecezan. Gavril Trifu a dat citire raportului anual de activitate al reuniunii, după care au fost alese comisiile de specialitate. În cadrul lucrărilor au fost susținute următoarele dizertații: „Despre educațiune”, de Dionisie Vălean; „O privire scurtă asupra mijloacelor creșterei sau educațiunei”, de Ioan P. Lazăr și „Unele cauze a sărăciei poporului român din timpul prezinte, în combinare cu timpul trecut înainte de asta cu 36 ani”, de Vasiliu Oltean. Lecția deschisă a fost susținută de învățătorul Vasiliu Pop și a avut ca temă „Pronumele personal”, dovedind că învățătorul era „la culmea chemării”. S-au votat ajutoare văduvei fostului învățător din Hidig (azi Măieriște), Ioan Cosma, în valoare de 12 florini, orfanilor lui Axente Ursu, 10 florini, lui Mihai Perenyi, 6 fl. și văduvei fostului învățător Dimitriu Jurcuțiu, taxa de membru plătită în fondul reuniunii, în valoare de 12 florini6.
În data de 15 septembrie 1885 are loc o nouă adunare anuală a reuniunii, care s-a organizat în localitatea Cizer. Ca de obicei, lucrările încep cu prezentarea raportului anual de activitate, în care Gavril Trifu face referire și la momentele mai puțin favorabile dascălilor sălăjeni, înainte de înființarea reuniunii și „efectele binecuvântate ajunse pe calea culturei sociale, instrucțiunei și educațiunei” de la înființarea reuniunii dascălilor români sălăjeni. S-au prezentat statutele modificate ale reuniunii, în conformitate cu ordinele primite de la ministrul și inspectorul de specialitate, care au fost supuse apoi aprobării. Au fost prezentate următoarele dizertații: „Educațiunea religioasă-morală în școală și acasă”, citită de Nicolae Pop, învățător în Hidig (Măieriște); „Unele mijloace de îmbunătățirea relațiunilor dintre familie și școală”, de Ioan Sălăgian, învățător în Cățălul român (Meseșenii de Sus). Dizertațiile au fost scrise „într-un limbagiu frumos poporal” și au fost apreciate de către cei prezenți. A urmat prezentarea lecției deschise de către învățătorul local, Nichita Liscan, având ca temă „Cele cinci simțuri ale omului”, iar din gramatică a predat lecția „Cuvânt, silabă și sunet”, tratând și litera „n” cu elevii săi, „cu rară pregătire, spre îndestulirea tuturor celor de față”. La final s-au acordat ajutoare orfanilor și văduvelor învățătorilor sălăjeni și s-au înscris 11 noi membri ajutători, achitând împreună taxa de 11 fl. 80 cr.7
Comitetul central al reuniunii s-a întrunit în cadrul a două ședințe, la Șimleu, în zilele de 29 decembrie 1885 și 6 iulie 1886, și a luat 22 de hotărâri, în special în privința stării materiale a membrilor reuniunii8.
Hidigul a avut onoarea de a găzdui o nouă adunare generală a reuniunii, în data de 5 iulie 1886. Conform tradiției, adunarea a început cu serviciul religios, care a fost oficiat de către fiul protopopului Ioan Vicaș, Augustin, preot în Cosniciu de Jos. La ora 10, după ce s-a rostit rugăciunea „Împărate ceresc”, au fost deschise lucrările adunării, din conducerea reuniunii fiind prezenți Alimpiu Barboloviciu, Gavril Trifu, Ioan Hendea, Ștefan Timoc și Ioan Chira. În total, au participat 5 „oficiali”, 6 membri fondatori, 16 oaspeți și 50 membri ordinari. Pentru început, prezidiul aduce la cunoștință o adresă primită din partea inspectorului școlar Iosif Kerekes, care anunța că din cauze financiare nu se mai ținea adunarea generală provincială a învățătorilor, preconizată a se ține la Budapesta. „Propunerea de model” (lecția deschisă) a fost susținută de către învățătorul Ioan Sălăgian, din aritmetică, având ca temă calcularea numărului 2, cu elevii școlari din localitate, lecție care s-a bucurat de un succes deplin la auditoriu. Secretarul Ioan Hendea anunță că învățătorul Ștefan Timoc domicilia la depărtare mare față de Șimleu Silvaniei, sediul reuniunii, și propune înlocuirea lui din funcția de secretar secundar sau notar, cum se mai numea funcția la vremea respectivă, cu Ioan Sălăgian, învățător în Cățelul românesc. La capitolul propuneri, Andrei Cosma subliniază că în momentul susținerii examenelor la finalul anului școlar, învățătorii din cercurile reuniunii ar putea aduna date statistice referitoare la școlarizare, care să fie apoi înaintate despărțământului Șimleu al Astrei, propunere aprobată în unanimitate de către adunarea generală. Preotul Augustin Vicaș susține că și reuniunea învățătorilor ar fi bine să se înscrie ca membru al Astrei sălăjene, propunere aprobată de adunarea generală. În continuare, se acordă ajutoare orfanilor și văduvelor de învățători și se constată că „averea” (fondurile) reuniunii a ajuns la suma de 1.839 fl. și 62 cr. La final, se decide ca următoarea adunare generală să se țină în localitatea Someș-Odorhei9.
Comitetul central al reuniunii se întrunește la Șimleu, în data de 23 decembrie 1886, în cadrul căreia învățătorul Ioan Chira anunță că a fost transferat la mare depărtare de sediul reuniunii și cere să fie înlocuit din funcția de casier, mulțumind Comitetului central și Corpului didactic pentru încrederea acordată. În locul lui a fost numit proaspătul secretar secundar, Ioan Sălăgian, iar în locul lui Sălăgian a fost ales Petru Longin, învățător în Crasna. De asemenea, au fost puse la punct detaliile privind viitoarea adunare generală10. 
Cu fastul cuvenit a fost organizată și adunarea generală din anul 1887, care a avut loc în localitatea Someș-Odorhei, tractul protopopesc al Noțigului, la data de 4 iulie. Serviciul divin a fost celebrat chiar de către vicarul Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu, alături de Grațian Flonta, preot în Cățelul român (Meseșenii de Sus). Din partea conducerii reuniunii au participat Alimpiu Barboloviciu, Gavril Trifu, Ioan Hendea, Petru Longin, Ioan Sălăgian și Georgiu Prodan, controlor. În total, au participat 6 „oficiali”, 3 fondatori, 14 oaspeți și 25 de membri ordinari. De asemenea, a participat un numeros public local, în frunte cu notarul cercual Vasile Mica și familia sa. Lucrările au fost deschise de Alimpiu Barboloviciu, aplaudat și ovaționat cu cuvintele „Să trăiască!” de către toți cei prezenți. Gavril Trifu a prezentat raportul anual de activitate și anunță că învățătorul Ioan Chira renunță la funcția de casier, fiind transferat ca învățător în localitatea Băsești, de unde ajungea mai greu la Șimleu, sediul central al reuniunii. Tot el aduce la cunoștință decizia Comitetului central al reuniunii de a subscrie cinci acțiuni la banca „Silvania” din Șimleu Silvaniei, propunere aprobată de adunarea generală. După alegerea comisiilor de specialitate (înscriere de noi membri, bilanț, propuneri, diverse etc.), învățătorul Ioan Chira a susținut lecția din Istoria Biblică, „Despre Isus și pruncii aduși de mamele lor la el”, iar Macedon Boțianu susține o lecție din Istoria Naturală, cu tema „Productele artificioase și naturale, precum animale, plante și minerale”, ambele ascultate cu mare atenție și apreciate de către cei prezenți. A urmat prânzul comun, care a fost organizat de către notarul cercual Vasile Mica și preotul local, Gavril Cherebețiu, în cadrul căruia s-au ridicat multe „toasturi”. 
În cadrul ședinței de după amiază, comisiile de specialitate raportează despre activitatea lor în privința numărului de membri înscriși, sumele încasate din taxe, propuneri etc. Notarul Vasile Mica s-a înscris ca membru fondator al reuniunii, iar Gavril Cherebețiu, preot local, Grațian Flonta, preot în Cățelul român, Petru Pop, preot în Traniș și Vasile Gheție, protopop în Cuceu, ca membri ajutători11. 
În anul 1888 a venit rândul localității Ortelec să găzduiască lucrările adunării generale ale Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni. Ea a avut loc în data de 2 iulie și s-a bucurat de o numeroasă prezență, participând și o serie de intelectuali români din orașul Zalău. Serviciul divin a fost celebrat de vicarul Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu, alături de protopopul tractului Bred și preot în Ortelec, Teodor Pop, Tit Trif, preot în Brebi a slujit ca diacon, iar credincioșii prezenți au format „un cor vocal foarte frumos”. Din partea conducerii au fost prezenți Alimpiu Barboloviciu, Gavril Trifu, Ioan Hendea, Petru Longin și Georgiu Prodan. În total, au participat 5 „oficiali”, 3 membri fondatori, 4 oaspeți și 45 membri ordinari. Lucrările au fost deschise de către Alimpiu Barboloviciu și protopopul Teodor Pop, acesta din urmă mulțumind celor prezenți, în numele locuitorilor din Ortelec. După ce Gavril Trifu a prezentat raportul anual de activitate, împlinindu-se trei ani de activitate a biroului de conducere al reuniunii, s-a trecut la alegerea unei noi conduceri, după cum urmează: Alimpiu Barboloviciu a fost reales în funcția de președinte, Gavril Trifu – vicepreședinte, Ioan Hendea – secretar, Vasile Olteanu – secretar secundar sau notar, Ioan Sălăgianu – casier, Georgiu Prodan – controlor și Dr. Ioan Nichita – avocat al reuniunii. În calitate de membri ai Comitetului de conducere au fost aleși următorii învățători: Ioan Maxim, Gavril Sabo, Nichita Liscan, Ioan Mândruțiu, Petru Epure, Florian Epure, Simion Buciu, Macedon Boțian, Teodor Taloș, Ioan Sabo, Nicolae Pop, Ioan Oiegar, Petru Longin, Demetriu Pașca. Ca membri supleanți ai comitetului au fost aleși învățătorii Vasile Cărpinean, George Pop, Nicolae Morar, Mihai Bobiș, Teodor Buciu și Teodor Medan. Lecția deschisă a fost susținută de Georgiu Prodan, din gramatică, „tractarea sunetului a, cu clasele inferioare”, iar Vasile Olteanu, din materia Istoria Patriei, susține lecția cu tema „Originea românilor”, cu clasele mari. Învățătorul Teodor Taloș susține dizertația sa despre „Școala de repetiție”, iar Ioan Hendea despre „Defectele și piedicile progresului educațiunei poporale”. Cei prezenți apreciază că ambele dizertații au fost foarte instructive și „corespundătóre scopului”, li se aduce mulțumită autorilor și se decide să fie depuse în arhiva reuniunii. De asemenea, se mai exprimă dorința ca ele să fie publicate într-o gazetă școlară pedagogică. Tot la capitolul propuneri, învățătorul Nichita Liscan vine cu o propunere inedită: învățătorii care nu se căsătoreau cu fiice de învățători să plătească o taxă de 25 fl. pentru fondul reuniunii. La final, după cântarea „Doxologiei”, vicarul Silvaniei și președinte al reuniunii, Alimpiu Barboloviciu, mulțumește tuturor membrilor reuniunii pentru „buna lor ținută și laudaverele desbateri în decursul adunărei”12. 
Comitetul central s-a întrunit în „opidul Șimleului Selagiului”, la 28 decembrie 1888. Printre altele, a fost aleasă o comisie, compusă din Gavril Trifu, Teodor Taloș, Macedon Boțian, Florian Epure și Nicolae Pop, care avea misiunea de a decide care dizertație din tractul Șamșudului să primească premiul instituit de preotul din Derșida, Tiberiu Gael. După analiza dizertațiilor, comisia a decis să acorde premiul lui Mihai Bobiș, învățător în Supurul de Sus, iar învățătorului Gavril Aluașiu, „pentru osteneala făcută în compunerea disertațiunei sale i se aduce mulțumită protocolare”13.
Adunarea generală din anul 1889 s-a ținut în Babța, sub prezidiul vicarului Alimpiu Barboloviciu, la 2 iulie, fiind „cercetată de un număr impunător de membri și oaspeți, cari s-au interesat mult de cauza reuniunei”. Vicepreședintele reuniunii, Gavril Trifu, a prezentat un raport de activitate „amănunțit și interesant”, arătând adunării momentele mai importante din anul respectiv și face apel la cei prezenți să ajute asociația învățătorească „cu mijloace morale și materiale pentru susținerea și înflorirea acestei instituții culturale, cu atât mai vârtos, că constelațiunile serios ne avizează, că numai prin cultură, iubire frățească și prin lucrare resolută putem să ne apărăm esistența”. La finalul discursului său, Gavril Trifu a venit cu următoarele propuneri: în cazul în care deceda un învățător, toți ceilalți colegi din cercul de care aparțineau să fie obligați să participe la înmormântare; președintele cercului respectiv să aducă la cunoștință prezidiului reuniunii decesul; unul dintre membrii cercului să compună biografia colegului decedat și să o prezinte în cadrul adunării generale a reuniunii; pentru înființarea bibliotecilor cercuale și procurarea de ziare sau cărți pedagogice românești, începând din anul 1890, din taxele achitate de fiecare cerc învățătoresc, să fie repartizat procentul de 20% pentru acoperirea cheltuielilor. Au fost susținute două dizertații: „Disciplina școlară”, de George Pop, învățător în Giumelciș (Plopiș) și „Cum să putem face oarecare progres în școalele noastre poporale și între împrejurări puțin favorabile”, susținută de Nicolae Pop, învățător în Hidig (Măieriște). De asemenea, au fost susținute două lecții deschise sau „propuneri de model”, cum erau numite în epocă: învățătorul din Șimleu, Petru Longin, a propus din gramatică litera „o” și derivarea ei în „oa”, cu clasele inferioare; Teodor Buciu, învățător în Săuca, a susținut lecția din Gramatica română, cu tema „Proposițiune, subiect și predicat”. Au fost acordate noi ajutoare în valoare de 38 florini văduvelor și orfanilor de învățători. Protopopul Alexandru Costea s-a înscris ca membru fondator al reuniunii învățătorești. De asemenea, s-au mai înscris doi membri ajutători și șapte ordinari14.
În anul care a urmat, comuna Hotoan a fost gazda adunării generale a reuniunii, care s-a ținut la data de 3 iunie 1890 și a fost „binecercetată”. Au fost prezenți 80 de membri ordinari și intelectualitatea românească, care era interesată de cauzele învățătorești și de educație, în general. Gavril Trifu a prezentat raportul de activitate, iar casierul a prezentat bilanțul economic, activele reuniunii fiind de 3692 coroane. Din taxa de membri participanți la adunare s-a strâns suma de 60 coroane15.
Tot în Zona Codrului sălăjean, mai precis în localitatea Oarța de Sus, s-a ținut și adunarea generală din anul 1891, la data de 6 iulie. În cadrul serviciului divin s-a remarcat corul de plugari din Băsești, condus de învățătorul Ioan Chira, fostul casier al reuniunii. Din cadrul conducerii reuniunii au fost prezenți Alimpiu Barboloviciu, în calitate de președinte, Andrei Cosma, directorul băncii „Silvania”, în calitate de vicepreședinte interimar, în locul profesorului Gavril Trifu, care s-a pensionat între timp, Ioan Hendea, secretar principal, Ioan Oiegar, casier și Vasile Olteanu, controlorul reuniunii. În total, au participat 5 „oficiali”, 14 oaspeți și 52 de membri ai reuniunii. De asemenea, a participat și un numeros public local și din satele învecinate, cum era și Băseștiul. Alimpiu Barboloviciu a dat citire unei adrese venite din partea Comitetului de conducere al despărțământului Șimleu al Astrei, prin care se „provoca” întregul corp învățătoresc din Sălaj să aleagă, prin vot secret, 20 de învățători ce urmau să fie premiați de către Astra. Adunarea generală decide, în unanimitate, să lase la latitudinea despărțământului pe cine să premieze. Raportul anual de activitate al reuniunii a fost citit de către Vasile Olteanu. Printre hotărârile adoptate de adunarea generală remarcăm pe cea care privea bibliotecile cercuale învățătorești. La propunerea învățătorului Ioan Chira, se decide ca în cercurile învățătorești unde se plăteau în mod regulat taxele de membri ai reuniunii, 20% din fonduri să fie folosite pentru procurarea de cărți. Andrei Cosma anunță că prin institutul de credit și economii pe care îl conducea, s-a făcut membru fondator al reuniunii, cu o taxă anuală de 20 fl. 
În cadrul ședinței de după amiază, învățătorul Gavril Hossu a intenționat să țină o lecție deschisă cu elevii din clasele inferioare, dar aceștia nu erau prezenți, așa că s-a renunțat la idee. Totuși, Alexiu Fedorca, învățător în Șimleu Silvaniei, a reușit să susțină o lecție din Istoria Patriei, cu tema „Despre venirea ungurilor”, în locul elevilor fiind prezenți învățătorii și copiii din clasele mai mari. S-a decis acordarea de ajutoare pentru orfanii și văduvele de învățători, iar ca membri noi s-au înscris, pe lângă Andrei Cosma, Teodor Indre, protopop în Sălsîg, Teodor Lengyel, preot în Stremț, Ioan Pop, preot în Someș-Uileac, Petru Herțe, profesor în Beiuș, toți cu câte 1 florin/an, ca membri ajutători. Ioan Chira anunță că „averea” reuniunii a ajuns la suma de 3.924 fl. și 64 cr. La capitolul propuneri și diverse, Vasile Olteanu propune ca fiecare cerc învățătoresc din Sălaj să-și procure minim un exemplar din „Școala Română”, a lui Basiliu Petri. Ioan Hendea aduce la cunoștință că învățătorul Petru Longin s-a transferat la Șomcuta Mare, iar adunarea generală îl alege ca secretar secundar pe Alexiu Fedorca, învățător în Șimleu Silvaniei. Se decide ca următoarea adunare generală să se țină pe Valea Zalăului, în Curitău (Sălăjeni), urmând în ședința Comitetului central al reuniunii să se decidă asupra datei16.
În acest mod se sfârșea și cel de al doilea deceniu de existență al Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni. La fel ca în primul deceniu de activitate, în cadrul adunărilor generale au fost dezbătute problemele ce vizau bunul mers al învățământului, luându-se decizii de maximă importanță pentru soarta școlilor confesionale greco-catolice și a dascălilor sălăjeni.
Sediul central al reuniunii rămâne la Șimleu Silvaniei. Aici aveau loc întruniri periodice ale Comitetului Central de conducere al reuniunii și se luau decizii importante, erau pregătite noile adunări generale anuale, se acordau împrumuturi pentru învățători, se acordau ajutoare pentru cei aflați în dificultate sau pentru văduvele și orfanii învățătorilor decedați.
Pentru a spori eficiența adunărilor anuale ale reuniunii, pe lângă problemele organizatorice, o atenție deosebită a fost acordată aspectelor legate de procesul instructiv-educativ din școli. 
Lecțiile deschise sau „propuneri de model”, cum se numeau în epocă, dizertațiile prezentate de către învățători, dezbaterile pe teme pedagogice și didactice, prezentarea de manuale și programe școlare, înființarea și îmbogățirea bibliotecilor cu diferite cărți, s-au dovedit benefice pentru toate școlile sălăjene.
Sfârșitul celui de al doilea deceniu de existență al reuniunii aducea și pensionarea profesorului Gavril Trifu, vicepreședinte, care a condus de fapt agendele, rolul vicarului Silvaniei fiind mai mult unul onorific. În locul lui a fost ales Vasile Olteanu, învățător în Pericei, care a îndeplinit funcția de vicepreședinte până în anul 1906, când s-a pensionat și el, dar această etapă din istoria reuniunii o vom analiza într-un alt articol.

1 Serviciul Județean al Arhivelor Naționale. Sălaj (în continuare se va cita S.J.A.N. Sălaj), fond Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni, dosar 5/1882-1914, ff. 1-2.
2 Simion Oros, Memorialul jubiliar al Reuniunii Învățătorilor Români Sălăgieni. 1870-1910, Șimleu, 1911, pp. 36-38; S.J.A.N. Sălaj, fond Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni, dosar 4/1881-1913, ff. 12-20.
3 S.J.A.N. Sălaj, fond Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni, dosar 4/1881-1913, ff. 21-22.
4 Simion Oros, op. cit., p. 39.
5 S.J.A.N. Sălaj, fond Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni, dosar 5/1882-1914, ff. 11-12.
6 Ibidem, dosar 4/1881-1913, ff. 23-26.
7 Simion Oros, op. cit., pp. 41-42.
8 S.J.A.N. Sălaj, fond Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni, dosar 5/1882-1914, ff. 17-19.
9 Ibidem, dosar 4, ff. 31-36.
10 Ibidem, dosar 5, f. 27.
11 Ibidem, dosar 4, ff. 38-41.
12 Ibidem, ff. 44-49.
13 Ibidem, dosar 5, f. 34.
14 Simion Oros, op. cit., pp. 47-48.
15 Ibidem, pp. 48-49.
16 S.J.A.N. Sălaj, fond Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni, dosar 4, ff. 60-64.

Autor: Marin Pop