Aboneaza-te la newsletter





Scrisoare deschisă

Septembrie 2021

Cu un secol în urmă, anii douăzeci debutaseră cu marile speranțe din lumea de după Versailles. Perioada dintre/de după gripa spaniolă, Ford, prohibiție, respectiv criza mondială de pe Wall Street, ne călăuzea spre Bunuel sau Chaplin. Părea totul fantastic, de necrezut și imprevizibil. Ideea era ca mergând cu Cioran pe străzile din München, să nu-l confuzi cumva pe Chaplin cu Hitler. Poate părea o glumă de prost gust, pe care ne-a făcut-o istoria. Poanta părea să vină de la Fukuyama, dar al dracului, sfârșitul istoriei nu venise nici măcar în anii nouăzeci din secolul trecut. Poate așa se cuvenea. Poate chiar s-a întâmplat, dar am trecut-o cu vederea. Mit sau realitate, existență sau neant, cine ne poate da definiția? Tolkien și Rowling chiar le-au încurcat pe toate. 
Astfel, copilul geopolitic al lui Dali stă și țopăie de douăzeci de ani în antecamera secolului XXI, așteptând mult sperata libertate și fericire postcomunistă, care nu prea vrea să apară. Ne-am vândut țara, apoi am vândut ideea de a nu ne vinde țara. Până la urmă nu ne-a mai rămas nimic de vânzare și de cumpărare. Marile speranțe de la eclipsa din 2000 s-au spulberat cât ai zice pește. Acum, după douăzeci de ani totul pare o glumă, un discurs sau o metaforă. Ajungem personajele unei poezii despre viitor, despre trecut – noțiune ce, în mod inexplicabil, pare să dispară dintr-un dicționar intitulat istorie, dar cum consumul de pește a scăzut în mod dramatic, și memoria ne joacă feste. Memoria devine selectivă, amintindu-ne doar lucruri care se vor știute. 
Cine decide? Și de ce? Am uitat. Infinita metamorfoză spre (cvasi)democrația occidentală ne cam lasă baltă, de parcă ar fi un paradox ce nu permite libera cugetare a omului, care se transformă treptat din homo sapiens în marele consumator. În spații tenebroase se șoptesc vești despre posibilitatea introducerii unui microcip în corpul uman, care va permite un control absolut asupra deciziilor, de parcă am mai lua vreo hotărâre în mod autonom. În timp ce libertatea a devenit obligatorie pentru toți creștinii lumii uitate de occident sau apus. Datele demografice tind în mod incontestabil spre opt miliarde de ființe umane care se vrea a fi manipulate pentru Dumnezeu știe ce scop ocult al nu știu cui. Dar eu mă întreb în modul cel mai serios: Merită? Dacă da, pentru ce?
Și iată-ne din nou în pragul anilor douăzeci, cu un secol mai târziu. Suntem la fel de neajutorați și de naivi, de parcă n-ar fi trecut o sută de ani cu bune și cu rele. Marea enigmă e să ne vaccinăm ori ba. Auzi oameni laici și neinformați dându-și cu părerea: să fie Astra Zeneca, Pfizer sau Moderna? Între timp suntem ferm convinși despre faptul că am luat cea mai bună decizie, bazată pe informații luate de la televizor. Ceea ce este foarte important, vaccinul, autonomia, democrația și fericirea sunt toate la liberă alegere, respectiv gratuite.  

Balogh Lucian, profesor, istoric, Zalău

Autor: Balogh Lucian