Aboneaza-te la newsletter





Întrebări pe marginea unei cărți

Septembrie 2021

Ce spune despre societatea noastră modul în care răsplătim diferitele munci?

Cum ar fi lumea și viețile noastre dacă într-o dimineață ar dispărea brusc anumite categorii profesionale? Cum ar funcționa societatea și ce transformări s-ar produce dacă ar dispărea curierii, gunoierii, profesorii, electricienii, publicitarii, tâmplarii, avocații, consultanții, inginerii, cultivatorii, infirmierele, managerii, șoferii, specialiștii în HR sau zidarii?
E un exercițiu de imaginație pe care antropologul David Graeber ne invită să-l facem în faimoasa carte Bullshit Jobs. The Rise of Pointless Work and What Can We Do About It, după care ne poftește să reflectăm la un aspect esențial care definește ordinea economică a societății în care trăim: de ce profesiile și joburile cu valoare socială mult mai mare sunt, de cele mai multe ori, plătite mult mai prost decât cele care dacă ar dispărea nu ne-ar afecta prea tare și nici nu le-am duce dorul, ba, dimpotrivă, în unele cazuri ar fi o binefacere pentru oameni?
Adică?
Dacă mâine ar dispărea brusc gunoierii, majoritatea orașelor ar fi aruncate într-un haos de nedescris și viețile noastre ar deveni de netrăit în scurt timp, obligându-ne la schimbări individuale și sociale profunde și rapide. Dacă ar dispărea cultivatorii de legume sau cereale, cu toată tehnologizarea și supraproducția actuale, am fi în pragul foametei. Dacă profesorii și învățătorii ar dispărea, chiar dacă poate pe termen scurt n-ar fi un bai foarte mare, pe termen lung ne-am scufunda într-o criză și o fundătură de nedescris. Dar dacă ar dispărea consultanții care căpușează pe bani grei o grămadă de instituții? Sau brokerii? Sau avocații marilor companii și corporații? Lobbyștii? Experții care trăiesc din fel de fel de proiecte și campanii? Cum ar arăta lumea? Cât de tare ne-ar afecta viețile, comunitățile și societățile dacă ar dispărea brusc toată fauna de consultanți și speculanți financiari care trăiesc din fel de fel de inginerii financiare și contracte de consultanță la suprapreț? Ne-ar bulversa la fel de mult, personal și societal, precum dispariția gunoierilor sau a tâmplarilor?
Nu-ți trebuie un doctorat în ceva ca să pricepi că impactul acestor dispariții ar fi profund diferit asupra vieților noastre și asupra societăților în care trăim. Bașca, dispariția unor profesii ne-ar face mult mai bine, în multe privințe, nu doar sub aspectul economisirii, ci și prin rearanjările pe care le-ar determina în plan economic și social. Atunci, cum ne explicăm faptul că este considerat acceptabil ca veniturile unui consultant sau lobbyst să fie de zeci de ori mai mari decât ale unui poștaș sau ale unei educatoare? De ce e ok ca anumite munci să fie prost plătite, în raport cu importanța lor pentru beneficiari și pentru societate, găsindu-se fel de fel de explicații și justificări, pe când alte munci sunt considerate mult mai demne de a fi recompensate cu venituri mult peste sumele necesare pentru asigurarea unui trai demn?
Cum să nu devină neatractive anumite profesii, importante, totuși pentru societate, în timp ce altele, cu importanță scăzută sau chiar parazitare/toxice, să atragă valuri de tineri, pentru că le asigură venituri mult mai mari și mai rapide sau o siguranță mult mai mare, comparativ cu alte locuri de muncă? Cum să mai atragi pe cei realmente talentați, înclinați, pregătiți sau interesați să se perfecționeze pentru anumite ocupații, când acestea sunt prost plătite și, din moment ce nu pot asigura un trai demn, sunt desconsiderate și aducătoare de dispreț sau milă? Cum să-i oprești pe cei/cele cu potențial și atracție înspre un domeniu, să nu ajungă să practice „cu silă” alte meserii, doar pentru că sunt bănoase și-i ajută astfel să-și facă o situație, cât de cât? Cum să atragi în învățământ o parte din cei mai bine pregătiți absolvenți, când salariile de începător sunt cât bacșișul pe care-l lasă într-o lună prin diverse localuri de fițe, un trader financiar sau avocat de corporație medie?
Cum poate arăta o societate și viitorul unei societăți în care astfel de situații sunt considerate normale și justificate, iar încercările de inversare a situației să fie considerate ca abuzive, nedrepte și periculoase? Ce spune despre noi ca oameni și societate modul în care considerăm justă sau acceptabilă recompensarea diferitelor munci și ocupații?
Sunt câteva întrebări cu care merită să ne batem capul, dacă ne preocupă lumea din jur și ce fel de ordine morală, economică și socială lăsăm în urma noastră. Ca să poți plăti bine muncile importante și cu impact mult mai mare asupra calității vieții, chiar dacă valoarea acestora nu poate fi măsurată doar prin prisma capacității de a înmulți banii (reali sau imaginari), e nevoie să iei din alte părți, adică, tocmai de la acele profesii și activități a căror dispariție nu ar bulversa semnificativ viețile indivizilor și societatea. Însă, dincolo de această chestiune de ordin redistributiv, cartea reputatului antropolog decedat în septembrie anul trecut atrage atenția acestui fenomen care a luat amploare în ultimele decenii și care influențează semnificativ ordinea culturală, socială și economică a societăților în care trăim: proliferarea joburilor inutile și efectele psiho-emoționale asupra celor care le practică pentru a avea un trai demn și un statut social peste medie. Deși automatizarea a făcut să dispară o mulțime de locuri de muncă din sectorul productiv, atât în sectorul public, cât mai ales în cadrul marilor corporații și în mediul financiar-bancar au apărut și se înmulțesc o mulțime de ocupații care, la prima vedere, par că se potrivesc ca nuca în perete cu toată propaganda eficientizării și reducerii costurilor pe care o auzim de ani de zile, din toate direcțiile. 
Mai multe detalii despre acest fenomen, mărturii ale celor care-l experimentează pe propria piele și pe propriul psihic, precum și explicații despre cum este posibilă o astfel de situație, găsiți în cartea publicată în 2018 și, din păcate, încă ne-tradusă la noi. Totuși, în privința traducerii, faptul că aceluiași autor i s-a tradus anul trecut, de către Editura Art, faimoasa lucrare despre istoria datoriei (Datoria. Primii 5 000 de ani, Editura Art, 2020), mă face să cred că și traducerea acestei cărți este aproape. Spor la lectură și la reflectat.

Autor: Valer Simion Cosma