Aboneaza-te la newsletter





La mulţi ani, Caiete Silvane!

Septembrie 2021

În ultima perioadă m-am confruntat – de voie, de nevoie – nu numai cu propriii demoni, dar și cu ai altora. Mă refer aici la „deblocarea” unor afecte ce ţin, mai degrabă, de rezistenţa la provocări pe care nu le prevedeam, decât de cultură: trădarea unor prieteni pentru care aş fi băgat mâna în foc că sunt „stâlpi de susţinere” în derularea, atât de rapidă, a vieţuirii... Când te trădează un prieten e ca şi cum ar macula partea aceea din tine, cea în care ai investit nobile şi frumoase idealuri... Te simţi dintr-odată schilod, „ciobit”, iar timpul de „recuperare” se aseamănă unei lungi convalescenţe. Într-un târziu înghiţi şi această amară experienţă, trecând mai departe.
Cele de mai sus nu sunt decât un preambul la cele ce urmează: revista Caiete Silvane - cel mai bun prieten pe care îl am şi l-am avut - încă de la apariţia primului număr. Ea niciodată nu m-a dezamăgit, ba dimpotrivă: aş fi putut publica mult mai mult decât am făcut-o, micile sau „marile” mele experienţe lirice sau nu, fără teama că nu aş fi acceptată. Din păcate, pentru mine, mă aflu sub imperiul unei „aristocratice” trăiri (ca să nu-i spun lene!) 
...Dar aici nu e vorba despre mine, ci despre redacţia, în ansamblul ei, a revistei conduse de domnul Daniel Săuca. Despre tenacitatea unui „pumn” de oameni neobosiţi în a susţine şi promova, cu prioritate valorile locale, dar şi pe cele din afara spaţiului sălăjean. Nu de puţine ori Caiete Silvane a scos la iveală tinere condeie care, altfel, ar fi rămas anonime.
Cât despre alte, multele activităţi, mă rezum la a menţiona Festivalul „Primăvara Poeziei” (care, din cauza pandemiei, anul acesta, din păcate, nu s-a ţinut), un maraton al împărtăşirii în şi întru Poezie, şi care adună, într-o comuniune rară, oameni de diverse profesii şi naţionalități, dar uniţi de acelaşi „morb cultural”. Apoi „Zilele Caiete Silvane”, alt prilej al întâlnirii întru cultură cu oamenii dedicaţi ei. Pentru că (vorba lui Mailer): „Fără cultură am fi nişte bestii totalitariste”. E caduc a afirma ceva de domeniul evidenţei, cel puţin pentru cei preocupaţi, cât de cât, de cultură: revista Caiete Silvane a devenit un reper de referinţă nu doar al Sălajului ci, îndrăznesc să spun, al Culturii în general. Unul mai statornic și mai stoic decât multe alte activităţi. Rolul şi contribuţia ei la ieşirea din marasmul cotidian sunt o binecuvântare.
„Cultura este sau ar trebui să fie o anumită formă de a iubi lumea şi de a spera” (Octavian Paler) sau într-o formulă mult apropiată sufletului meu: „Strigătul oamenilor împotriva propriului destin” (Albert Camus)... Multe ar fi de spus, dar mă rezum la a ura în continuare perseverenţă, statornicie şi la cât mai multe numere, Caiete Silvane!

Dina Horvath, poetă, Zalău

Autor: Dina Horvath